Două sunt trompetele acestei campanii electorale. Ponta și Rareș Bogdan

Editorial scris de Cornel Nistorescu in cotidianul.ro

Două sunt trompetele acestei campanii electorale. Victor Ponta, cel alungat din PSD, și Rareș Bogdan, băgat cu forța în PNL. Ponta este un lătrău mai bătrîior. Hămăie încă de cînd îl avea pe Sebastian Ghiță la picioarele sale drept cîine de pază și copoi de vînătoare.

Lucrau pe o mînă. Pare ceva mai versat, dar este la fel de sărac la un inventar intelectual. Ponta seamănă perfect cu Rareș Bogdan la nuca de pe umeri și la criza de proiecte. Nu s-au lipit de nici unul, dar țipă de mama focului.

Ponta a încercat să se relanseze cu turnătorii din PSD. Rareș Bogdan cu atacuri la foștii colegi ai lui Ponta. Tu pe acolo, eu pe aici, par să își fi zis cei doi, ca în filmele polițiste ale lui Sergiu Nicolaescu. Amîndoi se mai asemănă de parcă ar fi doi frați gemeni prin simpatia și relațiile lor cu serviciile secrete. Ponta s-a cumetrit cu George Maior, fiind mirosit și ca un fost acoperit al unui alt serviciu secret.

Rareș Bogdan s-a împrietenit cu Eduard Hellvig din studenție și așa a rămas, inclusiv în perioada Realitatea TV și în cea de la PNL. Se spune că amîndoi sunt sensibili la experiența serviciilor și nu fac nimic pînă nu le cer părerea sau pînă nu primesc o expertiză calificată de acolo. În măsura în care există și în măsura în care înțeleg!
Dar cel mai mult, trompetele noastre politice se aseamănă în materie de agresivitate.

Pe Victor Ponta îl știți de mult. A fost în campania electorală pentru prezidențiale. Ce țineți minte din gîndirea lui Victor Ponta? O afirmație, un proiect, o expresie? Ce voia Victor Ponta să facă dacă ajungea președinte? Vă amintiți ceva? Măcar o idee? L-ați auzit în ultima vreme. Face turul televiziunilor și al radiourilor. Ați reținut o geană sau o cracă din proiectele lui Victor Ponta? Sau măcar două vorbe legate mai altfel? În afara vomei de ocări la adresa foștilor săi colegi!?

Copie fidelă îi este și Rareș Bogdan. O vomă de agresivități care mai de care. Goana după expresivitate trădează o cumplită criză de idei și de proiecte. Încercați să adunați din țipetele lui Rareș Bogdan cîteva idei. Pentru Uniunea Europeană și pentru România? Veți vedea că în afara enormităților care îi vin în direct, greu de legat între ele, fără logică, fără acoperire în realitate, nu mai rămîne nimic.

Un fel de flux verbal de tip paranoic se repetă la fiecare apariție în public. Sună binișor la prima vedere. Pe unii chiar îi impresionează. Parcă l-ar asculta pe Napoleon în Ferentari și prin Mănășturul Clujului. Dar cînd îl iei la purecat, nu mai rămîne nimic!
Ca și în cazul fostului premier Feștilă, cel care ne-a lăsat o singură marcă: săritura sub coșul de baschet. Rareș Bogdan nu ne lasă decît colecția de batiste și un creștet transpirat de producția de agresivități și urlete! Atît!