În iulie 1916, Braşovul avea, pentru 40 de zile, pentru prima dată o administraţie românească. După retragerea Armatei Române, represaliile Austro-Ungariei au fost extrem de crude.
Braşovul a fost primul mare oraş din Transilvania care a avut administraţie românească, după Unirea Principatelor de la 24 ianuarie 1859. Chiar în timpul Primului Război Mondial, în iulie 2016, Armata Română a eliberat Braşovul şi, timp de 40 de zile, acesta s-a bucurat, în premieră, de stăpânire românească.
Deşi administraţia românească a durat doar şase săptămâni, la revenirea austro-ungarilor la putere, represaliile au fost extrem de dure. Zeci de români braşoveni au fost anchetaţi, arestaţi şi bătuţi pentru că au susţinut unirea cu ţara a oraşului de la poalele Tâmpei.
O mare parte din tinerii români din Braşov au profitat de cele 40 de zile şi, plini de entuziasm, s-au înrolat în Armata Română. În evidenţele parohiei Bisericii Sfântul Nicolae se găsesc numele a 415 tineri scheieni care au luptat pe toate fronturile europene.
Nume importante pentru istoria Braşovului, în rândul administraţiei
Unii dintre cei mai importanţi braşoveni care au contribuit la realizarea unirii sunt Sextil Puşcariu, Candid Muşlea, dr. Vasile Saftu şi Tiberiu Brediceanu.
La cucerirea oraşului de către români, în iulie 2016, primar al Braşovului a fost numit Gheorghe Baiulescu. Dr. Nicolae Vecerdea, directorul Gazetei de Transilvania, a fost numit şef al Poliţiei, iar în oraş au început să apară steaguri tricolore pe tot mai multe clădiri.
Extaziaţi de cele pe care le trăiau, câţiva tineri au făcut să dispară şi ultimele rămăşiţe ale statuii lui Arpad de pe Tâmpa, dinamitată initial de Ion Cătărău, cu trei ani mai devreme.
Arestaţi pentru că au cântat Compozitorii Gheorghe Dima şi Nicolae Oancea au fost arestaţi după retragerea Armatei Române, pe motiv că au cântat „Deşteaptă-te, române“ în timp ce erau dărâmate ultimele urme ale statuii.
Medicii militari ofereau consultaţii gratuite pentru bolnavii săraci de toate naţionalităţile. Doamnele au deschis un azil pentru ocrotirea copiilor orfani. În fruntea societăţii de binefacere se aflau Maria Baiulescu, sora primarului, Maria Popescu, cumnata lui Nicolae Iorga, şi Virginia Branişte.
Ca un simbol, primul român arestat după retragerea armatei a fost protopopul Vasile Saftu, preot paroh al Bisericii Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului. Protopopul şi familia sa au fost arestaţi, duşi la Nagymarton şi eliberaţi la 7 iulie 1918.
Români care şi-au trădat neamul Întodeauna, în astfel de situaţii există şi persoane care sunt mulţumite cu statutul lor şi îi trădează pe conaţionali în favoarea stăpânirii. Este cazul lui Arsenie Vlaicu, directorul şcolii comerciale, şi al profesorului Nicolae Sulică, redactorul ziarului „Deşteptarea”.
Cei doi au plecat la sosirea Armatei Române şi s-au întors după retragerea acesteia. La revenire au vândut Gazeta de Transilvania austro-ungarilor. Astfel, în ziarul care ţinuse românismul la cote înalte aproape 80 de ani, apărea un articol în care soldaţii români erau numiţi „bande de hoţi şi ucigaşi, hienele războiului mondial, urmaşii bastarzi ai ţiganilor“.
După retragerea armatei române şi ocuparea oraşului de către armatele austro-ungare şi germane, situaţia populaţiei s-a înrăutăţit. Familiile de români erau supuse la numeroase percheziţii, iar multe arestări se făceau sub acuzaţia de furt din casele ungurilor şi saşilor refugiaţi.
Ameninţaţi cu împuşcarea
La 14 octombrie 1916, întreaga populaţie din Schei a fost adunată în Piaţa Prund şi somată, prin ameninţarea cu împuşcarea, să aducă în curtea Bisericii Sfântul Nicolae lucrurile furate. Mai toate bisericile ortodoxe au fost transformate în depozite, iar locuinţele preoţilor erau ocupate de soldaţii germani. Pentru a ocroti documentele şi arhiva din Schei, aceasta a fost ascunsă în turnul bisericii.
Represiunile au fost, pe alocuri, inumane. În afara faptului că românii au fost acuzaţi până şi de faptul că au aplaudat intrarea în oraş a Armatei Române, intelectualitatea a fost prima atacată. Nici oamenii de rând nu au scăpat de răzbunarea autorităţilor austro-ungare.
Măcelarul Vasile Olteanu, convins că armata română va rezista, nu s-a refugiat la timp şi a fost prins. Pentru ajutorul dat soldaţilor români, măcelarul braşovean a fost „legat cu funii de gât, a fost târât pe străzile Braşovului, scuipat şi bătut în mod bestial.
Sângele se închegase pe obrazul victimei şi pe funie (…), a suportat ca un mucenic chinurile şi loviturile îngrozitoare (…) legat de o ţeapă la marginea drumului, din nou bătut şi lăsat bătut timp de trei zile fără mâncare (…) După chinuri de trei zile şi-a dat sufletul. Mort şi legat de ţeapă, era încă maltratat şi ciuruit de gloanţe“. La 26 aprilie 1923, osemintele acestuia au fost exhumate şi reîngropate în cimitirul de Pe Tocile.
Finalul Marelui Război a dus la cele trei uniri consecutive cu România, ale Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. La 1 Decembrie 1918 avea loc Marea Unire de la Alba Iulia, care consfinţea existenţa României Mari, unul din statele importante din Europa interbelică.
Sursa: adevarul.ro
Citește și: Dosarul fostului șef de la Antidrog Cluj, Liviu Șipoș, un fiasco de zile mari
