Vita, sub protecția ministrului Oros, și-a tras fond de vânătoare

Povestea fondului cinegetic Stolna continuă: cu o istorie sumbră, acesta a ajuns acum la domnul Vita Vasile Andrei. Noul șef al fondului este nimeni altul decât socrul lui Rareș Bogdan și patronul VITACOM ELECTRONICS SRL. Reporterii Gazeta de Cluj au primit, însă, informații din surse aflate chiar în mijlocul „hazardului”, care conduc către acuzații grave, schimbând firul întâmplărilor de la acea vreme, așa cum îl știm. În acest sens, am încercat să discutăm cu toate părțile implicate, pentru a pune lucrurile cap la cap, dar și pentru a da șansa tuturor să își prezinte poziția și punctul de vedere, astfel încât să nu fie nimeni calomniat.

„N-au dispărut cerbii. A fost cu un motiv.”

În urmă cu cinci ani, o sinucidere zguduia atât Clujul, cât și lumea vânătorilor: momentul în care Ioan Meseșan, președintele Asociației Vânătorilor din Cluj (AJVPS) de la acea vreme, a hotărât să își pună capăt zilelor într-un mod dramatic, împușcându-se în gură chiar în biroul său. Mesajul lăsat în urmă de acesta spunea „Cartușele și arma sunt de la magazine. M-ați lucrat cum ați vrut… conducerea… vă rog sunați la numărul…”. Evenimentul tragic s-a produs după ce Ministerul Mediului anunțase că va retrage administrarea fondurilor de vânătoare Stolna și Panticeu, din cauză că s-a constatat dispariția a 26 de animale (cerbi și căprioare), prejudiciul ridicându-se la 156.000 de euro. 

Acum, după multe întrebări lăsate fără răspuns și vieți distruse, sursele noastre ne dezvăluie că „N-au dispărut cerbii. A fost cu un motiv. Unii salariați au omis să facă inventarul, evaluarea cerbilor. Noaptea, erau trimiși oameni care să-i îndepărteze, astfel încât, atunci când veneau evaluatorii, nu se găsea nimic, niciun cerb.”

 „Cei cu bizonii și Garda Forestieră se au mână în mână.”

Mai mult decât atât, sursa ne-a transmis că nimic din ceea ce s-a întâmplat nu este întâmplător, totul fiind conectat de un eveniment care ar fi fost ignorat din ecuația cazului. În 2014, la 50 de kilometri de Cluj, a fost inaugurată cea mai mare fermă de bizoni din Europa, condusă de austriacul care deține firma BT WILD RANCH SRL. Sursa precizează că rezilierile au început chiar în momentul când s-au făcut țarcurile de bizoni, punând accentul pe faptul că cei cu bizonii își doreau și fondul Stolna. Mai mult decât atât, reporterii Gazeta de Cluj au fost înștiințați că, inițial, s-ar fi stabilit că aceste țarcuri au fost destinate creșterii intensive de mistreți, însă „au primit bizoni și au făcut tot ce au vrut”. În plus, s-ar părea că „Cei cu bizonii și Garda Forestieră se au mână în mână. Garda Forestieră avea interesul de a rezilia, abuzând de funcțiile pe care le au și permițându-și să facă orice.” Acuzațiile nu se opresc aici, fiind vorba despre un „grup infracțional constituit știut și de SRI, care nu intervine”. Mai mult decât atât, cel care s-a sinucis, Ioan Meseșan, ar fi avut „legătură în proporție de 99%, fiindcă n-a întocmit intenționat actele de evaluare, fiind mituit”. Motivul pentru care a recurs la gestul de a-și lua viața a fost constituit de faptul că „ar fi riscat desfacerea contractului de muncă”.

„Adrian Oros este omul lui Vita”

Dincolo de aceste aspecte, sursa spune că totul a fost planificat, astfel încât fondul de vânătoare să ajungă la domnul Vita, iar faptul că acesta este socrul lui Rareș Bogdan, de asemenea, nu ar fi o pură întâmplare: „Totul s-a făcut anticipat, pus la cale. Cum ajunge cineva la putere, are nevoie de lac de pescuit și fond de vânătoare, apoi lasă totul în paragină și nu e nicio problemă. În schimb, un om normal este grav taxat pentru o greșeală minoră. Cei care au bani, se descurcă, fondul poate fi ținut și numai din 2% din profitul firmei și poate fi ajutat și din exterior. Ministerul se ocupă de toate.”, după care a fost aruncată bomba finală: „Adrian Oros este omul lui Vita”, motiv pentru care ar fi fost desemnat mîn fruntea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

