„Potoliţi-va cu tezaurul, sau riscaţi sa pierdeţi Transilvania”

„Potoliţi-va cu tezaurul, sau riscaţi sa pierdeţi Transilvania”

Federaţia Rusa nu pare deloc impacata cu rezoluţia adoptata de Consiliul Europei in urma cu doua saptamani. Dimpotriva, incepe sa-şi arate colţii, dar o face discret, obişnuita fiind cu sforile de papuşar care arata degetul cu mana altuia. De data aceasta, Kremlinul ii transmite prieteneşte Romaniei sa se potoleasca in problema restituirii tezaurului romanesc confiscat in 1917, subliniind ca daca se mai ascunde mult dupa fustele mamei UE se va trezi in curand fara Ardeal.

Mana care transmite aceste „avertismente” este cea a jurnalistului Valentin Mandraşescu, publicist care trateaza probleme romaneşti la publicaţia „Vocea Rusiei”. In 12 octombrie, acesta a publicat un articol intitulat „Despre Tezaur, revizionism şi programul PPE” in care face legaturi care frizeaza psihoza intre pretenţiile Romaniei şi planurile PPE de a acorda autonomie teritoriala maghiarilor din Transilvania.
In deschiderea articolului, Mandraşescu arata ca problema Tezaurului a fost pusa pe seama unuia sau altuia din premierii Romaniei, Adrian Nastase şi Mihai Razvan Ungureanu fiind amandoi acuzaţi ca au renunţat la acesta. Apoi, jurnalistul explica in mod condescendent ca ceea ce au facut sau nu au facut Adrian Nastase, MRU sau Traian Basescu a fost deseori dictat de circumstanţe care ţin de realitatea implacabila a relaţiilor internaţionale, aceasta realitate fiind deseori invizibila pentru ochiul liber”. In alta ordine de idei, nu orice fraier inţelege de ce prim-miniştrii romani nu au fost mai vehemenţi in aceasta problema.

Problema nu e destul de specifica

In continuare, acesta prezinta problema centrala, şi anume obligaţia Federaţiei Ruse de a restitui ţarilor membre bunurile confiscate in 1916-1917, dar considera ca pretenţiile Romaniei sunt exagerate, dat fiind ca rezoluţia Consiliului Europei nu prevede explicit restituirea tezaurului romanesc. „Problema Tezaurului nu este una economica sau istorica, ci una politica. Comentatorii entuziasmaţi excesiv de rezoluţia Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, prin care Rusia este chemata sa negocieze cu «toate statele» in vederea restituirii unor «bunuri culturale», ar face bine sa-şi concentreze atenţia asupra urmatorului detaliu: APCE a refuzat sa includa in textul rezoluţiei o referire concreta la problema Tezaurului, aşa cum au cerut reprezentanţii Romaniei. Motivaţia «oficiala» pe care delegaţia romana a prezentat-o presei este penibila. Se spune ca menţiunea Tezaurului a fost refuzata din cauza faptului ca este «prea specifica».
Rezoluţia adoptata de APCE a fost foarte critica la adresa Rusiei şi extrem de specifica, particularizand o serie intreaga de acuzaţii, incepand cu presupusele «derapaje» de la principiile democratice şi terminand cu cazul Pussy Riot. In mod normal, APCE ar fi inclus in rezoluţie pretenţiile tuturor ţarilor care au probleme asemanatoare cu cea a Tezaurului, macar pentru a irita Moscova. Motivul pentru care aceasta instituţie europeana s-a limitat la o recomandare generica ţine de o realitate geopolitica implacabila. Din perspectiva internaţionala, Tezaurul face parte dintr-un imens ghem de probleme care au fost tranşate definitiv şi irevocabil in cadrul tratativelor de pace dupa incheierea celui de – Al Doilea Razboi Mondial. Revizuirea oricarui element, oricand de mic sau insignifiant, are potenţialul sa deschida o veritabila cutie a Pandorei in privinţa revizuirii la scara larga a rezultatelor razboiului, iar deputaţii europeni, oricat de rusofobi ar fi unii dintre ei, momentan prefera sa nu se joace cu focul”, scrie in articolul din Vocea Rusiei.
In alta ordine de idei, jos mana de pe prada de razboi a Rusiei, ca poate se razgandeşte in legatura cu tratatele de pace, iar europenii nu ar baga mana in foc pentru Romania sub ameninţarea unui asemenea risc.

