Dupa mai bine de şapte ani de zile prin instanţe, la Cluj s-a fixat soarta primului dosar de şantaj prin presa din Romania. Chiar daca primele doua instanţe ii gaseau nevinovaţi pe ziariştii Florin Asimionesei şi Alin Tocan, Curtea de Apel Cluj s-a hotarat sa caseze sentinţa de achitare şi sa rejudece cauza, condamnandu-i intr-un final pe cei doi la pedepse la inchisoarea cu suspendare. Interesant este faptul ca o parte dintre parţile vatamate şi-au obţinut pretenţiile materiale, dintre aceştia “vedeta” fiind ministrul acuzat de complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice Relu Fenechiu.
Dupa ce au fost de doua ori gasiţi nevinovaţi de catre Judecatoria şi Tribunalul Cluj, Curtea de Apel i-a condamnat pe ziariştii Florin Asimionesei şi Alin Tocan la pedepse privative de libertate cu suspendare, precum şi plata unor daune morale şi materiale parţilor vatamate. ”Astfel, Florin Asimionesei a fost condamnat la trei ani de inchisoare cu suspendare, condiţionata de un termen de incercare de cinci ani, iar Alin Tocan la doi ani de inchisoare cu suspendare şi un termen de incercare de patru ani. De asemenea, cei doi au fost achitaţi pentru savarşirea infracţiunii de asociere in vederea savarşirii de infracţiuni. Sentinţa este definitiva”, arata purtatorul de cuvant al Curţii de Apel Cluj Claudia Ilieş.
Avocatul celor doi ziarişti a declarat ca soluţia de condamnare l-a surprins, lasand sa se inţeleaga faptul ca numele parţilor vatamate din dosar dar şi influenţa mediului politic a dus la casarea soluţie de achitare de pe fond şi condamnarea celor doi. ”S-a intervenit politic asupra instanţei Curţii de Apel Cluj. Ne vom adresa instanţelor europene, la CEDO”, a spus Ionel Nechita, aparatorul celor doi. Florin Asimionesei, unul dintre ziariştii condamnaţi s-a aratat nemulţumit de decizia de condamnare a Curţii de Apel, in condiţiile in care primele instanţe il gasisera pe el şi pe Alin Tocan nevinovaţi de savarşirea infracţiunii de şantaj. Asimionesei a mai declarat ca rea-credinţa instanţei de recurs clujene este dovedita şi prin faptul ca minuta hotararii de condamnare a fost comunicata intregii prese, chiar daca puţini au fost cei care au facut o cerere in acest sens.
Conform unor informaţii obţinute pe surse, Relu Fenechiu s-ar fi razbunat pe ziariştii de la Buna Ziua Iaşi, fostul Ziua de Iaşi, pentru ca aceştia ar fi inaintat Direcţiei Naţionale Anticorupţie documente din care reieşeau diversele fapte de corupţie şi afacerile dubioase ale acestuia. Dintre acestea, cel mai cunoscut este faimosul dosar “Transformatorul”, in care Relu Fenechiu este acuzat ca ar fi cumparat transformatoare pentru care ar fi platit 200 de milioane de lei vechi, acestea fiindu-i facturate la valoarea de 3 miliarde de lei.
“Victimele” care au dat greutate procesului
Deputatul PNL Relu Fenechiu a fost audiat la data de 3 octombrie 2012, in calitate de parte vatamata. Acesta a declarat magistraţilor Curţii de Apel ca in urma presiunii mediatice inceputa de Ziua de Iaşi impotriva sa in anul 2004 şi-a pierdut mariajul, menţionand ca in anul 2005, datorita faptului ca nu a mai suportat presiunea media din presa, soţia lui a introdus acţiunea de divorţ şi s-au separat. In plus, Fenechiu a aratat ca şi actuala soţie a avut dubii in privinţa sa la inceputul relaţiei, datorita faptului ca a citit despre el pe internet.
Relu Fenechiu se mai plangea atunci judecatorilor ca daca nu ar fi facut mereu capul de afiş al ziarelor patronate de Florin Asimionesei ar fi putut ajunge foarte sus. „Aş fi putut ajunge ministru!”, a spus Fenechiu, in timp ce judecatorii clujeni il luau peste picior intrebandu-l daca vroia sa ajunga ministrul Economiei sau al Justiţiei. Pana la urma Fenechiu şi-a vazut indeplinit visul cu ochii, şi chiar daca nu este ministrul Economiei sau al Justiţiei, conduce totusi un minister in guvernul Victor Ponta, şi unul chiar important şi banos, şi anume cel al transporturilor. Din cate se pare, cam toate dorinţele pe care şi le-a exprimat Fenechiu in faţa Curţii de Apel Cluj au fost indeplinite, din moment ce instanţa l-a condamnat pe ziaristul Florin Asimionesei la inchisoare cu suspendare dar l-a şi obligat la plata a 20.000 de lei daune morale catre Ministrul Transporturilor, precum şi suma de 3000 de euro catre SC Fene Grup SA cu titlul de daune materiale.
