LIVIU ALEXA DESPRE SENZAȚIONALA POVESTE A CLUJULUI, A FORȚEI ȘI A MILIARDARILOR SĂI. GRUPUL DE LA CLUJ DESCIFRAT PENTRU PUBLIC (episodul 1)

• CLUJ NAPOCA A FOST BOTEZAT DE CĂTRE CUPLUL CEAUȘESCU, IAR ELENA A FĂCUT-O CA PE-O RĂZBUNARE.
• LA CLUJ S-A SUFERIT DE FOAME ÎN COMUNISM, AU FOST IMPUȘI ȘEFI INCOMPETENȚI.
• GRUPUL DE LA CLUJ A PERFORMAT SUB COMANDA LUI IOAN RUS ȘI ÎN BAZA FORȚEI INFORMATIVE.
• KOVESI ȘI COLDEA AU FOST ATRAȘI ȘI EI ÎN GRUPUL DE LA CLUJ. 
• SUCCESUL ÎN FOTBAL A RIDICAT ȘI A ÎNGROPAT OAMENI LA CLUJ, AM DOUĂ EXEMPLE, ARPAD PASZKANY ȘI NELU VARGA. 
• POVESTEA MILIARDARILOR CLUJENI ESTE DESCIFRABILĂ, DEȘI ESTE ÎNVĂLUITĂ ÎN CEAȚĂ. 

Cozmin Gușă: Am revenit prieteni într-o nouă dezvăluire–analiză dintr-un serial pe care l-am început și cu Liviu Alexa, ultimul dintre actorii permanenți ai serialului de la Gold FM din fiecare săptămână. Bun revenit, Liviu!

Liviu Alexa: Bine v-am regăsit! Vă salut pe toți. Bun Cozmin Gușă ăsta cum insistă el totuși să ne pună câteva melodii foarte mișto, de altfel. Cum insiști tu, să educi în felul ăsta subtil, ca să nu se uite un tip ca Ducu Bertzi, niște cântăreți, niște artiști pe care i-am avut și-i avem și pe care nu știm totdeauna să-i apreciem. 

Cozmin Gușă: Surpriza e că și cei din generația ta, care sunteți cu circa 10 ani mai mici decât mine, și cu 30 de ani mai mici decât SRS, Cristoiu, Nistorescu, sunteți sensibili la treburile astea care n-au fost contemporane nici măcar cu mine, d-apoi cu voi. Să spunem că spiritul de gândire este comun. Felicitări pentru analiza pe care ai făcut-o la interviul lui Dragnea. Pot s-o găsească cei interesați și pe platforma Gold FM, de pe canalul You Tube, nu e lungă, are circa 20 de minute dar e foarte bună, din partea unui om care-l cunoaște foarte bine pe Dragnea. Însă astăzi ne-am propus să discutăm despre Cluj, o discuție care i-a făcut pe toți cei din jurul tău acolo, la o distanță de 1-2-3 kilometri în jurul casei tale, să-și ciulească urechile. De la miliardarii Clujului până la cei care împart dreptatea pe acolo. Nu știu ce vom discuta și eu tematizez în felul următor: Clujul pare cel mai de succes brand administrativ din România atunci când îl privești din altă parte. El și în raportări, și în ceea ce privește mediul universitar, și în ceea ce privește mediul administrativ, și în ceea ce privește mediul economic, chiar și în ceea ce privește mediul intelectual, chiar și în ceea ce privește mediul jurnalistic care în alte părți a murit de tot, în Cluj, totuși, bun și datorită ție și colegilor tăi mai există o flacără de independență, s-a remarcat. Și aș vrea să facem etapizat, cât putem astăzi, din această istorie a Clujului, dacă vrei pornind din perioada comunistă în care cel mai sofisticat politician comunist, Ion Gheorghe Maurer, candida tot timpul pentru Marea Adunare Națională de acolo de la Cluj, venind cu începutul tranziției în care Caritas-ul i-a îmbogățit în primul rând pe clujeni, dar într-o mai mare măsură pe politicienii României care făceau prin șoferii lor ture cu mașinile la Cluj, pentru ca din 10 mii de dolari să facă 80 de mii într-o săptămână, nu în trei luni cum promitea Ion Stoica de la Caritas. Celebrele dischete care erau vânate, nici nu mai știm la cine sunt cu cei care și-au câștigat banii la Caritas, trecând prin scandalul Dacia Felix care iarăși i-a îmbogățit pe mulți, ș.a.m.d. Am făcut doar un mic rezumat din trecut, pentru că ce s-a întâmplat în ultimii ani lumea este cumva într-o cunoștință de cauză. Dar acum te invit pe tine la cuvânt!

CLUJ NAPOCA A FOST BOTEZAT DE CĂTRE CUPLUL CEAUȘESCU, IAR ELENA A FĂCUT-O CA PE-O RĂZBUNARE.

