Sare şi tutun, se pregateşte un nou tun
O noua afacere se prefigureaza pentru “rechinii” din afacerile cu statul. In momentul de faţa se lucreaza la o schema financiara conform careia cei care au cumparat pe bani de nimic o anumita categorie din fostele societaţi de stat vor putea fi scutiţi de plata taxelor şi impozitelor in baza unei datorii istorice. Este vorba de un grup restrans de companii care au facut parte, in perioada interbelica, din cadrul Casei Autonome a Monopolurilor Statului (C.A.M.) care a obţinut un imprumut de 100 de milioane de dolari. Banii s-au transformat in obligaţiuni care au ajuns in proprietatea noilor reprezentanţi ai societaţilor care au facut parte din CAM. Doi dintre destinatarii noilor “dedicaţii” sunt Pinalti, “baronul” din la Piatra Neamţ, şi Ion Niculae, patronul Interagro.
In perioada interbelica, statul controla prin monopol producerea tutunului, exploatarea sarii, producerea explozibililor, al chibriturilor, etc. Administrarea acestor activitaţi de producţie şi exploatare era controlata de mai multe societaţi adunate sub umbrela Casei Autonome a Monopolurilor Statului (CAM). Aceasta “autoritate” fiind o companie extrem de solvabila, mai avea capacitatea de a contracta imprumuturi externe, de la banci sau alte state.
In perioada 1922 – 1932, guvernul roman dupa o serie de tratative cu bancile occidentale a obţinut un imprumut de 100.733.000 de dolari, iar titularul imprumuturilor a fost Casa Autonoma a Monopolurilor Statului (CAM).
“Pentru obţinerea unor imprumuturi de stabilitate, statul ceda creditorilor straini, prin intermediul CAM, una dintre cele mai importante surse de venituri de care dispunea monopolul tutunului, al sarii, al explozibililor, al hartiei de ţigarete, al carţilor de joc şi chibriturilor. Drepturile cedate CAM erau irevocabile şi netransferabile, cu excepţia drepturilor chibriturilor pe care CAM il putea transfera mai departe. In schimbul concesiunii primite, CAM s-a angajat sa plateasca statului, treptat, o suma de 300.000.000 de dolari, precum şi o redevenţa anuala. In vederea procurarii sumelor care erau necesare pentru achitarea preţului concesiunii, CAM a fost autorizata sa contracteze imprumuturi externe, denumite “Imprumuturi de stabilizare şi dezvoltare”, garantate cu un privilegiu de prim rang asupra tuturor veniturilor ei. Obligaţiunile imprumuturilor de stabilizare mai erau garantate şi de statul roman. Pe baza acestui aranjament, CAM a obţinut imprumuturi in valoare totala de 100.733.000 de dolari, considerat ca o prima tranşa a imprumutului de 300.000.000 de dolari care urma sa fie realizat treptat şi varsat statului ca preţ al concesiunii”, explica Iuliu Iacobescu, director in cadrul BNR.
.
Dedicaţii politice
Finanţistul mai arata ca aceste obligaţiuni au fost emise in franci francezi, dolari şi lire sterline şi au fost preluate de un grup de mari banci din principatele ţari capitaliste.
“Obligaţiunile imprumuturilor purtau o dobanda nominala de 4% – 7% anual, platibila semestrial cu anticipaţie de 45 de zile – in paguba statului roman, acesta obligandu-se sa ramburseze imprumutul in decurs de 30 de ani. Potrivit art 10 din legea privind crearea CAM, promulgata cu Decretul nr. 360/1929 şi publicata in Monitorul Oficial nr. 30 bis din 7 februarie 1929, ministrul de finanţe era autorizat sa incheie toate convenţiile şi actele anexate la legea menţionata şi sa ia toate masurile necesare pentru aducerea lor la indeplinire. Din cercetarea fondului arhivistic nu au fost identificate evidenţe in legatura cu titlurile de renta externa emise de CAM in contul imprumuturilor de stabilizare din 1922 – 1932. Totuşi dupa ce au fost analizate şi evaluate in sistem inchis respectivele inscrisuri, putem aprecia ca valoarea acestora, conform actului de proprietate nr. 4314/24/07/2009, la 31.12.2010 este de aproximativ 8.868.828.063. Facem precizarea ca inscrisurile supuse evaluarii pot fi considerate surse de capital social pentru societaţi comerciale la valoarea menţionata”, mai explica Iacobescu intr-un raport.
