Săptâmâna trecută a apărut în spațiul public o statistică privind numărul de achitări pronunțate de instanțele de judecată în dosarele instrumentate de către DNA. Cifra este una halucinantă, 52 la sută este procentul soluțiilor de achitare, lucru care demonstrează fără nici un echivoc că parchetul anticorupție a devenit o adevărată ”INCHIZIȚIE” destinată anihilării adversarilor politici ai celor de la putere. Cazul privind pe fostul ministru al sănătății în guvernul PSD, Sorina Pintea, se pare că se înscrie în acest tipar și există toate șansele ca DNA să înregistreze un nou eșec răsunător. Analiza așa-zisului flagrant care a dus la reținerea Sorinei Pintea demonstrează fără nici un echivoc acest lucru.
Sorina Pintea poate sau nu să fie vinovată, dar culpa ei va fi stabilită fără nici o îndoială de către un judecător. De fapt nu acest lucru este subiectul materialului de față, ci modul în care a fost pus la cale și realizat flagrantul în urma căruia a fost reținut fostul ministru al sănătății.
Legat de Sorina Pintea, de activitatea sa în calitate de ministru al Sănătății în Guvernul Dăncilă, sănătatea publică din județul Bistrița-Năsăud, respectiv Spitalul Județean de Urgență Bistrița, a avut numai de câștigat. La ora actuală, SJU BN, și datorită ministrului Sănătăți Sorina Pintea, a devenit unul dintre cele mai moderne unități spitalicești de acest nivel din România.
Sigur, una e una și alta e alta, dar activitatea DNA de-a lungul timpului, numărul mare de achitări pe bandă rulantă încasate, fără să vrei te fac sceptic și te obligă să sufli și în iaurt când afli ce lovituri ”mortale”aplică această structură de parchet, corupției din România. Cu atât mai mult cu cât au început să transpire în spațiul public informații legate de flagrantul căreia i-a căzut victimă Sorina Pintea, care de fapt nu pare un flagrant care să respecte cele mai elementare norme juridice în materie, ci mai mult ca o provocare ordinară de cea mai joasă speță.
Având în vedere ofensiva nimicitoare dezlănțuită de CoVID – 19, subiectul Sorina Pintea a dispărut deocamdată din spațiul public. Între timp a fost pusă în libertate de CA București și este cercetată sub control judiciar, fiind internată într-o unitate spitalicească din București.
Jocul de-a flagrantul. Cazul “Caltaboșul”
Legat de acest subiect, dacă a fost sau nu a fost flagrant în cazul Sorinei Pintea, am consultat mai mulți experți, atât din serviciile secrete, respectiv ”doi și un sfert”, dar și polițiști judiciariști de la ”crimă organizată”, evident lăsați la vatră, care au mâncat pe pâinie realizarea de ”flagranturi” în lupta cu grupuri mafiote organizate, specializate pe trafic de droguri și infracțiuni informatice în mod deosebit.
Concluzia este una clară: în cazul Sorinei Pintea nu a fost un flagrant în accepțiunea juridică a termenului, ci o înscenare, o provocare, realizată prost și neprofesionist.
”Sceneta” pusă în scenă la Spitalul Județean de Urgență Baia Mare de către DNA Central seamănă cu cazul ”CALTABOȘUL”, în care au fost victime Decebal Traian Remeș și Ioan Avram Mureșan, foști miniștri, când au fost filmați într-o locație din București, în apropierea sediului guvernului, chipurile un ”flagrant” care nu a avut loc niciodată, difuzat pe postul național de televiziune. În plină epocă glorioasă a celebrului ”binom”, SRI-DNA, în ciuda tuturor evidențelor, cei doi au fost condamnați și aruncați după gratii.
Cazul Rebeleanu
Un alt caz, mai aproape de noi, tot marca înregistrată ”SRI-DNA”, a avut loc în Bistrița și l-a avut ”quest star” pe medicul legist Codrin Rebeleanu, pe când acesta era șeful Serviciului de Medicină Legală din Bistrița-Năsăud. Suspectat că ar lua șpagă, i s-a organizat un flagrant în propriul birou. În acest sens procurorii au făcut rost de un ”voluntar” care să se ducă în biroul lui Rebeleanu și să-l ”șpăguiască”, sub pretextul că ar avea nevoie de un certificat medico-legal.
”Cablat”ca o antenă din sistemul de telefonie mobilă, ”sifonul” DNA s-a prezentat în biroul lui Rebeleanu cu o sută de euro marcați, sau ceva de genul acesta, iar prin preajmă stăteau pitiți procurorul DNA și ofițerii de poliție judiciare gata să-l înhațe pe corupt. În timp ce doctorul completa documentul, ca să nu se plictisească i-a dat ”sifonului” DNA o carte de specialitate, color, cu cadavre în diferite ipostaze. Acesta a luat-o și a introdus între file suta de euro primită de la DNA și a lăsat-o pe birou, după care val-vârtej a ieșit din birou. Cu aceeași viteză au intrat cei de la DNA, care au constatat așa-zisul flagrant, care de fapt nu s-a consumat din punct de vedere juridic. Tehnica audio nu a înregistrat nimic ca să poată fi folosit ca acuzație împotriva lui Rebeleanu, iar acesta, mai mult, nici nu a atins măcar banii marcați.
Cu toate acestea, Codrin Rebeleanu a fost reținut și trimis în judecată. După mai mulți ani însă, a fost declarat nevinovat și achitat.