Liviu Alexa: Am publicat câteva dezvăluiri, nu știu dacă sunt neapărat exclusive, dar sunt foarte tari. Clujul ăsta al nostru, dragă, ne tragem din Cluj, suntem văzuți ca și clujeni indiferent că tu ești la București deja un nume atât de cunoscut, a suscitat și suscită atenția tuturor, Clujul este astăzi un soi de Barcelona a României, nu arunc vorba asta la întâmplare. Este o Barcelona, adică un pol economic incredibil, mult peste restul orașelor din țară, toți spun că este primul oraș din România, după București, la cașcaval, adică la bani. De asemenea, ca și Barcelona, acest oraș visează, are niște tendințe secesioniste venite de undeva din sângele clujenilor. O să discutăm și despre asta, dar și de ce nu sunt eu de acord cu o rupere a României, a Transilvaniei. M-aș duce puțin mai în spate de Gheorghe Maurer, m-aș duce puțin ca să explic, celor care admiră atât de mult Clujul și cărora Clujul le pare o entitate complicată, un oraș complicat, să vă spun că el era special și prețios nu numai pentru Maurer, Ceaușescu, Funar, Boc, el era foarte prețios și pentru Austro-Ungaria, pentru imperiu, pentru că există un soi de document de când a fost construită Austro-Ungaria și reintegrat orașul Cluj Napoca, el era al doilea ca mărime după Budapesta, și unul dintre locurile preferate ale monarhiei. Era văzut ca un soi de Baden-Baden, un oraș în care s-ar fi putut investi, dacă rămânea până la capăt Austro-Ungariei, o grămadă de bani. Ca dovadă că aproape tot ce este construit în Cluj Napoca temeinic a fost construit de Austro-Ungaria. Sigur că influențele erau foarte mari și de la Budapesta, dar Franz-Iosef insista foarte tare pentru acest oraș pe care l-a integrat, repet, în imperiul său. Venim aici, mai departe, cu mici precizări: foarte mulți dintre clujenii trăitori astăzi în oraș, care se mai laudă la un șpriț sau în efuziunile lor poate câteodată xenofobe, că ei sunt născuți la Spitalul Stanca, efectiv nu-și cunosc istoria. Stanca este un spital unde erau născuți și rezistă și astăzi din comunism. E cumva un gest de mândrie să spui că ești născut la Stanca, ca să dovedești că ești superclujean, clujean cu rădăcini. Dar sunt foarte puțini clujenii care au rădăcini mari aici. Mă refer rădăcini nu ca de la 1918, fiindcă acest oraș a fost dominat o grămadă de ani, peste 100, de maghiari, a fost construit, edificat, condus de maghiari, și românii nu prea aveau foarte multe de spus în acest oraș, mă refer la deciziile importante. Nu e un lucru rău, zic eu, să știm aceste chestii din istoria Clujului, pentru că noi datorăm foarte mult comunității maghiare, indiferent ce se vede de la București. Cum le zic eu altora, prieteni de-ai mei din Regat, „băi, lăsați, nu ne învățați voi despre problema maghiară că știm mai bine aici, știm cum să ne comportăm cu ungurii”. Adică nu încercați să băgați paie pe foc pentru că în Ardeal, subiectele astea pe care regățenii le văd altfel, nu există, vă spun sincer. Și e clar că nu întâmplător Clujul a dorit mereu, mai ales după 1918 să-și împuterească, să-și consolideze prezența românească aici. Dar, deși românii au apăsat foarte tare pe accelerație, oarecum nu au contat, vă rog să mă credeți și pot să aduc foarte multe dovezi. În fine, un om special care a simțit forța și mai ales răceala Clujului, a fost Nicolae Ceaușescu care nu citea nici el, ca mulți răgățeni acest oraș, nu-l citea, nu înțelegea foarte bine de ce este așa bine cotat, de ce există acolo, cum a existat până în 2021, un curent antiputere sau anti București. Dacă observați în istoria recentă a României, Clujul s-a poziționat mereu anti ceva. A fost pro Iohannis când valul era invers, și era anti-PSD, întotdeauna când a fost guvernare de Stânga în această țară, Clujul a ales întotdeauna Dreapta. Întotdeauna are o altă părere. Vrea să se vadă. Clujul vrea să se audă în toată România că are o altă părere. Și asta întotdeauna a fost un soi de branding al clujenilor. Și aici încep prima dezvăluire a mea, de care chiar sunt mândru, un moment important în care doamna, tovarășa, vă rog să mă scuzați, Elena Ceaușescu, care fusese făcută la apelul bocancilor doctor în chimie și după aceea academician, își dorește, printre altele dumneaei să primească titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea Babeș-Bolyai, nume mare, și ar fi contat pentru dumneaei. N-am reușit să identific până astăzi, și m-am străduit, cine a fost curajosul sau cine au fost curajoșii din UBB, de la Chimie sau din Rectorat, habar n-am, care i-au dat un „Nu” hotărât tovarășei Elena Ceaușescu, pentru că ăia au fost niște oameni foarte tari. Și dacă știe vreun ascultător să mă lumineze, i-aș mulțumi. Dar în acel moment, pentru acel refuz abrupt, mai ales că clujenii din UBB au avut și argumentație, nu s-au limitat să i-o tragă Elenei Ceaușescu au și motivat că o desconsideră, că o dezavuează, că o consideră o pleavă, etc. Deci n-au fost foarte diplomați. A trecut o perioadă super neagră, așa trebuie să v-o explicați, de umbrire a Clujului, de aruncare a Clujului undeva în fundul deciziilor guvernamentale sau prezidențiale, practic o răzbunare a Elenei Ceaușescu. Să se știe Elena Ceaușescu avea flerul ăsta, nu era o tâmpită, nu era o proastă, ea ca și Ceaușescu, știa unde să apese, mai ales că înțelegea orgoliul și mândria clujeană. Primul moment de răzbunare vine în 1974, în 16 octombrie, când în Consiliul de Stat, am documentele aici, le-am scos, se ia o decizie aparent ciudată și aparent inofensivă: schimbarea denumirii orașului din Cluj în Cluj-Napoca. Atunci s-a luat această hotărâre și vă rog să mă credeți că ideea acestei denumiri a fost efectiv o răzbunare a Elenei Ceaușescu. Dar mai mult decât să vă dau data când a avut loc această schimbare, am scos de undeva, din tenebrele istoriei, și stenograma discuției când s-a luat decizia. Că și atunci se făceau stenograme. Nu vă țin mult, vă dau câteva note din stenogramă ca să vedeți cam cum se punea problema:

„Tovărăși, Clujul sărbătorește 1850 de ani de la proclamarea ca municipiu, cu această ocazie ne-am gândit – spune cineva – să adăugăm și denumirea de Napoca. Ce părere aveți? 

Drăgănescu: E bine. 

Ceaușescu: După cum se știe Napoca este o denumire dacă. 

Leonte Răutu: Da, dar este cam romană (îl contrazice pe Ceaușescu – n.n.)

Ceaușescu: Domne, după datele pe care le-am primit reiese că Napoca este dacă”. 

Aici plusează și intervine Elena Ceaușescu în discuție și zice una mai groasă:

„Elena Ceaușescu: Nu este bine să nu legăm Cluj de Napoca, să punem doar Napoca? Că mi se pare că e o denumire mai romană”. 

Să nu fie amândouă romane.

„Ceaușescu: Așa cum Drobeta nu este romană, nici Napoca nu este romană.” 

O discuție de tâmpiți, de analfabeți. 

Mergem mai departe: 

„Hotărăște Ceaușescu: Vom păstra denumirea de Cluj care era dată de romani și punem și denumirea veche de Napoca, care este dacă.

Leonte Răutu: Nu-mi dau seama, tovarășul Ceaușescu ce câștigăm din această denumire? Că și Parisul s-a numit Luteția înainte, dar nu a primit această denumire.

Așa vom face, conchide Ceaușescu, o să-i spunem Cluj Napoca.” 

Vine aici un tip, Maxim Berghianu: „Corect ce spuneți tovarășul Ceaușescu, doar ăia au și hotelul Napoca”. 

