Christian Salaroli, medic în spitalul din Bergamo, Italia, a povestit pentru Corriere della Sera care e de fapt adevărata situație a sistemului sanitar italian. Medicii abia mai pot face față cazurilor de coronavirus, iar multe alte urgențe medicale sunt amânate.
Printre cadrele medicale plutește disperarea
„Unii dintre noi suntem distruși de această situație. Mai ales medicii primari sau tinerii din sistem, care se trezesc într-o dimineață că trebuie să decidă asupra vieții unui om. Și asta se întâmplă la scară largă, repet. Toți facem de toate. Nu e vorba doar despre munca fizică în sine, cât de apăsarea emoțională, care e devastatoare”, relatează medicul italian.
Alegerile zilnice între viață și moarte, numărul ridicat de decese și oboseala acumulată- toate acestea macină personalul medical.
„Am văzut infirmieri cu experiență de 30 de ani care plâng pe la colțuri. Oameni care au crize de nervi. Habar n-aveți ce se întâmplă în spitale”, a adăugat acesta.
Singurul lucru care îl ajută să meargă mai departe pe Christian Salaroli este gândul că face o alegere corectă când este pus în situația de a alege între pacienți: cei puțin mai tineri au mai multe șanse să-și revină fără ajutorul specializat, conform acestuia, așa că prioritate au pacienții în vârstă și cu alte boli asociate- „N-o spun eu, ci manualele pe care le-am studiat”.
„În spitale suntem ca în timpul războiului”
Medicul italian a declarat în cadrul interviului pe care l-a oferit că sistemul sanitar nu deține suficiente paturi dotate corespunzător necesităților pacienților și că, de multe ori, spitalele au fost nevoite să le improvizeze.
„În zonele de primiri urgențe s-a deschis un salon mare cu 20 de paturi care sunt folosite pentru cazurile curente. Îl numim planul de urgență pentru fluxul maxim. Aici facem triajul”, a povestit medicul anestezist.
Pacienții care sunt tratați sunt aleși în funcție de vârstă și de starea de sănătate. Se selectează mai întâi cazurile grave, iar pacienții sunt evaluați de un medic anesteziolog-reanimatolog și li se asigură ventilație non-invazivă.
„Pe lângă vârstă și stare generală, al treilea element de care ținem seama este capacitatea pacientului de a se recupera după o intervenție de reanimare. Practic, boala Covid-19 este o pneumonie interstițială, o formă foarte agresivă care afectează oxigenarea sângelui. Cei mai loviți pacienți devin hipoxici, adică nu au suficient oxigen în sânge. Apoi trebuie să facem o alegere, în câteva zile maximum. Ventilația non-invazivă e doar o primă fază. Și aici resursele spitalicești și locurile la terapie intensivă sunt mai puține decât bolnavii critici care necesită intubare. Și din acest punct înainte trebuie ventilați mecanic”, explică medicul.
Cel mai dificil este atunci când trebuie tratați trei pacienți care necesită intubare și nu este disponibil decât un singur pat dotat corespunzător.
„Pacienții cu patologii cardiorespiratorii grave și persoanele cu probleme severe ale arterei coronare sunt evaluați cu atenție pentru că aceștia tolerează hipoxia acută cu dificultate și au șanse mici de a supraviețui acestei faze. Dacă o persoană între 80 și 95 de ani are insuficiență respiratorie gravă, cel mai probabil nu va rezista. Dacă are probleme la trei organe vitale înseamnă că are o rată a mortalității de 100%. E ca și plecat. Nu suntem în măsură să așteptăm miracolele. Aceasta este realitatea”, spune cu amărăciune cadrul medical.
„Stați în casă! Văd prea mulți oameni pe străzi!”
Medicul susține răspicat că „decesul este cauzat de virus, nu de altceva”. Îngrijorat de faptul că oamenii nu tratează cu seriozitate epidemia de coronavirus, acesta speră că dacă oamenii ar avea o idee realistă cu privire la ce se întâmplă în instituțiile medicale, ar asculta sfaturile ce li se oferă și ar acționa mai înțelept.
„Cei care spun că nu se moare efectiv de coronavirus spun o prostie care mă întristează. Nici nu arată respect față de persoanele care au murit. Mor de Covid-19 pentru că în forma critică în care se află, pneumonia interstițială se alătură celorlalte probleme respiratorii și bolnavul nu reușește să mai lupte”, mai adaugă medicul italian.
„Nu putem să facem și munca de zi cu zi și să ne ocupăm și de sarcinile date de această situație excepțională. Așa că tratamentele standard pot fi întârziate cu mult. În mod normal, în cazul unui apel pentru un infarct, se intervenea în câteva minute. Acum e posibil să aștepți chiar și o oră sau mai mult. Îmi spun că e ca la chirurgie în timpul războiului. Încercăm să salvăm doar ce se poate salva. Asta se întâmplă.”
Spitalul din Bergamo se află la 7 kilometri de zonele din carantină. Medicul Christian Salaroli are 48 de ani și lucrează ca medic anestezist la terapie intensivă în Bergamo.
sursă- https://www.libertatea.ro/
