Au trecut șase ani de la tragedia din clubul Colectiv, unde 65 de de persoane și-au pierdut viața și alte 200 de persoane au fost rănite.
Alt bilanț, un proces care trenează din motive absolut meschine, adică banii, nicio învățătură din care să se evite asemenea tragedii pe viitor și niște capital morbid pe care s-au urcat Iohannis, useriștii și tolontanii. Despre ce a fost de fapt acolo, de unde a plecat nenorocirea, nimic-nimic.
Doar la câteva zile de la tragedia de la Colectiv, oficialitățile s-au repezit, chiar dacă nici nu putea fi vorba despre vreo concluzie cât de cât profesionistă, să acrediteze ideea că incendiul ar fi fost provocat de artificiile folosite iresponsabil în timpul unui concert care înghesuise peste 400 de spectatori într-o incintă-capcană. Potrivit acestora, artificiile ar fi aprins buretele poliuretanic folosit la antifonarea unui stâlp de susținere și de acolo flăcările au cuprins rapid tot clubul. O explicație care avea să fie pulverizată de realitatea evidențiată câteva luni mai târziu, în Raportul de Expertiză înaintat de Institutul Național de Expertize Criminalistice(INEC), în martie 2016, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Să nu uit! A doua zi după nenorocire, președintele Klaus Iohannis a fost pus să rostească celebra declarație „Corupția ucide!”. O declarație absolut iresponsabilă, pentru că ea indica fără niciun temei vinovați și mobilele faptelor lor, cu încălcarea tuturor normelor constituționale cu putință, așa după cum arătam la vremea când a fost debitată. Nu aș schimba niciun cuvânt din ceea ce am scris la puțin timp:
„La ora la care Iohannis punea astfel primul picior pe scara alcătuită din trupurile din care încă ieșea fum, cercetarea la fața locului nu fusese nici măcar începută. Spusele lui aveau să orienteze toată dezvoltarea din următoarele zile: serviciile de informații au dat echipelor de pe facebook semnalul de declanșare a emoțiilor, i-au scos pe tefeliști în stradă, i-au strecurat lui Victor Ponta amenințarea că Bucureştii s-ar putea transforma într-un Kiev și, sub presiunea străzii, i-au obținut demisia din funcția de premier. În sfârșit, Iohannis își vedea cu ochii visul numit „Guvernul Meu!” Nu a știut să-și camufleze satisfacția și a dat crâncen de gândit tuturor celor care au un IQ mai mare decât cel al unui hamster declarând: „Guvernul a demisionat. A fost nevoie să moară oameni ca această demisie să se producă.” Consternarea provocată a fost general-instantanee și pe măsura senzației că nu scăpase pe gură doar o prostie de rutină. Sub forma unui „act ratat”, adică fără ca el să fi vrut la nivel conștient, subconștientul îl trădase și exprimase un adevăr reprimat.”
Raportul îl primisem în copie de la unul dintre experți, atunci când originalul era deja expediat de specialiștii INEC către procurori. Expertul mi-a spus că Raportul indică atât de clar posibilitatea ca la Colectiv să fi fost o crimă, un atentat terorist, încât este convins că documentul va fi mușamalizat de către procurori și că singura soluție este să-i dea drumul în presă prin intermediul meu. Omul credea că dezvăluirea va genera un asemenea scandal, încât autoritățile nu vor avea încotro și vor lua în calcul ipoteza atentatului terorist, chiar dacă vor avea grijă să nu găsească și autorii. La fel am crezut și eu. Am mers pe convingerea expertului și am publicat rapid documentul. În el, experții considerau foarte probabil ca în incendiul de la Clubul Colectiv să fi existat o substanță chimică care să explice atât viteza uriașă de propagare, una de cinci ori mai mare decât cea obținută la simulări, cât și compușii de ardere rezultați, alții decât cei obținuți la simulări.
Am mai spus-o, naiv și expertul, la fel de naiv și eu! Nu s-a întâmplat nimic, în afară de faptul că Augustin Lazăr, proaspăt procuror general la vremea aceea, a anunțat public că Parchetul General va deschide o anchetă, pentru a afla cum am ajuns în posesia datelor și concluziilor conținute de document.
Eram ferm convins la data publicării că cei îndurerați vor sări în sus, „că părinții, mamele și tații celor morți, bunicii, frații și surorile lor, soții, soțiile, copiii, în fine, cei dragi, nu-și vor mai găsi liniștea, după ce vor afla opinia celor mai prestigioși experți ai României în materie, până când nu vor afla cine au fost autorii și beneficiarii infernalei crime.” Nici pomeneală!
Nu înțelegeam în ruptul capului, cum este aia, „să-ți pierzi copilul și să nu te pună de niciun fel în mișcare faptul că cei mai pricepuți specialiști ai țării spun că varianta crimei premeditate, a atentatului, este posibilă în stil mare, cum , cum să tacă mâlc, cum să nu ceară explicații?” Astăzi, nu mă mai întreb, pentru că am aflat. Să vedem ce s-ar întâmpla dacă se ia în calcul ipoteza „mâinii criminale”.
Despăgubirile de sute de milioane de euro în procesul Colectiv nu se pot lua decât de la stat, pentru că doar statul are atât de mulți bani. Drept care, trebuia insistat pe culpa instituțiilor statului. S-a încercat învinovățirea autorităților locale, a pompierilor și nu în cele din urmă, a medicilor. Cum toți sunt „ai statului”, asta ar însemna că statul va trebui să plătească despăgubirile de sute de milioane de euro pe care avocații le-au promis clienților lor, victime răniți și familiile celor decedați, atunci când au semnat cu ei și când i-au împrumutat cu bani, ca să-i lege, să fie siguri că nu vor fi schimbați cu alți avocați.
Acesta este și motivul pentru care nici avocații și nici victimele nu vor să audă de expertiza care vorbește despre varianta existenței în club a unei substanțe, care să fi acționat ca un accelerator de ardere și care ar explica viteza mare de propagare a incendiului. Varianta asta introduce în discuție ipoteza mâinii criminale, a atentatului, caz în care iese din discuție culpa instituțiilor statului.
De când am spus toate cele reluate pe scurt mai sus, au trecut ani și nimic nu s-a schimbat. Judecătorii Adina Pretoria Dumitrache (președinte de complet), Carmen Găină și Andrei Iugan, de la Curtea de Apel București, vor decide zilele viitoare, pe 3 noiembrie, dacă schimbă încadrarea juridică din abuz în serviciu în neglijență în serviciu, în cazul tuturor inculpaților din dosar, ceea ce ar duce la pedepse mult mai blânde. Ce pare sigur este că decizia va implica funcționari ai statului, pentru ca statul să scoată banul, cel mai probabil peste o jumătate de miliard de euro. În continuare, la șase ani de la nenorocire, nimeni nu este interesat de ceea ce s-a petrecut cu adevărat în Clubul Colectiv, poate doar cei care urmează să fie condamnați.
Sursa: evz.ro