Înțelegi?!

„Ceaușescu: Asta le va reaminti tututor că acolo acum 2000 de ani a existat o civilizație deosebită și nu a fost adusă de vânt.

Drăgănescu: Dar aia e o semnificație deosebită? 

Ceaușescu: Rămâne așa, sunteți de acord?”

Toți tovarășii sunt de acord. 

Deci, dintr-un rahat de discuție, purtat de niște comuniști analfabeți, Clujul primește această rușine de denumire. Pentru că vă rog să mă credeți, este percepută și astăzi de românii adevărați, un soi de intruziune, un soi de viol istoric la adresa Clujului.

Cozmin Gușă: Acuma, într-un fel din ce-ai zis tu acolo, scuză-mă că te întrerup, se pare că nașul totuși este Nicolae Ceaușescu care a bătut cu ciocanul și-a zis Cluj Napoca, chiar dacă…

Liviu Alexa: Dar și Elena, Elena Ceaușescu.

Cozmin Gușă: Da, Elena Ceaușescu a avut inițiativa, Nicolae Ceaușescu a zis da. A fost și deșteptul ăla cu Hotelul Napoca, asta este senzațională, și uite Liviu, cum e spiritul vremurilor, tot unul micuț și de la UTC și așa stahanovist, apropo de Emil Boc, a ajuns să ducă spiritul lui Ceaușescu mai departe. Că eu îl compar de multe ori pe Emil Boc cu Nicolae Ceaușescu.

LA CLUJ S-A SUFERIT DE FOAME ÎN COMUNISM, AU FOST IMPUȘI ȘEFI INCOMPETENȚI.

Liviu Alexa: Puțin mai vreau să zăbovesc în perioada comunistă și să dau un inside iarăși foarte important, ca să înțelegem puțin mai bine Clujul. Răzbunările au continuat de-a lungul următoarei decade, de fapt chiar trei cincinale la rând, dacă stăm să ne gândim bine, din ʼ74 până în ʼ89, când Elena presează, presează, presează, și impune Clujului numai secretari de partid slabi, numai secretari obedienți, pe care îi și izolează economic. Așa se întâmplă că acest oraș din inima Transilvaniei etc., etc., plin de oameni mândri, pătimește cel mai tare din punct de vedere economic în comunism, după 1974. Ditamai inima Transilvaniei, Cluj Napoca a suferit alimentar mai rău ca multe orașe din Moldova sau din sud. Aici clujenii au acceptat, și o să discutăm și despre această umilință și de ce au fost ei slabi c-au acceptat. Au acceptat să mănânce pâine la cartelă, erau rații, mâncau pâine pe felii, nu știu cum să vă spun. În acest oraș care avea fabrici, care acopereau tot domeniul economic: bere, unt, lapte etc., ei n-aveau de nici unele, li se lua toată producția. Berea se dădea pe sub mână, ouăle nu existau. 

Noi, în Bistrița, trăiam ca boierii, nene, pentru că noi aveam acolo un secretar de partid, unul Marina, care era leat și blat cu Nicu Ceaușescu. Și Marina se descurca perfect. Noi nu sufeream atât de mult din cauza lipsurilor din magazine, ca și clujenii. Și aici mai intervine un alt moment, toate sunt relevante, intervine o serie de grațieri pe care Nicolae Ceaușescu le face de-a lungul a 23 de ani din ʼ67 până în 1988, mi-am notat, când el grațiază 313.000 de oameni, deținuți. Ultima dintre grațieri, este despre criminali și are loc în 1987, țineți minte acest detaliu. De obicei când erau grațiați ăștia, băieții erau reintegrați în sistemul comunist, li se dădeau niște joburi și în general inserați în tot felul de zone. Erau cumva împărțiți administrativ pentru ca să nu se ducă, nu știu, 4.000 de criminali în Vaslui. Ce credeți că decizie a luat Elena, prin intermediul soțului ei, tovarășul Nicolae Ceaușescu? Ca marea grațiere din Gherla, de exemplu, cu criminali, Aiud ș.a.m.d., toți deținuții să fie încartiruiți la Cluj. Să fie aduși aici, la Cluj. 

Încă un detaliu foarte important, care arată niște lucruri foarte importante despre deciziile clujenilor este felul în care au gândit ei strategia de urbanizare a ruralului, da. Exista și acolo o chestie demografică, aparent științifică, prin care luai moldoveni și-i duceai la Brașov, luai moldoveni și-i duceai la Timișoara, luai regățeni și-i duceai la Iași, cumva ca să îi aduci înapoi la oraș, cumva să împrospătezi, să dai un suflu nou, comunist, dezvoltării socialismului. La Cluj Napoca nu am primit nici un fel de moldoveni, nu că ar fi ceva rău, noi am primit direct oamenii de la țară din arealul de 100 de kilometri depărtare de Cluj. De ce este importantă chestia asta de ținut minte? Explicația mi-a dat-o Vasile Dâncu care, ca și mine, ca și tine, este un atent colecționar de nuanțe și de lucruri speciale din istoria Clujului, care mi-a spus: „Așa observăm de ce mentalitatea Clujului este una conservatoare”. La Brașov, moldoveni integrați în comunism n-aveau ei unde să meargă după ce ieșeau din fabrică, pânʼ la mica și ticu ca să ia o găină și să se p..e pe comunism, ei trebuiau să muncească, să construiască socialismul și n-aveau cum, că până mergeai tu la Bacău sau la Pașcani trebuia să te întorci luni la fabrică. Clujenilor li se fâlfâia, așa că ei nu sufereau foarte tare de lipsuri, pentru că mergeau până la mica în Frata sau la ticu la Dej și aduceau un porcușor, o chestie de mâncat. Dar asta arată și faptul că clujenii, față de restul, timișoreni sau brașoveni, sunt mult mai puțin antreprenoriali. Brașovul explodează de business, a explodat încă de la începutul tranziției, clujenii au început foarte greu și au stat 12 ani în umbra lui Funar. Adeseori, cum mai spunea o chestie când încă mai vorbeam, că el a reușit pe niște cercetări sociologice să găsească Mănășturul, un cartier mare, cam așa. Pe o scară de bloc, aproape jumătate de sat, în care clujenii se comportau ca la țară, ușile erau deschise, Gușă de la trei intra la Alexa și lua niște sare, papucii erau în fața ușii, deci exact ca la țară, și atunci comunitatea asta a crescut și cu un sentiment de inferioritate față de maghiari, care erau deja acolo de peste 100 de ani prezenți, care aveau o Operă, ce Operă, nene, Filarmonică, ce Filarmonică, și așa s-a creat sentimentul ăsta anti-maghiar, gena anti-colaborare. Să nu credeți niciodată la Cluj poveștile cu ecumenismul, astea sunt niște povești. În realitate, este cu totul alta situația. Și pe această plajă minunată de frustrări, a venit marele împărat de viță nouă, Ghiță Funar. 

