Incepand de vineri, saptamana trecuta, au intrat in vigoare prevederile noului Cod de procedura civila, chiar daca prevederile ar fi trebuit sa intre in vigoare de anul trecut. Prin acest act legislativ se doreste accelerarea proceselor care dureaza ani de zile, simplificarea procedurilor in faţa completului, unicitatea cailor de atac si introducerea medierii şi arbitrajul. De asemenea, in materie financiara, noul Cod de Procedura Civila vine, pe de o parte, in ajutorul creditorilor, dar si a celor care acumuleaza datorii pe care au dificultati in a le achita.
Camera Deputatilor a adoptat marti, 29 ianuarie 2013, propunerea legislativa privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila ca urmare a cererii de reexaminare.
Conform magistratului Marcela Comsa, “actul normativ, care are un impact major asupra activitatii judecatorilor, avocatilor si justitiabililor in general, deoarece in marea majoritate a litigiilor urmeaza a se aplica, ar trebui sa intre in vigoare la 1 februarie 2013.
Din nefericire sistemul judiciar nu este pregatit suficient. Si cand afirm acest lucru nu ma refer la pregatirea profesionala, ci la aspectele tehnice materiale. S-a initiat un proiect intitulat Legea privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecatoreşti, precum şi pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Acum in aceste zile se dezbate din nou in Parlament. Ca o stire de ultima ora mentionez ca a fost votat de ambele camere. Dar este imposibil, desi se doreste, ca aceasta lege sa intre in vigoare concomitent cu Noul Cod de Procedura Civila”.
De asemenea, ea mai apreciaza ca ”potrivit art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila: – dispoziţiile noului Cod de procedura civila se aplica numai proceselor şi executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare, iar procesele incepute prin cereri depuse, in condiţiile legii, la poşta, unitaţi militare sau locuri de deţinere inainte de data intrarii in vigoare a Codului de procedura civila raman supuse legii vechi, chiar daca sunt inregistrate la instanţa dupa aceasta data.
In situatia in care noul Cod de procedura civila intra in vigoare la 1 februarie 2013, iar Legea privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecatoreşti, precum şi pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civila intra in vigoare la o data ulterioara, instanţele de judecata vor fi puse in situaţia de a judeca concomitent, acelaşi tip de actiuni, dupa trei norme procesual civile diferite”, mai adauga magistratul citat.
De data asta nu se mai amana
Conform unei declaratii facute de Ministrul Justitiei, Mona Pivniceru, „iniţial Codul de procedura civila a fost suspendat ca aplicare pana la 1 februarie 2013. Pentru ca sa intre in vigoare la 1 februarie am facut un pachet legislativ care se cheama propuneri legislative de degrevare a instanţelor de anumite cauze, pachet in care am suspendat de la aplicare anumite dispozitii ale Codului de procedura civila pentru imposibilitatea aplicarii. Legea a fost intoarsa de la Preşedinţie la Parlament pe o chestiune procedurala, iar noi am luat in calcul posibilitatea de re-amanare, avand in vedere timpul scurs şi al procedurilor parlamentare care ar trebui sa se desfaşoare in acest interval, inclusiv promulgarea legii de catre preşedinte. Am aflat ca atat Preşedinţia, cat şi Parlamentul, vor depune toate eforturile astfel incat procedura sa fie finalizata la 1 februarie, ceea ce ar insemna ca nu ar mai fi necesara re-amanarea“, a declarat Pivniceru.
Conform reprezentantilor de la Casa de Avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii, noile prevederi vor avea un impact destul de mare pentru mediul de afaceri.