De amintit este faptul ca Relu Fenechiu este acuzat de Directia Nationala Anticoruptie ca a vandut, in perioada 2002-2004, catre Electrica Moldova, transformatoare vechi in locul unora noi. Trei societati unde Fenechiu apare ca si actionar semnificativ au vandut transformatoare vechi la Electrica Moldova contra unor sume ce totalizeaza 2,8 milioane de euro.
Cum i-a achitat prima instanţa
Improbabilitatea ca acuzaţiile aduse sa fie veridice este surprinsa cu uşurinţa de catre judecatorul de fond, care, in motivarea sentinţei de achitare, observa urmatoarele : “din analiza probatoriului administrat rezulta ca imprejurarile in care s-ar fi petrecut faptele nu au fost de natura sa alarmeze presupusele parţi vatamate, sa le inspire sentimentul de temere intrucat in unele situaţii nici macar nu au fost contactate de vreunul dintre inculpaţi, iar de cele mai multe ori, dupa intrevederile avute, acestea au ramas in pasivitate faţa de solicitarile inculpaţilor, ca rezultat al instrucţiei, pregatirii şi conduitei profesionale adoptate in mediile in care işi desfaşurau activitatea, fiind reprezentanţi de marca ai unor firme de prestigiu, regii autonome sau partide politice.”
Din punct de vedere strict juridic, infracţiunea de şantaj se savarşeşte cu intenţie directa, iar latura subiectiva a infracţiunii include şi scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind practic elementul esenţial care o deosebeşte de infracţiunea de ameninţare. In speţa, dupa studierea probelor administrate, nu rezulta dobandirea unui material injust in condiţiile in care au fost incheiate contracte de publicitate cu reprezentanţii de resort din cadrul societaţilor care editau cotidianul “Ziua de Iaşi”. Totodata, in paginile ziarului au fost inserate spoturile publicitare ale firmelor contractante, fara ca aceasta activitate sa aiba vreo legatura cu articolele publicate.
In sentinţa penala, judecatoarea Betrice Birau arata faptul ca lipsa ameninţarilor propriu zise ori simplele gesturi şi mimica inculpaţilor nu pot suplini constrangerea parţii vatamate. Apare absolut absurd ca un şantaj sa poata fi comis prin mimica, atata timp cat concomitent trebuie sa existe o acţiune de constrangere cu ceva concret, corelata cu obţinerea unui folos. In urma administrarii probelor, faptei de şantaj catalogata prin rechizitoriu drept “linşaj mediatic” ii lipsesc anumite elemente ale laturii obiective şi subiective, care nu o incadreaza in prevederile art. 194 alin.2 C.Pen. Fara realizarea cumulativa a elementelor prevazute de lege, nu poate exista tragerea la raspundere penala a inculpaţilor”, se arata in sentinţa.
Referitor la infracţiunea de “asociere pentru savarşirea de infracţiuni”, prevazuta de legea 78/2000, la art. 18 şi de art. 323 alin.1, nici aceasta nu poate fi reţinuta in cauza pentru ca din probatoriu nu rezulta ca inculpaţii Asimionesei şi Tocan ar fi iniţiat, constituit sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul caruia sa constranga alte persoane in scopul obţinerii unui folos injust. Instanţa a apreciat ca nu a existat o organizare in acest sens, cu reguli prestabilite de acţiune, cu ierarhie intre membrii, asta chiar in condiţiile in care ar fi fost dovedita infracţiunea de şantaj.
In sentinţa se arata ca procurorul nu a depus toate diligenţele in administrarea probelor in vederea aflarii adevarului, ci dand dovada de parţialitate a plecat in administrarea probelor de la o veritabila prezumţie de vinovaţie, abatandu-se de la exigenţele art.6 CEDO, conform carora imparţialitatea in administrarea probelor atat in faza de judecata cat şi in faza de urmarire penala constituie o garanţie generala a unui proces echitabil.
Sabin Ripan