Cozmin Gușă: Ai pregătit excepțional aceste lucruri, ele au mare relevanță pentru cei care analizează de ce Clujul arată într-un fel contradictoriu, pentru că observatorii atenți văd că în spatele unei poleieli, a unui luciu, a unui posibil succes, sunt destule umbre. Clujul, de când aterizezi, dacă nu ești obișnuit, te contrariază, am câțiva prieteni care de-abia anul ăsta s-au dus cu avionul la Cluj, până acum s-au dus cu mașina, și aterizând după ce au făcut zborul în 35 de minute,  de la aeroport până la hotel au făcut o oră și jumătate. Distanțele fiind mici în Cluj, care e cât un sector, poate mai mic decât un sector al Bucureștiului, apropo de întindere, dar este total sufocat și din nefericire este și foarte poluat, s-ar putea să fie pe locul întâi în țară, cel puțin din unghiul ăsta. Ele sunt foarte relevante apropo de mentalitate și apropo de un soi de frustrare pe care clujenii au resimțit-o și s-au răzbunat în mare măsură. 

Barcelona am reținut și asta, foarte interesant, poate să fie comparat și cu Lyonul dacă ne gândim la bani, și o să discutăm despre bani imediat. Lyonul are bogății mai mari la nivelul oamenilor de afaceri decât Parisul, asta în orice caz, și s-ar putea să fim așa și în cazul Clujului.

GRUPUL DE LA CLUJ A PERFORMAT SUB COMANDA LUI IOAN RUS ȘI ÎN BAZA FORȚEI INFORMATIVE.

Acum l-ai pomenit pe Vasile Dâncu și ți-aș adresa o întrebare, tot așa între lumini și umbre, apropo de secrete, ce-a fost pentru tine Grupul de la Cluj dacă el s-a modificat și ce influență a avut la nivel de România, nu la nivel de Cluj? 

Liviu Alexa: Grupul de Cluj începe undeva pe la 1986-1987, începe cu un singur tip care se numește Ioan Rus, dumnealui era un vechi aparatcik al PCR înainte de 1989, astăzi este personalitate marcantă a orașului. Dumnealui era cum ar veni președinte al Asociației Studenților Comuniști clujeni pe centru universitar Cluj, în anii ʼ80, și vicepreședinte UTC Cluj. A fost și activist plătit al PCR pentru că era asistent la Politehnică. Atunci, într-un fel sau altul, domnul Ioan Rus a participat, de fapt, cu alți lideri ai tineretului comunist local, l-aș cita, de exemplu, pe tânărul George Maior, care după aceea, avea mai târziu să devină șef SRI.

Cozmin Gușă: Cel cu Blue Label, George Maior, blue label, cum zicea Dragnea despre el. 

Liviu Alexa: Ioan Rus, zis și Ucu a lui Beșa din Urișor, că așa e denumirea satului de lângă Dej, altfel un tip foarte interesant ca mentalitate, și nu vreau să sune chestia asta la mișto și nici în sens critic, Ucu a învățat de mic organizarea, ca să zicem așa. Da, el organiza, controla ideologic, de exemplu, Revista „Napoca Universitară”, de asemenea, el aproba ce muzică trebuie să se asculte de către studenți clujeni la petreceri, ca să nu se perturbe morala socialistă, și mai avea o mare, mare șmecherie, aproba taberele pentru studenți în funcție de notele pe care le aveau și activitatea politico-ideologică. Asta cu taberele este foarte interesantă pentru că taberele erau așa, o chestie după care toți studenții salivau, dar însemna și mult cașcaval de gestionat. Acolo îl cunoaște cumva, și de acolo a ieșit din joben un tip ca Irimie, care după aceea a devenit șef la UMF, gașca asta de uaseceriști din România, pe care trebuie s-o vedeți ca pe un fel de premasonerie politică românească. O să-i întâlniți la București, la Brașov, la Iași, la Constanța. Toți între ei, de-a lungul a 30 de ani, au colaborat intim. Ca în armată, ca în frăția din armată, ei s-au ajutat. Și acolo, printre altele, îl întâlnește și pe acest tip ochelarist, care a făcut armata la Securitate, mai grăsuț, mai cârlionțat, cu ochelari de comunist, se numea Emil Boc, din Răchițele, și el de la țară, cu o situație similară cu a lui Beșa…

Cozmin Gușă: Deci înainte de ʼ90 a fost întâlnirea dintre Ioan Rus și Emil Boc.