 „Este absolut întâmplător că fondul de vânătoare a ajuns acum la domnul Vita”

În legătură cu felul în care a ajuns fondul de vânătoare la domnul Vita și ce s-a întâmplat, de fapt, la acea vreme, cu cerbii, am discutat cu domnul Giurgiuman, fostul șef al fondului de vânătoare: „Este absolut întâmplător că fondul de vânătoare a ajuns acum la domnul Vita și o să vă și spun de ce. Nu cred niciodată că cineva ar fi vrut să-l favorizeze pe domnul Vita. Am fi putut spune asta dacă fondul de vânătoare i s-ar fi acordat în mod direct, imediat după ce s-a reziliat, atunci n-ar mai fi fost niciun dubiu. Dar, acest fond a fost luat pe baza legii și procedurilor legale, la o licitație la care au participat mai mulți. A fost o asociație de vânătoare, BAVARIA TRANSILVANIA”, care prezintă, în fapt, oameni potenți, puternici financiar, din Germania și Austria. A mai participat o asociație de prin Satu Mare în spatele căreia, din câte am înțeles, stă o firmă de medicamente sau ceva din mediul medical, în orice caz. Au mai depus dosare de participare la licitație încă două asociații, dar care neîntocmind actele conform legii, li s-au respins. Și, practic, a câștigat la licitație licitând efectiv și ajungând la o sumă imensă, după părerea mea. Nu o să justific o asemenea sumă, dar probabil că și-a dorit foarte mult să gestioneze fondul cinegetic. E adevărat că asta e în folosul proprietarilor, al primăriilor, că le cresc de vreo zece ori sumele pe care le încasează, al bugetului de stat. Este, din punctul de vedere al beneficiului proprietarilor și statului, o creștere, de la 2000 și ceva de euro, cât plătea AJVPS-ul, la vreo 20 și nu știu cât de mii. E o chestie substanțială. Dar nici nu se poate gândi cineva că ar fi avut vreo chestiune Vita, n-avea cum să fie favorizat el, atât timp cât atribuirea a fost în urma unei licitații la care au licitat oameni puternici financiar. Nu mi-aș putea permite să spun așa ceva, câștigând un fond la licitație, că l-ar fi favorizat cineva. A câștigat în baza legii, tot ce se întâmplă aici este perfect legal, nimeni nu se joacă cu astfel de lucruri.”

„Instanța nu ne-a luat în considerare nici acea expertiză, nici declarațiile”

