Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarh al Sfintei Cetăţi a Ierusalimului şi al întregii Palestine, al Siriei, Arabiei şi ţinuturilor de dincolo de Iordan, al Canei Galileii şi al Sfântului Sion spunea luni că: „Creştinii sunt ameninţaţi în ceea ce este leagănul credinţei lor!”, în urma ameninţărilor actuale împotriva prezenţei creştine pe Pământul Sfânt.

Este al doilea apel urgent la intervenţie internaţională care urmează Declaraţiei asupra ameninţărilor actuale împotriva prezenţei creştine pe Pământul Sfânt apărută în decembrie anul trecut, semnată de toţi „patriarhii şi şefii bisericilor locale din Ierusalim”, care anunţă că, „începând din 2012, au existat nenumărate incidente şi insulte verbale împotriva preoţilor şi altor membri ai clerului, atacuri împotriva bisericilor creştine ale căror clădiri sfinte sunt vandalizate şi desacralizate cu regularitate, precum şi o continuă intimidare la adresa creştinilor care cer pur şi simplu libertatea credinţei şi să-şi ducă viaţa de fiecare zi. Aceste tactici sunt folosite de grupări radicale într-o încercare sistematică de a scoate comunitatea creştină afară din Ierusalim şi din alte zone ale Ţării Sfinte”.

Nu este un apel izolat şi situaţia pare a fi într-adevăr tensionată, un asemenea atac din partea unei organizaţii a extremiştilor evrei fiind îndreptată în luna februarie anul trecut şi împotriva bisericii româneşti din Ierusalim, eveniment deosebit de serios care l-a determinat pe Patriarhul Teofil să lanseze un protest oficial şi o condamnare a „eşecului autorităţilor locale… şi a toleranţei de care dau dovadă faţă de asemenea acte terorist, ceea ce va duce la alimentarea conflictului din Oraşul Sfânt”. Cerea atunci, din nou şi din nou, „comunităţii internaţionale să intervină prin deschiderea unui dialog cu guvernul israelian în scopul de a pune capăt acestor atacuri teroriste şi să pună capăt atacurilor continue ale grupărilor extremiste israeliene de a schimba prin forţă aspectul de mozaic al Oraşului Ierusalim, intimidând credincioşii creştini şi musulmani, atacând preoţi, scriind graffiti pe pereţii şi porţile bisericilor şi moscheilor precum şi oribilele lor încercări de a controla proprietăţile bisericii ortodoxe în zona Porţii Jaffa din Ierusalim, adică Hotelul Imperial, Hotelul Petra şi alte clădiri, folosind metode ciudate şi cu ajutorul unor contracte pline de corupţie, extorsiune şi presiuni nelegitime”. 

În mesajul său de ieri, Patriarhul Ierusalimului continuă linia acuzaţiilor, ridicând însă nivelul acestora şi folosind termeni noi, foarte duri şi care, pe plan internaţional, au o rezonanţă foarte specială. Ce acuză el mai precis?

„Fraţii şi surorile noastre sunt victime ale unor acte criminale generate de ură. Bisericile noastre sunt cu regularitate desacralizate şi vandalizate. Preoţii noştri sunt supuşi intimidărilor. Scopul declarat al acestor grupări radicale este să stingă lumina comunităţii creştine din Oraşul Vechi”.

Foarte gravă este apariţia acestei sintagme „hate crimes”, acte criminale generate de ură, unul dintre fenomenele cele mai serioase care, nu numai în Orientul Apropiat, sunt acum în creştere, motivând o atmosferă din ce în ce mai tensionată, desigur asociată extremismului dar care poate oricând contamina societăţi întregi şi afecta balanţa echilibrul de securitate al unor state. În acest sens trebuie lecturată concluzia mesajului transmis de Patriarhul Ierusalimului: „împărtăşim cu toţii viziunea conform căreia aceşti radicali nu sunt reprezentativi pentru Statul Israel sau pentru poporul evreu şi că este esenţial pentru diversitatea şi caracterul distinct al tuturor cartierelor din Oraşul Vechi ca ele să fie protejate atât în beneficiul Ierusalimului cât şi al întregii lumi”.