Flagrantul Pintea tras la indigo cu Rebeleanu
”Flagrantul” organizat Sorinei Pintea seamănă aproape lei cu cel al doctorului Rebeleanu.
Experți care au fost consultați cu privire la așa-zisul flagrant căreia i-a căzut victimă fostul ministru al Sănătății Sorina Pintea, sub protecția anonimatului din motive lesne de înțeles, demontează fără milă operațiunea DNA.
Din punct de vedere juridic, ”flagrantul delict” este un termen ce se referă la o infracțiune descoperită în momentul săvârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. Termenul provine din latină ”flagranti”, ceva izbitor, evident, care sare în ochi, infracțiune, delict descoperit în momentul savârșirii, care a avut loc în prezența unui martor ocular, sau comis sub ochii celui care constată, fiind incontestabil, imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Norma juridică a termenului provine din anii 529-534 și apare formulat în Codex Iustinianus (Corpus Juris Civilis) care a fost întocmit în timpul lui Iustinian I (cel Mare).
În România termenul uzitat este de obicei prescurtat, flagrant și este folosit prima dată în Codul penal de la 1865, cunoscut drept „Codul Cuza”. A fost preluat în Codul penal de la 1937 – Codul penal Carol al II-lea – precum și în Codul penal și Codul de procedură penală de la 1969, care au fost în vigoare până în 2014.
În prezent, în legislația penală actuală din România, Noul Cod penal, intrat în vigoare la 1 februarie 2014, noțiunea de „delict” a fost înlocuită cu aceea de „infracțiune”, în locul expresiei „flagrant delict” se folosește termenul de „infracțiune flagrantă”.
Urmărirea și judecarea unor astfel de infracțiuni se face după o procedură specială, conform art. 465—479 C.p.p.
Potrivit experților consultați, așa-zisa ”infracțiunea flagrantă” prin care a fost arestată preventiv Sorina Pintea, a fost una care a dat chix și paradoxal a fost oprită și blocată chiar de anchetatori, culmea prin încălcarea gravă a legii de către procurorul DNA, cel care a pus la cale flagrantul.
La fel ca și în cazul Rebeleanu, procurorii s-au grabit, flagrantul nu s-a consumat, ”corupții” nu au pus mâna pe bani. Banii, în ambele situații au fost marcați cu o substanță specială care ajungea pe mânile ”corupților” dacă aceștia puneau mâna pe ei. Dar nu s-a întâmplat așa, procurorii din motive numai de ei știute, au ”virusat”, premeditat sau nu cazurile. Iar acest lucru se va observa lesne atunci când speța va fi judecată pe fond.
Din cele prezentate în spațiul public, Sorina Pintea nu pare vinovată. Punga de cadouri de mărțișor nu a fost dată de ”sifonul” DNA, personal, în mâna Sorinei Pintea, ci aruncată la propriu în anticamera acesteia, acesta afirmând textual că este un cadou de 1 martie.
Un alt aspect pe care l-am mai amintit și care este esențial în situația unei ”infracțiuni flagrante” pentru ca să devină o probă ”beton” în instanță, este finalizarea acesteia.
În biroul Sorinei Pintea de la SJU Baia Mare, DNA a descins cu mare tam-tam, dar nu a lăsat să se desfășoarea ”infracțiunea flagrantă” în totalitate, în ideea ca fostul ministru să pună mâna pe pungă, ce să mai vorbim de bani și să constate comportamentul acesteia. Adică, Sorina Pintea putea să pună mâna pe bani, să și-i insușească sau, de ce nu, să anunțe Poliția sau Parchetul și să denunțe darea de mită, demonstrându-și astfel nevinovăția.
Singurul argument logic pentru a explica comportamentul inexplicabil al procurorului DNA, de a nu aștepta finalizarea ”infracțiunii flagrante”, a fost probabil temerea acestuia ca Sorina Pintea să nu accepte provocarea.
Din cele apărute în spațiul public, comportarea procurorului de caz de la DNA, cel care a organizat și condus ”înscenarea” de la SJU Baia-Mare, a fost una ”flagrant” ilegală, lucru care demonstrează fără nici un echivoc că suntem în fața unei înscenări judiciare, prin falsificarea unei ”infracțiuni flagrante”.
Sifonul, bâlbâit și grăbit
Este evident faptul că ”sifonul” DNA a avut un comportament lipsit de logică. El fiind ”cablat”, în mod normal trebuia să aibe răbdare ca Sorina Pintea să terminte discuția pe care o avea cu o altă persoană în birou și apoi să intre în incinta respectivă, să-i dea punga cu bani, să-i spună în mod explicit despre ce este vorba, pentru ca ”infracțiunea flagrantă” să se producă și să fie constatată legal. Contrar tuturor regulilor unei asemenea operațiuni, ”sifonul” a făcut un gest evaziv, care poate fi interpretat în orice fel, a lăsat punga conținând cadoul de 1 martie și a dispărut în viteză.
O altă situație care ridică semne de întrebare este legată de faptul că aparatura de înregistrare ”cablată” pe ”sifon” nu înregistrează nimic, ceva ”neinteligibil”, cum spun cei de la DNA. Anumite exclamații ale Sorinei Pintea, de genul ”super, bine, bine”, nu au nici un fel de relevanță penală. De asemenea nici monitorizarea comunicărilor Sorinei Pintea, telefoane, internet, nu produc nici un fel de dovadă în sprijinul acuzării acesteia. Din contră, o disculpă.
Doru Costin