De asemenea, am discutat cu domnul Giurgiuman și despre incidentul și procesul cu cerbii: ce s-a întâmplat atunci, de fapt? „Eu doar organizam și conduceam acțiunile de vânătoare, sprijineam activitatea gestionarului în privința administrării de hrană, reparațiile la instalațiile vânătorești și chestiuni de genul acesta. Când era nevoie de noi, de membrii vânători de acolo, sigur, la solicitarea gestionarului, desfășuram și alte activități. Apoi, a venit ca un boomerang rezilierea contractelor, urmare a unei lucrări de evaluare, întocmite de către personalul angajat al gestionarului, în care, nu știu, o fi fost o greșeală, eu nu-mi permit să vin cu supoziții pe care nu le pot proba. Și urmare a acestei lucrări, în care n-au fost trecuți pe Stolna și pe fondul Panticeu cerbii, Garda Forestieră Cluj a dispus un control despre care eu nu am știut, directorul și paznicii au fost în teren, s-a întocmit un act de constatare, nu am cunoscut conținutul acestui act de constatare. Ulterior, când a venit de la București, de la Minister, decizia să ne rezilieze contractele, președintele asociației a considerat să nu predăm fondurile, întrucât am considerat că nu e în regulă. Adică a fost un act abuziv, asta a fost și expresia. Am fost delegați de către președintele asociației pentru că nu am avut atribuții de a reprezenta asociația, le avea președintele. La întâlnirea cu reprezentanții Gărzii Forestiere, am spus că noi refuzăm să predăm fondul. S-a întocmit atunci un act, ne-au convocat apoi din nou, la acea dată am participat din nou tot eu, dar cu acea avocată pe care atunci a găsit-o președintele să ne reprezinte. Am deschis acțiunea în instanță și atunci, la solicitarea avocatei, ne-a venit acel act de constatare de pe la București, sau care a fost motivul rezilierii. Și-atunci am aflat că la acel control, cât și la acea lucrare de evaluare, nu au fost specificate efectivele de cerbi. Lucrarea de evaluare este o lucrare pe care o întocmește anual personalul angajat al gestionarului – director, paznic, în baza căreia se stabilește planul de recoltă la vânat în fiecare an. Din acel moment, practic, a început totul. Vreo doi ani și ceva, am mers la fiecare evaluare să le arătăm că există efective de cerbi. Eu am reușit odată să le arăt, împreună cu reprezentanții Gărzii Forestiere, să le prezint 5 exemplare. Adică s-au văzut. Și asta i-am și întrebat, dar au spus că nu sunt, adică, acolo, s-a scris la baza rezilierii că sunt 0 exemplare. Apoi, cu alte prilejuri ale evaluărilor, am mai prezentat urme, lăsături, culcușuri. Acest fond cinegetic, Stolna, ființează într-o zonă favorabilă cerbilor, fiind înconjurat de alte trei fonduri cinegetice de munte. Și dacă nu vreți, tot o să fie acolo. Am fost și martor la proces, le-am justificat faptul că nu s-a făcut ce trebuia să se facă de către cie responsabili și probabil acesta a fost motivul și pentru care am pierdut procesul, mă refer la personalul angajat, fiindcă tocmai pentru a face ceea ce n-a făcut era plătit. Eu am fost foarte surprins când am aflat că aș fi fost și administrator pe acolo. Eu n-am fost decât un om care a luptat pentru acest fond și pentru asociație. Mai departe, practic s-a făcut și o expertiză. A acceptat instanța să prezentăm și expertiza, iar atunci s-au prezentat multe elemente justificative, care puteau să determine dispariția efectivelor. Instanța nu ne-a luat în considerare nici acea expertiză, fiindcă a fost extrajudiciară și nu judiciară. Nu ne-au luat în considerare nici declarațiile: nici ale mele, nici ale altor colegi, care au spus că au văzut exemplare. Totuși, nimic nu a fost din cauza noastră. Nu a fost niciun fapt ilicit. Eu am colindat cu ei toate râpele, toate gropile în decursul acestor doi ani, să le pot arăta că există efectivele și să putem anula actele de reziliere a contractelor. Și-apoi am avut surpriza că am pierdut. Și am pierdut și la apel. Și atunci, au trebuit date fondurile, cu toate regretele colegilor, vă dați seama că noi am muncit acolo. Gestionarea unui fond cinegetic nu e un lucru simplu și presupune foarte multe. Din punct de vedere a ceea ce am făcut noi ca să anulăm acele contracte de reziliere, am făcut tot ce s-a putut. Dar instanța a hotărât că nu am avut dreptate. Dar absolut toată activitatea mea în această grupă a fost pentru asociație, pentru interesul asociației și pentru membrii vânători, pentru colegii mei de la Stolna. N-am avut alte sarcini de administrare, nu era treaba mea asta. Pe fișele inspecțiilor celor de la Garda Forestieră, s-a trecut mereu ce s-a văzut. Și ei recunosc că s-au văzut 5 exemplare, 5 exemplare s-au trecut. Și ei recunosc că s-au găsit lăsături, culcușuri, urme și iarna, și în restul timpului. Ei au afirmat ca puteau lua în calcul ceea ce le prezentam. Și ne-au luat în calcul numai ce am văzut împreună cu ei, cele 5 exemplare pe care le-au văzut cu ochii lor. Și la evaluare, dacă, de pildă, ei au văzut 2 exemplare și colegii noștri încă 3, au spus că le trec doar pe cele 2, fiindcă atât au văzut, celelalte nu au fost recunoscute. Au trecut doar ce au văzut ei, iar restul a trebuit să plătim, chiar dacă noi, asociația, nu am făcut nicio faptă ilicită. A fost singurul caz din România în care o asociație de vânători a fost pusă să plătească pentru scăderea efectivelor, deși am avut și expertiza, și constatările de la fața locului, ei au văzut cu ochii lor, pur și simplu nu ni s-au luat în considerare. Pe de altă parte, ei aveau și obligația, odată la doi ani, să ne verifice: să vină, să vadă și să constate, apoi să ia măsuri. Eu n-o să-mi permit niciodată să spun că a fost premeditare, atât timp cât ei au demonstrat că noi n-am putut face dovada că avem efectivele. Nici nu mă gândesc să fac această afirmație, nu am cum. Pot doar să spun că eu am făcut tot ce mi-a stat în putință.” ne-a transmis acesta.