Liviu Alexa: Exact. El era student la Istorie și la sfârșitul lui ʼ87, sunt și articole, își manifesta plenar admirația față de comunism, cam așa: „Hotărârea de a participa direct la devenirea comunistă a patriei”, în Făclia a apărut articolul tovarășului Emil Boc. Emil Boc era mai mic în grad, el și astăzi este mai mic în grad față de Ioan Rus, adică și astăzi dacă Ucu îi zice să vină, vine cu 400 de kilometri la oră până la sediul lui Ucu, sau la cabană, sau la sediul Mercedes, și Ucu întotdeauna îi spune ce-ar trebui să facă, și Emil Boc cu siguranță ascultă și face. Mai trebuie făcută o autorizație, mai trebuie făcut ceva, mai trebuie ajutat un român verde. Totdeauna Boc ascultă. Adeseori am crezut, vă rog să mă credeți, urmărindu-i atâția ani, 20 și ceva de ani, am crezut că Boc o face umil și că e prost, dar nu știu sincer care e mai prost dintre Ucu și Boc, o și spun de ce, fără să-i jignesc, pentru că impresia mea e că Boc a înțeles strategia și psihologia lui Rus, îl servește tot timpul cu tot ce vrea, dar cașcavalul și puterea orașului rămâne la el. Dar pentru orgoliu, trebuie să se ducă Boc să-i spună „Sărut mâna tovarășul colonel” sau ce-o mai fi acuma Rus, sau șefuʼ, îl servește cu ce trebuie, și Ucu, care n-are timp să conducă orașul, e mulțumit. Rus a participat o dată în 2004 la competiția pentru primar, de fapt era a doua oară când candida, și n-a câștigat. Cel mai important lucru la Ucu e că aproape nu-i plac banii, aproape, să nu sărim calul, dar lui Ucu îi place puterea. Puțin dezvolt chestia asta ca să mai explic ceva pentru regățeni. Uitați-vă la notele mari ale Grupului de la Cluj din ultimii 30 de ani. Grupul de la Cluj se deosebește enorm de Hrebenciuc și gruparea de la Bacău, enorm de gruparea Oradea, condusă de Blaga, enorm de sud, de Giurgiu, inclusiv de PSD-iști din Teleorman, Giurgiu, zona aia. Pentru că clujenii din Grupul de la Cluj nu și-au dorit bani, nu și-au dorit Ministerul Transporturilor să-l smântânească și să-l ciordească, nici Ministerul Dezvoltării decât târziu, prin Dâncu. Ei și-au dorit întotdeauna instituții de forță. Și Clujul a avut întotdeauna la dispoziție instituțiile de forță după anul 2000: ministrul de Interne, șef SRI, șef 2 și un sfert, șef DNA, Daniel Morar, șef IGPR, cam tot, da. Toate chestiile astea i-au adus lui Ioan Rus în special o forță informativă incredibilă. Cu care sau pe care a folosit-o după aceea să facă ceva la fel de incredibil, să-l doară în cot de faptul că nu există la Cluj o filială PSD, sau că n-are rezultate PSD la nivel de România, de județ. Ci să pretindă în urma, să zicem a unor presiuni, ca să nu zicem șantaje, sau a unor amintiri din niște dosare, să pretindă în mod nejustificat și imoral, în fața altor filiale PSD care aveau rezultate, posturi de miniștri, sau posturi cheie în guverne. De aici, cumva, și ura bucureștenilor și a sudiștilor față de clujeni, de Grupul de la Cluj, pentru că ăștia n-au muncit nimic politic, pe teren, dar au primit întotdeauna totul. Nu i s-ar fi cuvenit Clujului atâtea posturi, dacă nu erau făcute pe șantaj.

KOVESI ȘI COLDEA AU FOST ATRAȘI ȘI EI ÎN GRUPUL DE LA CLUJ.

Cozmin Gușă: Aș vrea să nu trecem de la discuția asta, amintesc aici și faptul că în 2001 au avut dintr-o dată trei miniștri, eu am venit, să spunem, secretar general imediat după, chiar în 2001 la început, dar în 2000 în decembrie s-au decis trei miniștrii de la Cluj. Dar ai pomenit de faptul că Emil Boc făcea parte încă de la început din Grupul de la Cluj, putem să-l asimilăm, adică nu e vreun nou venit în acest grup pe care îl tot pomenesc eu. Putem să considerăm, pe linia pe care ai dat-o tu, a genezei încă din ʼ86, ʼ87, ʼ88, că, spre exemplu, și Laura Codruța Kovesi, colegă de facultate cu Emil Boc, la un moment dat, a beneficiat de sprijinul Grupului de la Cluj în inițiala ei ascensiune către șefia DNA?

Liviu Alexa: Deci fraților, Grupul de Cluj dezvoltat de Ucu este peste tot. Domnului Ioan Rus îi plac foarte mult întrunirile, reuniunile, adunările, mai ales pe considerente tematice. Hai să ne amintim.

Cozmin Gușă: E bine, chiar mă gândesc că o să se uite la emisiunea asta acum și rememorează reuniunile lui. 

Liviu Alexa: Dar nu-i nimic rău în ce-a făcut Rus atâția ani, a strâns cumva o gașcă de prieteni cointeresați sau nu de forța lui, care au venit probabil în haita asta fiindcă aveau nevoie de protecția lui sau au fost scăpați de anumite dosare, habar n-am. Dar vă spun că episodul cu La Chilia în port cu Sebi Ghiță, a lui Laura Codruța Kovesi, s-a repetat și la cabană la Ucu Rus, vă spun că din 2000 până în 2019, să zicem, poate și până astăzi, nu exista picior de oficial, de ministru, putea să fie de la PSD, PNL, nu conta partidul, de la București oricum, care să calce în Cluj și să nu facă prima vizită la partid și la sediul Mercedes unde Ioan Rus îl aștepta cu o cafeluță și voia să vadă ce face pe-acolo.

Poate să fie chestia asta o grupare mafiotă, poate să nu fie. Oricum, Ioan Rus beneficiază de maximum respect. A beneficiat, și astăzi poate că puterile lui sunt mai slăbite, poate este mai în vârstă, dar cu siguranță este un tip care a influențat, nu știu dacă neapărat în bine Clujul, dar l-a influențat. Pe rând s-au adăugat aceste personalități: Laura Codruța Kovesi, sau Florian Coldea mai târziu.

Cozmin Gușă: Despre asta vreau să te întreb acuma, scuză-mă că te mai întrerup dar vreau să dăm cât mai multă marfă.

Liviu Alexa: Eu vreau să nu uităm de Funar și de influența lui Boc, dar poate o să facem o altă emisiune. Te ascult. 

Cozmin Gușă: Să analizăm două cazuri publice, pot să le spun și superlative într-un fel, dar nu neapărat în ceea ce-l privește pe Coldea, că l-ai pomenit. Clujul dă campioana la fotbal al României de câțiva ani, dădea și pe vremea lui Arpad Paszkany, despre care poate o să facem o altă emisiune (că este ceva foarte interesant, având în vedere și transilvănismul despre care vorbeai și cu care nu ești în acord, tu ești un integraționist). Acest superlativ al CFR-ului, cu patronul său Neluțu Varga, care nu apare în statistici, dar apare foarte puternic din punct de vedere financiar. Este o marcă a Clujului CFR-ul care din punct de vedere al performanței a adus sus orașul. O ciudățenie să spunem în plan național, cei de la București nu știu cum să-l ia. Varga este un personaj mult mai greu de abordat decât Gigi Becali de către jurnaliștii sportivi, și s-a văzut asta. Iar în al doilea rând acest Florian Coldea, care s-a instalat destul de bine în Cluj, am înțeles că are și o casă prin Făget, un cartier frumos, rezidențial al Clujului. Aceste două noi pete de culoare cum le-ai clasa? Și am vrut să discutăm asta pentru 3-4 minute, ca să venim la final și cu acei miliardari despre care românii nu știu, dar există miliardari în euro din Cluj.