Precedentul fioros

„In ultimii ani, varii actori internaţionali au incalcat cu buna ştiinţa cateva principii care au fost considerate inviolabile. De fiecare data, mai devreme sau mai tarziu, violarea acestor principii a dus la o «reproducere in oglinda» a acţiunilor unor forţe din Occident. De exemplu, se poate spune ca precedentul creat in Kosovo a deschis calea catre independenţa Osetiei de Sud. Probabil, unul dintre motivele pentru care o intervenţie militara in Siria inca nu a avut loc este legat de faptul ca mulţi factori de decizie conştientizeaza tipul de precedent care ar fi fost creat in aceasta situaţie şi modul in care acesta ar putea fi folosit de alte Mari Puteri. Se pare ca s-a ajuns intr-o situaţie in care exista un consens tacit in privinţa necesitaţii de a evita crearea unor precedente care ulterior pot provoca consecinţe imprevizibile”, adauga Mandraşescu. Exagerarea este fascinanta, şi sugereaza ca Romania e un butoi de pulbere care ameninţa stabilitatea Europei cu tupeul sau incredibil de a avea pretenţii faţa de Kremlin. Daca lasam Romania sa-şi faca de cap, cine ştie cui ii mai vin idei, „care ulterior pot provoca consecinţe imprevizibile”.
Una din aceste consecinţe imprevizibile, care nu are de fapt nici in clin nici in maneca cu restituirea tezaurului romanesc, ar fi pierderea Ardealului. Şi de aici incolo incepe delirul jurnalistului: „Tendinţele revizioniste pe care le manifesta unele forţe politice de la Bucureşti sunt periculoase in primul rand pentru Romania. Statele din UE deja incep sa «scarţaie» sub presiunea crescanda a mişcarilor secesioniste (Scoţia, Catalonia, Veneţia etc.) a caror forţa devine mai mare pe masura adancirii crizei economice globale. Revizuirea ansamblului de probleme care au fost inchise dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial ar putea avea consecinţe nefaste pentru revizuitori, mai ales in contextul in care mulţi politicieni romani işi doresc din tot sufletul crearea unei Europe federalizate in care suveranitatea sa fie concentrata la Bruxelles.
Daca birocraţia bruxelleza poate impune un preşedinte sau anula rezultatul unui vot popular, atunci ce o va impiedica sa redeseneze harta imparţirii teritoriale a unei federaţii europene? Aceasta intrebare este cu atat mai valabila in contextul declaraţiei lui Kelemen Hunor, care susţine ca a obţinut o «promisiune ferma» din partea preşedintelui PPE, Wilfried Martins, care s-a angajat sa sprijine includerea in programul PPE a «chestiunii autonomiei». Dorinţa de a implica Europa in calitate de arbitru autoritar in disputele internaţionale pe care le are Romania, ar putea avea «efecte secundare» foarte costisitoare”.
Aşa ca vezi-ţi de Ardealul tau, Romanie, ca daca scuturi prea tare barca in care ne-am urcat cu toţii la sfarşitul razboiului, ramai şi fara Transilvania. Intr-un final apoteotic, „Vocea Rusiei” se intreaba: „Efectele Dictatului de la Viena au fost anulate prin voinţa lui Iosif Stalin, care le-a restituit romanilor Transilvania de Nord. Cine va anula un eventual «Dictat de la Bruxelles»?”.

Diana Gabor

„Pui destoinici din cuibul lui Troţki”

Pentru ca exista şi ruşi cu bun simţ, pentru a compensa romanii care ling talpa Kremlinului, reproducem mai jos fragmente dintr-un text publicat de scriitorul rus Serghei Mihailovici Golubiţki, articol tradus in romana pe site-ul parlamentarului roman Victor Alexeev.

„Cu totul aparte sta chestiunea „aurului romanesc”, care nu permite in nici un chip, sub nici o forma, sub nici un fel interpretari ambigue. (…) Daca noi nu recunoaştem aceasta chestiune, noi ii spunem nu atat strainataţii, cat ne spunem noua inşine ca, da, noi suntem nişte HOŢI! Noi recunoaştem conştient, in deplinatatea facultaţilor mintale, ca suntem urmaşii şi continuatorii de drept ai unei hoţii bolşevice, ca suntem pui destoinici din cuibul lui Troţki.
Doar aşa şi nicidecum altfel. Şi nici un fel de inepţii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ruşi despre faptul ca, adicatelea, tema „aurului romanesc” ţine de timpurile de mult apuse, este o chestiune istorica, fara nici o tangenţa cu politica actuala, nu pot acoperi monstruoasa prapastie morala care ne separa pe noi de Lumea Binelui şi a Luminii daca refuzam sa ne recunoaştem obligaţiunile de returnare a ceea ce am furat in mod deschis, cinic şi impertinent.
(…) Romania nu a incetat niciodata sa revendice restituirea de catre Rusia a ceea ce fusese transmis, pe cuvant de onoare, spre pastrare in anii Primului Razboi Mondial. Din toate declaraţiile publicate in presa sovietica reiese clar şi univoc faptul ca Uniunea Sovietica a recunoscut intotdeauna dreptul de proprietate al Romaniei asupra Tezaurului sau.
De unde apar astazi aceste cinice şi monstruoase fraze ale oficialilor rusi privind chestiuni de interes pur istoric?! AU FURAT CEEA CE NU NE APARŢINE! Şi ne-au facut pe toţi ostatici ai acestei meschinarii! Pe toţi cetatenii Rusiei!
(…) Din pacate insa, nimanui nu-i pasa de “aurul romanesc”.  De Pussy Riot – da, aceasta este o crima strigatoare la cer impotriva puterii. Pe cand tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a incredinţat toata averea sa, e aşa, un fleac, „o chestiune istorica”.