„Garda Forestieră Cluj a aplicat şi respectat prevederile legale.”

De asemenea, am luat legătura și cu domnul Istrate Ștețco, șeful Gărzii Forestiere Regionale Cluj, pentru a ne prezenta și poziția lor în ce privește procesul și povestea cu cerbii:

Reporter: Cum s-a desfăşurat procesul cu administratorii fondului Stolna, condus atunci de domnul Giurgiuman? 

Răspuns: Procesul cu AJVPS Cluj a durat circa 3 ani, jumătate fiind deschis ca urmare a scăderii nivelului numeric al faunei cinegetice (în cazul de faţă specia cerb comun) față de efectivul optim, raportat la art. 18 lit.d din contractul de gestionare. Pe toată durata desfăşurării procesului personalul Gărzii Forestiere Cluj a efectuat împreună cu reprezentanţii AJVPS Cluj evaluarea pe teren a efectivelor de cerb comun de câte două ori pe an, atât în februarie-martie (pe strat de zăpadă) cât și în septembrie-octombrie (la boncănit). 

Reporter: Ați avut siguranţa că veți câștiga?

Răspuns: Având în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea vânătorii și a protecţiei fondului cinegetic, cu completările și modificările ulterioare AJVPS Cluj era obligat la repararea prejudiciului produs din culpa sa faunei cinegetice pe care o gestionează, iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită pe cale civilă raportat la valorile din anexe la Lege. Pe toată durata procesului am avut încredere în justiție, iar noi Garda Forestieră Cluj am aplicat şi respectat prevederile legale. 

Reporter: Cum s-a justificat, la acea vreme, dispariţia cerbilor?

Răspuns: La acea vreme, gestionarul (AJVPS Cluj) a încercat să justifice dispariţia efectivelor de cerb comun, însă fără a fi eficient, prin migrarea acestora pe fondurile vecine și prin creşterea efectivelor prădătoare din speciile lup și urs. Gestionarul a avut contractat un expert extrajudiciar în domneniul cinegetic care a întocmit și înaintat un Raport de expertiză, fără a putea combate constatările personalului Gărzii Forestiere Cluj. 

Reporter: Ce s-a întâmplat cu cerbii de fapt? 

Răspuns: Nu ştim ce s-a întâmplat cu exactitate, dar gestionarul era obligat prin clauzele contractuale să acţioneze cu toate mijloacele de care dispune pentru prevenirea și combaterea actelor de braconaj sau pentru diminuarea efectelor unor factori negativi care acționează asupra faunei cinegetice. 

Reporter: Prejudiciul de 156000 de euro a fost acoperit? 

Răspuns: Garda Forestieră Cluj a încasat integral de la AJVPS Cluj suma aferentă prejudiciului calculat pentru cele 21 exemplare cerb comun (atât de pe fc 11 Panticeu, cât și de pe fc 22 Stolna), precum și daunele moratorii stabilite de instanţă. 

Reporter: Câți cerbi se află acum pe fondul de vânătoare? 

Răspuns: Prin lucrarea de evaluare a efectivelor de vânat din primăvara anului 2021, depusă și susținută de către reprezentanţii Direcţiei Silvice Cluj (având calitatea de gestionar temporar) sunt evaluate trei exemplare de cerb comun. 

Reporter: Credeţi că domnul Vita va face treabă bună în ce privește fondul? 

Răspuns: Nu cunoaștem persoana indicată de dumneavoastră, Garda Forestieră Cluj prin adresa nr. 19338 din 15.11.2021 îi comunică Asociației de Vânătoare Pisica Sălbatică Ponor, câștigătorul licitaţiei pentru fondul cinegetic nr.22 denumit Stolna, să se prezinte pentru încheierea contractului de gestionare cu documentele prevăzute la art. 16, alin. 2 din Regulamentul aprobat prin Ordinul MMAP nr.2020/2016. Totodată vă facem cunoscut faptul că viitorul gestionar al fondului cinegetic va trebui să participe alături de noi la refacerea potenţialului cinegetic pentru specia cerb comun, acţiuni în urma cărora să rezulte efective cel puțin egale cu efectivele optime stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. 

Acest material nu caută să calomnieze ori să pună într-o lumină proastă pe nimeni. Am prezentat faptele și acțiunile întocmai cum ne-au fost ilustrate, luând în calcul pozițiile tuturor. Investigația continuă.