Liviu Alexa: Vreau să discutăm în emisiunea viitoare foarte mult despre Funar și Boc, pentru că trebuie să ajungem la niște concluzii vizavi de umbrele Clujului, vizavi de startul incipiențeimiliardarilor clujeni și de Untold vreau să discutăm, marea găselniță.

SUCCESUL ÎN FOTBAL A RIDICAT ȘI A ÎNGROPAT OAMENI LA CLUJ, AM DOUĂ EXEMPLE, ARPAD PASZKANY ȘI NELU VARGA.

Așadar Arpad Paszkany cunoaște o perioadă extraordinară, înfloritoare cu clubul său, practic reușește trei calificări, o dată la doi ani, în Champions League, motiv pentru care îi și vin foarte mulți bani, am calculat undeva spre o sută de milioane de dolari sau de euro, nu mai știu să zic, dar o sumă imensă. Și la un moment dat, reușește proasta performanță, și are proasta inspirație să se asocieze cu Ioan Rus și Vasile Dâncu într-un trust de presă, undeva în 2011, aburit fiind de Ioan Rus și Dâncu că urmează regionalizarea, urmează să se creeze această structuri noi administrative și ei vor fi cei care vor controla, cum ar veni…

Cozmin Gușă: Guvernatorii.

Liviu Alexa: Guvernatorii. Guvernatorul va fi Ioan Rus și restul mai vedem noi. Da. De aia e important să se creeze și un trust de presă important, care să manipuleze și să fie acolo proactiv pentru această idee. Asta știu sigur că s-a întâmplat, știu și povestea care s-a întâmplat, n-are rost să mă contrazică nimeni, că oarecum am fost implicat foarte tare pentru că eu sunt cel care am vândut trustul meu de presă, la 31 de ani, către Paszkany, fără să știu neapărat tot planul, l-am aflat mai târziu. Paszkany și-a pierdut aproape toți banii în această asociere pentru că nu știa presă și domnul Dâncu, cât e el de consultant și cât e el de deștept nu le are cu executivul, nu știe, nu înțelege presa, e scriitor, e un editorialist, dar nu înțelege presa. Și practic s-a vulnerabilizat financiar, a pierdut tot ce-a câștigat în exercițiul de construire a unui imperiu media pe care nu-l putea crea pentru că n-avea bazele, premisele. Moment în care Paszkany a devenit vulnerabil și a intrat în contre puternice cu Dâncu. Între timp, Rus s-a extras foarte elegant din afacere spunând că el are treabă la București, trebuie să fie ministru, i-a lăsat pe ceilalți doi să se certe ca chiorii, ceea ce s-a întâmplat. Și acolo apare un moment foarte ciudat, la un moment dat, în care dintr-o dată, din nimic, din iarbă verde, lui Paszkany i se creează un Dosar DIICOT pentru evaziune fiscală, ceva jucători care n-au fost vânduți la prețul corect. O porcărie de altfel de dosar, insist să mă exprim. De ce? Nici astăzi nu este trimis în judecată Paszkany, dosarul a fost folosit ca metodă de șantaj, ca Paszkany să se care din Cluj Napoca. 

Atâta forță poate să aibă și Vasile Dâncu. Poate discutăm odată și despre hârâiala dintre Ioan Rus și Vasile Dâncu, cum au ajuns să se certe, cum Dâncu a început să vrea să fie și el rege prin orașul ăsta și cum cred c-a și reușit la un moment dat. Astăzi Clujul are doi împărați, sau un rege și-un împărat, merită să abordăm subiectul.

Cozmin Gușă: Atât de surprinzătoare sunt aceste lucruri pentru cei care ne ascultă, pentru că sunt personaje de maximă notorietate, poate Paszkany nu atât de mult, dar le spun celor care ne ascultă că este foarte aproape de Victor Orban cu sfaturi utile pentru un prim-ministru, e un om inteligent, iar Vasile Dâncu și Ioan Rus sigur nu mai au nevoie de prezentare.

Liviu Alexa: Cumva din pământ, din iarbă verde apare acest investitor Nelu Varga, un tip foarte interesant, nu are neapărat o educație academică și nu venea din comunism sau falanga uaseceristă, dar gestiona sume importante de bani, printre care și banii unui miliardar neamț, Abris Lelbach se numește, pentru care a efectuat diverse investiții cu succes. 

În fotbal U Cluj și CFR au fost întotdeauna, nu știu cum să mă exprim, niște jucării pe care cei doi și le-au dorit tot timpul, mă refer la Ucu și Dâncu. Amândoi au poze peste tot, ba cu fularul lui CFR, ba cu fularul lui U Cluj. Dar cei doi oameni au o mentalitate, care s-a referit și la filiala PSD Cluj, de tip n-am chef să fie a mea. Nu vreau s-o dezvolt, dar n-o dau la altul. De aia U Cluj este în budă astăzi pentru că ea este ținută, echipa este ținută pur și simplu la supraviețuire. 

Cozmin Gușă: U. Cluj e la Consiliul județean, nu? 

Liviu Alexa: Nu, nu, e la Primărie. Dar să nu-l iei pe Nelu Varga drept gâscă. Nu, nu, gâsca fiind în limbajul necorporate, băiatul cu banii pe care-l fraierim. Din contră, cred că Varga a înțeles că dacă vrea să reușească în proiectul ăsta, al CFR-ului care-ți dă notorietate, forță, sistem relațional extraordinar, are nevoie de protecție, pentru că Paszkany a reușit să câștige campionate fără protecția SRI. Asta v-o garantez, dar făcând alte lucruri, mai subterane, datorită skill-urilor lui Iuliu Mureșan, care juca foarte mult fotbal pe dinafara terenului, pe lângă teren și în afara lui. El n-avea posibilitatea asta, și atunci singura chestie cu care putea să rezolve câștigarea a patru sau cinci campionate consecutive era o protecție atât de tare ca shield-urile din jocurile electronice, să faci pe tine de frică, iar asta nu putea veni decât de la Securitate, de la SRI. 

Domnul profesor, domnul Dâncu, i-a creat premisele acestui succes, au fost câteva lupte colaterale, doar nu credeți că Burleanu, un ochelarist cu față de tocilar, ar fi reușit vreodată să câștige postul ăla de la FRF care a fost gestionat de grei adevărați înainte, da. Doar nu credeați că Varga ar fi reușit din prima să aibă arbitraje, să zicem corecte, nici nu știu cum să le spun, bune, și cumva restul să nu le aibă așa bune. Iar domnul profesor practic a devenit, din informațiile mele, un C.E.O. Chiar aseară ți-am trimis și ție o poză de lameciuri când domn profesor este mereu în spatele lui Varga, peste tot, la toate meciurile, și domnul Rus la fel. În unele momente, probabil, am înțeles că domnul Ioan Rus a vrut să pună și antrenori și a și reușit, cum a fost un episod cu Adi Mutu, pe care Varga a făcut imprudența să-l anunțe, dar n-a întrebat înainte pe superiorii de la securitate dacă poate, și Adi Mutu a fost retras. 

