Sistemul de învățământ din România, veșnica ruletă rusească a educației și principala formă de entertainment pentru miniștrii care vor să spună că au schimbat ceva și că n-au ocupat degeaba scaunul din cabinet. Odată cu începerea fiecărui an școlar, hop încă un ministru nou care vrea să modifice programa. Plin de speranță, noul Guvern și-a făcut planuri noi în ce privește sistemul educațional. Gluma fiecărui an rămâne în continuare în picioare: vrem să reducem abandonul școlar. Cu toate acestea, prioritățile noastre se limitează la a tot introduce și scoate materii (mai mult sau mai puțin folositoare) și la a modifica programele pentru examenele naționale. Elevii și profesorii rămân, din păcate, principalele victime, într-un sistem care, în loc să-i ajute, mai mult îi încurcă.
Guvern nou, aceleași planuri vechi pentru educație
Cum era de așteptat, noul Guvern s-a pus repede pe treabă. Cu fiecare schimbare a politicienilor, urmează și o schimbare a felului în care e structurat și funcționează sistemul de învățământ: „În vederea consultării publice, în condiţiile art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată, dar și a consultării preliminare interinstituționale, Ministerul Educaţiei publică proiectul de Hotărâre de Guvern privind aprobarea Programului Național pentru Reducerea Abandonului Școlar.”. După eșecul lamentabil al proiectului România Educată, în care s-au investit 3,6 miliarde de euro, e timpul pentru o nouă încercare. Același „game over. try again”.
Avem nevoie de materii noi. Dar nu educație sexuală!
Printre noile materii, au devenit obligatorii educația judiciară și educația financiară (care da, constituie un demers lăudabil în ce privește formarea educațională și pentru viață e elevilor, însă problema este felul în care vor fi aplicate: probabil prost, ca fiecare lucru implementat strict la nivel de suprafață, „ca să fie”), însă, aparent, vor fi predate în cadrul orei de educație antreprenorială, devenită și ea obligatorie. Un este schimbarea atunci și unde sunt materiile noi, sau facem o varză la comun? Mai mult decât atât, anul școlar următor, 2023-2024, va veni și el cu un obiect nou de studiu: educația pentru mediu. În toată zarva, s-a pierdut din nou educația sexuală (ori educația pentru sănătate, ca să nu lezăm lingvistic pe nimeni) – nici nu mai încape în discuție. Ceva vital pentru toate generațiile care vor urma (și care ar putea, în sfârșit, să ne ajute să ne salvăm și să ne îndepărtăm de topurile sumbre ale Uniunii Europene) rămâne în stadiul de motiv de oroare pentru BOR și pentru politicienii aflați în funcție de post de fosile.
În același timp, trăim în țara în care jumătate dintre adolescenți sunt analfabeți funcțional, adică la vârsta de 15-16 nu sunt capabili să citească o hartă sau să înțeleagă un text simplu. Cu toate acestea, accentul și interesul sunt plasate asupra învățământului universitar, după cum și rectorul UBB, Daniel David, ne declara în urmă cu câteva luni că avem prea puțini studenți. În România, grijile principale sunt reducerea abandonului școlar (care nu prea pare să dea roade) și să avem cât mai mulți studenți. Discrepanța este înfiorătoare. În loc să luăm exemplul altor țări, precum Finlanda ori Austria (unde practica profesională constituie componenta crucială a învățământului), elaborăm în fiecare an câte un proiect care să nu reziste prea mult după ce a ieșit.