“Creditorii pot beneficia de noi prevederi civile şi procesual civile cum sunt cele care privesc posibilitatea de a trece la rezoluţiunea contractului fara intervenţia instanţelor, facilitarea executarii in natura a obligaţiilor sau repararea prejudiciului realizat prin pierderea unei şanse. La randul lor, debitorii vor putea folosi in avantajul lor dispoziţii dintre cele mai diverse, cum ar fi cele legate de obligaţia creditorului de a minimiza prejudiciul suferit, reducerea cuantumului penalitaţii ori reducerea prestaţiilor sale in cazul in care creditorul nu işi indeplineşte in mod complet propriile sale obligaţii”, sunt de parere avocatii companiei. De asemenea, ei mai apreciaza ca “in materie fiscala, cesiunile de creanţa fac subiectul unor reale controverse cu privire la potenţialele obligaţii ale parţilor. Daca in materie de TVA jurisprudenţa europeana a adus recent clarificarile necesare pentru asigurarea neutralitaţii fiscale in cazul cesiunilor de creanţa, in cazul impozitului pe profit autoritaţile fiscale inca impun o interpretare defavorabila a actualelor prevederi contabile şi fiscale naţionale. Executarea silita poate crea şi ea anumite obligaţii fiscale pentru parţile implicate, cum ar fi colectarea şi plata TVA-ului la momentul transferului de proprietate a activelor executate”.
Se doreste scurtarea termenelor
In privinţa rolului primei instanţe va exista o procedura prealabila inainte ca dosarul sa ajunga pe rol. Odata ajuns aici, judecatorul va estima durata procesului in funcţie de particularitaţile dosarului evidenţiate in acea procedura prealabila. Fondul ar trebui sa fie judecat de tribunale, apelul de Curţile de Apel, iar Inalta Curte de Casaţie va judeca recursul, care nu se va referi insa deloc la fond, ci va verifica doar aspecte de legalitate. Drept urmare, recursul nu mai poate fi socotit o cale obişnuita de atac, nici macar una extraordinara. Magistratul Marcela Comsa apreciaza ca “in aceste conditii, la sfarşitul lunii februarie vor exista pe rolul instanţelor cauze care s-ar judeca dupa trei feluri de proceduri: procesele incepute inainte de 1 februarie 2013 vor fi judecate potrivit Codului de procedura in vigoare la data pornirii lor (deci potrivit codului de procedura civil actual); cererile inregistrate la instanţa intre 1 februarie 2013 şi data intrarii in vigoare a Legii privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecatoreşti, precum şi pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civil, vor fi soluţionate potrivit Cod de procedura civila nou – Legea nr. 134/2010 cu modificarile şi completarile ulterioare; iar cererile inregistrate la instanţa incepand cu data intrarii in vigoare a Legii privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecatoreşti, precum şi pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedura civil, vor fi soluţionate potrivit noului Cod de procedura civila, amendat prin aceasta lege”.
Codul de procedura civila a fost decretat la 9 septembrie 1865, promulgat la 11 septembrie 1865 si pus in aplicare la 1 decembrie 1865. El s-a aplicat initial numai pe teritoriul vechilor principate, iar dupa 1918 s-a extins pe intregul teritoriu al tarii prin Decretul nr. 3406 din 1 octombrie 1938 si Legile nr. 39 din 23 iunie 1943 si nr. 260 aprilie 1945. Acest cod a suferit numeroase modificari, cele mai importante prin Decretul nr. 1228 din 15 mai 1900, republicat in M.Of. nr. 45 din 24 feb. 1948, prin trei legi de accelerarea judecatii: din 19 mai 1925, 11 iulie 1929 si 23 iunie 1943, prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993, publicata in Monitorul Oficial nr. 177 din 26 iulie 1993.
Printre noile modificari pot fi amintite cele privitoare la relaţia chiriaş – proprietar. In cazul inchirierii de imobile, daca in contract nu s-a stabilit o durata anume, chiriaşul poate pleca din respectivul loc numai dupa un termen de preaviz „care nu poate fi mai mic decat sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei”. In sens invers, locatarul poate denunţa unilateral contractul de chirie, prin notificare, „cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare de 15 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o luna”.
Stefan Trandafir