Și a apărut și Florin Coldea, astăzi cu câteva ore la UBB, mâine cu o casă, poimâine cu o intervenție.

Cozmin Gușă: Îi simți prezența lui Coldea în Cluj sau este foarte discret?

Liviu Alexa: Nu. Nu, serios nu i-o simt. Cu siguranță e un timp foarte bine relaționat. Eu l-am observat așa, în tot felul de ipostaze, venind de exemplu de la Nisa. 

Cozmin Gușă: Venea de la Nisa la Cluj.

Liviu Alexa: La un moment dat da, nu știu dacă venea chiar la Cluj. Eu tot timpul am impresia că ăștia, generalii, chestorii sigur că au soldă mare, 4-5.000 de euro pe lună, au și pensie mare, iar eu tot timpul îi văd retrași așa mereu la țară, la o cabană, mai facem un grătar, etc. Niciodată nu mi-am închipuit că un general de calibrul lui Coldea are bani de Nisa, sau de Saint-Tropez, sau de Maldive. După aia am aflat de la alt academician, Sebi Ghiță, cum ajungea el în Maldive în timpul în care avea epoleții statului. Și atunci nu m-am mai mirat, trebuie să fiu sincer. 

POVESTEA MILIARDARILOR CLUJENI ESTE DESCIFRABILĂ, DEȘI ESTE ÎNVĂLUITĂ ÎN CEAȚĂ.

Cozmin Gușă: Mai vreau în  ultimele minute să discutăm despre banii din Cluj, și aș vrea săptămâna viitoare să vorbim neapărat de Untold, Boc, Caritas, Banca Dacia Felix, și altele. 

Liviu Alexa: Și de vinutirile din oraș.

Cozmin Gușă: Vinituri, foarte frumos și neaoș spus. Dar banii ăștia din Cluj, trebuie să discutăm săptămâna viitoare despre acest fenomen IT pe care s-a bazat dezvoltarea Clujului, cu băiatul de la NTT Data care conduce acolo o operațiune japoneză de primă mărime. Dar spune-ne te rog, astăzi, mie, că nici eu nu știu, ăsta e secretul tău pe care l-ai descoperit tu, chiar sunt trei miliardari în euro în Cluj? Adică atât de tare e Clujul ăsta că-l bate și pe unul ca Țiriac la bani? 

Liviu Alexa: Chestiile astea n-o să le știm niciodată cu adevărat, că n-am accesul lui Coldea la conturi sau a lui Vlase, care se poate uita de la SIE peste tot. În Cluj există două categorii de bogați: cei afișați și asumați, cum este Horia Ciorcilă, președintele Băncii Transilvania, Dorel Goia, Ovidiu Turcu, poate și Ioan Rus, poate nu cu o avere atât de importantă pe cât ar crede unii, oamenii din IT care au făcut multe milioane din munca lor, imobiliarii care au dezvoltat zeci de mii de apartamente și au câștigat pe măsură. Dar există și câțiva ascunși, eu i-am numit dragoni, sunt ca în „Game of Thrones”, poate să apară, poate să n-apară. Ei zboară la înălțimi mari și din când în când vin și răptuiesc câte ceva. Unul dintre băieții superascunși ai României este un tip pe nume Laurențiu Russo. Russo, numele este schimbat, el se numește Laurențiu Rusu, este din Cluj. Un tip atât de ascuns că mi-a fost greu să fac rost de o poză cu el, darămite să obțin detalii despre businessul lui. E un tip care a crescut o firmă care se numește Softvision, de IT, și pe care cu o discreție și cu skill-uri antreprenoriale foarte interesante a reușit s-o urce, vânzând-o pe suma incredibilă de 550 de milioane de dolari. 

Cozmin Gușă: Bani încasați.

Liviu Alexa: O jumătate de miliard de euro încasați așa, într-o secundă. Nu mai discut de faptul că omul ăsta de 20 de ani de când e în Cluj nu-l știe nimeni. Nu-l vede nimeni, nu-l știe nimeni, discută numai prin avocați. Și-a făcut și un imperiu imobiliar. El este pasionat de case vechi din Cluj, sau case centrale, are un portofoliu l-am apreciat la cel puțin 50 de milioane de euro, case una și una, nu căbănuțe. 

Cozmin Gușă: Casele lui, cum ar veni.

Liviu Alexa: Casele lui pe care le achiziționează, le super renovează, unele au devenit sedii pentru firmele lui. Atenție prin tranzacția de la Softvizion a gigantului Cognizant, el nu a vândut acele bijuterii imobiliare, ele sunt în continuare în portofoliul său.

Cu siguranță un tip avut este Horia Ciorcilă, dar culmea, mai bogat decât Ciorcilă în acest moment este Dorel Goia, un tip nu neapărat ascuns, este la limita transparenței sau a fățoșeniei dar care, de exemplu, și mare nuanță, nu în Cluj și-a construit cea mai mare parte a averii, ci în afara Clujului, aici e cam greu să faci așa ceva. 

Cozmin Gușă: Îți fac o dezvăluire, pe care poate n-o știai nici tu, acum 25 de ani cei doi, Horia Ciorcilă și Dorel Goia, își împărțeau biroul la firmă, adică aveau biroul în comun: unul într-un colț, altul într-alt colț, atunci i-am cunoscut pe amândoi, erau în zona afacerilor cu televiziunea prin cablu.

Liviu Alexa: Cei doi au și rămas foarte buni prieteni. De Goia voiam să spun că el a reușit să construiască un imperiu în producție, se numește grupul Teraplast din Bistrița. Un tip foarte deștept, ca și Ciorcilă, foarte deștept și foarte aplicat pe business. Ca să vă dau așa,  numai recent a vândut o parte din Teraplast unui mare concern mondial pe suma de 150 milioane de dolari și potrivit analizelor mele, ce i-a mai rămas din grup se duce lejer spre 300 de milioane, numai la capitalizarea bursei, atenție, nu la un exit. Lucru care l-ar face cel mai probabil poate chiar mai bogat decât președintele Băncii Transilvania care este deținătorul unui portofoliu pe persoana fizică de aproximativ 4,9% din bancă. Toată lumea crede că banca se va vinde. Eu nu cred că se va vinde, este deja un simbol și și asta este o poveste frumoasă, poate printre puținele povești frumoase de anvergură națională ale Clujului și banca a devenit un stâlp al orașului și al județului prin ceea ce influențează pe lateral.