Daca aceste datorii istorice vor fi recunoscute, cei care au dobandit controlul asupra acestor activitaţi şi-ar putea mari capitalul social şi plati o parte din taxe intr-un mod cu totul artificial. Pana in momentul de faţa, organismele de resort ale statului, care ar putea emite vreo decizie in acest sens, nu au facut nici un demers oficial prin care sa accepte. Insa exista un grup de parlamentari care fac lobby serios pentru punerea in aplicare a acestei inginerii financiare.
Ultimul fum, afacerea cu tutun
De la perioada interbelica pana in pragul anilor 2000, incet, o parte din aceste ramuri de producţie şi exploatare asupra carora statul avea monopol s-au desfiinţat. Ca exemplu poate fi dat producţia de chibrituri care a fost sistata treptat. Ultima fabrica din ţara care producea chibrituri a fost cea de la Braila care s-a inchis in 2005.
Insa, alte branşe, cum ar fi exploatarea sarii şi producerea tutunului au suferit unele transformari, dar s-au pastrat. S-au pastrat cu “dedicaţie” pentru caţiva afacerişti cu care politicienii prefera sa faca afaceri.
Spre exemplu, proprietarii Societaţii Naţionale “Tutunul Romanesc” sunt firmele CTS din Italia şi Galaxy Energy International, off-shore inregistrat in Insulele Virgine Britanice. Ele au cumparat SNTR-ul in 2004, de la stat, dupa o privatizare fara succes in care a fost implicat patronul InterAgro, Ion Niculae. Firma italiana “CTS” (Cooperativa Tabacchi Sangiustino) este condusa de Antonello Celestini, insa, conform unui anunţ aparut in Monitorul Oficial al Romaniei, (IV, Nr. 6301/11.I.2004), Celestini nu este strain de afacerile lui Niculae, patronul InterAgro. “Destinatarul” acestei noi inginerii are o avere de peste 1,1 miliarde de dolari, sursa veniturilor fiind agricultura. A fost ofiţer de securitate in judeţul Teleorman şi a inceput sa faca afaceri in perioada 1992-1996, sub guvernarea PDSR (actualul PSD), dar “marile lovituri” le-a dat intre anii 1997-2000, pe timpul preşedintelui Emil Constantinescu şi al guvernarii Convenţiei Democrate. Este un apropiat al lui Dorin Marian, consilierul al ex-preşedintelui Emil Constantinescu.
Cine sare cu ordonanţa?
Cealalta “dedicaţie” se indreapta catre baronul moldovean din Piatra Neamţ, Gheorghe Stefan, zis “Pinalti”. In momentul de faţa, Societatea Naţionala a Sarii Salrom este deţinuta de stat şi Fondul Proprietatea. Guvernul l-a numit in funcţia de conducere a Salrom pe Gabriel Muraru, fost consilier de-al lui Gheorghe Stefan. Chiar daca in acest moment, Sarom merge pe profit, sunt mari şanse ca pe viitor sa se demonstreze ca aceasta companie reprezinta o “gaura neagra” pentru bugetul de stat şi trebuie privatizata. Primul pas in acest sens este secretizarea tuturor contractelor deţinute de compania de stat, pe motiv ca reprezinta secrete comerciale. In paralel, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are iniţiat un proiect de hotarare de guvern pentru aprobarea Strategiei de restructurare şi privatizare a Societaţii Naţionale a Sarii S.A. Proiectul de act normativ a fost transmis spre avizare catre ministerele de resort. Potrivit proiectului, “in acest context, ţinand cont şi de expansiune agresiva a concurenţilor din regiune, AVAS a propus realizarea procesului de privatizare a Societaţii Naţionale a Sarii S.A., precedat de un program de restructurare prin vanzarea unor active care formeaza activitaţi rentabile, urmand ca sumele obţinute sa fie folosite de societate pentru restructurarea activitaţilor nerentabile”.
Razvan Robu