Lucrurile nu sunt deloc simple, căci ce oare ar putea fi simplu şi linear, fie măcar la nivel explicativ, atunci când intră în ecuaţie istoriile multiple care se întrepătrund în Ierusalim, în combinaţie cu revendicări istorice marcate de secole de înfruntări sângeroase şi ambiţiile marilor comunităţi religioase? Apelurile de care am vorbit trebuie evident puse în contextul general din Orientul Apropiat în care sunt foarte mulţi interesaţi să exploateze şi să dezvolte exponenţial orice sursă potenţială de argumentaţie a unui scandal sau tensiuni intercomunitare şi inter-confesionale. Există, în acest sens şi din acest motiv, o dimensiune extrem de importantă de diplomaţie politică a activităţii bisericilor creştine din spaţiul ortodox şi e vital să vedem dacă ea funcţionează şi cu ce efecte este susţinută în dimensiunea ecumenică.

Cum şi la ce nivel poate răspunde creştinătatea ortodoxă şi lumea creştină în general unei asemenea chemări de ajutor şi cum se poate implica în ceea ce, tehnic, pe fond, este o chestiune care ţine exclusiv de competenţa şi înţelepciunea Statului Israel? Poate fi internaţionalizat (şi în ce fel) un asemenea apel fără să existe răspunsul instantaneu privind tentativa de amestec în afacerile interne ale unui stat suveran şi independent?

Asta este miza profundă pe care o realimentează acum această serie de comunicate care au stârnit o reacţie imediată a ministerului de externe israelian care, prin vocea lui Lion Haiat, purtător de cuvânt, comentând comunicatul comun semnat de liderii religioşi pe 22 decembrie, a spus că, „încă de la creaţia sa, Statul Israel a fost angajat în favoarea libertăţii religiei şi credinţei precum şi pentru asigurarea libertăţii accesului în toate locurile sfinte… Declaraţia conducătorilor bisericilor din Ierusalim este supărătoare mai ales datorită faptului că trece sub tăcere suferinţa multor comunităţi creştine din Orientul Mijlociu de pe urma discriminării şi persecuţiei…Acuzaţiile care apar în Comunicatul conducătorilor bisericilor nu au o bază concretă şi distorsionează realitatea Comunităţii Creştine din Ierusalim”.

Poate nu este inutil ca, relatând această poveste, să vedem dacă este sau nu posibil să o extindem cu o altă ştire, foarte intens comentată în ultimele două săptămâni: pe 22 decembrie 2021, un înalt oficial al Bisericii Ortodoxe Ruse a spus că progresează încurajator planurile privind o posibilă întrevedere în acest an între Papa Francisc şi Patriarhul Bisericii ruse, urmare a întâlnirii istorice dintre cei doi, în februarie 2016, pe aeroportul din Havana (foto).

Declaraţia respectivă a fost făcută după ce Mitropolitul Hilarion, şeful departamentului relaţiilor internaţionale al Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost primit într-o audienţă de o oră de către Papa Francisc.

„Am avut ocazia să discut un program specific de date şi vizită, dar trebuie încă să fie precizate, aşa că nu pot anunţa deja, de azi, locul şi data precisă” a spus Hilarion, citat de Novosti, afirmând însă că speră că întâlnirea va avea loc în acest an. O declaraţie oficială a Vaticanului spune că au fost discutate subiecte diverse „care sunt obiect al unei îngrijorări comune şi angajamentul de a căuta răspunsuri umane şi spirituale concrete… Papa Francisc exprimând sentimente de afecţiune şi apropiere faţă de Biserica Rusă”. Menţiunea importantă este că cei doi au vorbind „despre drumul fraternităţii parcurs împreună”.

S-ar putea ca apelul Patriarhului Ierusalimului să facă tocmai parte din conturarea unei linii diplomatice de recuperare a influenţei şi credibilităţii globale a comunităţii ortodoxe ca parte a universului credinţei creştine. Posibil, dar să vedem dacă lumea ortodoxă, pradă a unor conflicte interne puternice, are puterea să le depăşească. Poate că da.

Sursa: adevarul.ro

Citește și: Clujul a intrat în scenariul roșu, cu incidența COVID de 3,44 la mie

ARTICOLE SIMILAREDE LA ACELAȘI AUTOR

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.