Și mai este grupul acesta Astral, din care vreau să-i scoatem puțin pe Goia și Ciorcilă, pentru că ei au fost contributori și creier, dar dintre ei mai există o gașcă de dragoni de Cluj…

Cozmin Gușă: Sorin Ghite…

Liviu Alexa: Da, beneficiari. Păi voi vă dați seama oameni buni, fraților, în 1995 sau 1996, tranzacția către UPC, fondul se numea Liberty Global, de fapt și brandul era UPC. Au achiziționat rețeaua Astral Telecom de la clujeni pe suma de 400 și ceva de milioane de dolari. Nene, în anii ăia de praf, de nu prea eram nici în NATO, nici în UE, să ai tu pe mână atâta cașcaval să-l încasezi în cash însemna o forță imensă. Deci nu pot să cuantific în achiziții de terenuri ș.a.m.d., dar cu siguranță era imensă. 

Și avem acești oameni: Sorin Ghite, Pop Baldi, Nica, Bela Urasi, care au încasat kilotone, camioane de cașcaval cu care după aceea au făcut diverse lucruri rămânând totuși în umbră. Unul fost electrician, unul nu știu ce paznic, ei au devenit o elită financiară. Poate cel mai răsărit dintre ei fiind Sorin Ghite, care avea un pic de background înainte, o familie înstărită și educată. Restul erau să zicem mai de la țară porniți. Și care astăzi se sparg în figuri, unii dintre ei cu mașini de sute de mii de euro, cu vacanțe somptuoase, pescuit de somon, de furnici cu fund roz, mai știu eu ce. 

Clujul, o să zic ceva interesant (asta era inclusiv teoria lui Ioan Rus până la un moment dat, eu nu prea sunt de acord cu ea), Clujul are câțiva stâlpi: biserica, Înalt Prea Sfinția Sa, universitățile și aeroportul cu siguranță. Eu zic că între timp adevărații stâlpi ai Clujului au rămas doar doi, aeroportul și IT-ul, aceste două entități au adus dezvoltare Clujului. De ce? Clujul nu mai suferă ca și alte județe din cauza Bucureștiului, pe destinații. Avem o grămadă de destinații. Practic toată Europa poate ajunge în maxim două ore în acest oraș pentru business, pentru investiții, pentru tot ce vreți. Iar IT-ul care în acest moment utilizează 10% din forța de muncă, atenție 10% din forța de muncă din Cluj este încartiruit IT-ului, face ceva din punct de vedere economic foarte special. În fiecare lună din afara României, poate sute de milioane de euro în cash sunt pompați în economia Clujului prin salariile IT-iștilor. Care practic au devenit o castă în acest oraș. Oameni care sunt tineri, câștigă peste 2000 de euro pe lună, care fac achiziții, ș.a.m.d. 

În ultima vreme recuperează foarte tare, și eu sincer mă bucur că este așa, UBB-ul, care a ieșit din zodia proastă a lui Vasile Dâncu și a lui Ioan Rus, pentru că ce să vezi ei și-au dorit să pună șiret pe ușă și au și reușit, la toate universitățile și de undeva din plasa, din năvodul ăsta politic a scăpat un tânăr pe nume Daniel David, cercetător, psiholog, care n-are treabă cu dumele uaseceriste, cu minte deschisă și care încetul cu încetul pare, și cred că va și reuși, să pună UBB-ul înapoi, dar nu la un loc clasic, nu pe un loc clasic, pe o fundație clasică, ci pe una a viitorului. Pentru că UBB rămâne, și din păcate cu Ioan Aurel Pop a pierdut foarte mult, rămâne un punct de reper pentru România și pentru lume. Dar pierduse prin Ioan Aurel Pop din dorința și nevoia de adaptare la noile realități, vezi Covid, vezi internet, vezi schimbările tehnologice din lume. Iar Daniel David poate și cred că va reuși să facă asta.

Cozmin Gușă: Chiar de aici o să vreau să reluăm săptămâna viitoare de la Ioan Aurel Pop, UBB, felul în care tu zici că n-a fost un management de succes, să vedem dacă e așa, pe niște porțiuni. Pentru că a fost mult timp un motor pentru Cluj și Universitatea Babeș-Bolyai. Reținem această împărțire între Grupul de la Cluj și implicarea în intelligence, justiție, respectiv mulți, mulți bani pentru destul de mulți clujeni la care bucureștenii nu s-ar putea gândi, dar ca să fac și o glumă adevărată la final, povestesc un episod. Degeaba au avut atât de mulți bani Horia Ciorcilă și cu Ovidiu Turcu, pentru că fostul UTC-ist George Copos i-a păcălit în tranzacția Hotelului Hilton de la București și i-a lăsat în izmene, legal. Ei nedându-și seama că intră totuși cu un șmecher adevărat în negociere.

Liviu Alexa: Eu vreau să nu uităm și fac un teasing pentru săptămâna viitoare. Vom explica cele două mari țepe ale Clujului către  România: Dacia Felix și Caritas. O să vă explic acolo niște lucruri foarte drăguțe despre mentalitatea de infractori, practic sincer, cât de jigniți s-ar simți clujeni, un oraș întreg a participat la o infracțiune. Și aproape o țară întreagă a participat la o infracțiune. Și acolo se creează primul prag financiar care diferențiază Clujul de restul lumii. Pentru că aici sunt o grămadă de oameni care au făcut averi în ʼ90, oameni simpli care au trecut de la statutul de sărăntoci la proprietari de case, de mașini, de utilități, de terenuri. După aia o să vă explic de ce s-a create Untold-ul și care este marea șperlă, marea găselniță a lui Emil Boc. Cum s-a rebranduit el din politicianul obosit și prăfuit care era în 2012 când a ieșit din Guvern. O să vă spun de ce există antagonia dintre Cluj și București, care este diferența dintre cele două generații de vinituri și în sfârșit o să vă zic de ce există foarte mulți oameni care își doresc, dintre cei puternici, ca Clujul și Transilvania să fie ruptă de România.

Cozmin Gușă: Mulțumesc mult Liviu Alexa, teasingul a fost pe măsura emisiunii. (preluare ziardecluj.ro)