Visul PNRR: 429 de km de autostradă în 3 ani. Clujenii rămân fără metrou, Bucureștiul are prioritate

România este țara care a ajuns la „performanța” de a produce 900 de kilometri de autostradă în ultimii 30 de ani, dintre care 160 au fost făcuți de Ceaușescu. Acum, prin PNRR, primim bani ca să facem 429 de kilometri în 3 ani. Practic, ar trebui să mărim viteza de lucru de cinci ori. Să pornească cronometrul! …până pierdem banii și trebuie să-i restituim. În plus, bucureștenii au toate șansele să ne lase fără metrou. Povestea clasică: investițiile și România – s-a terminat dinainte să înceapă.

Problema returnării a 7.620 milioane de euro

Ne aflăm din nou într-un moment istoric – genul acela de moment în care cei care ne conduc își vor arăta din nou incompetența. Povestea autostrăzilor e veche în țara noastră. Atât de veche, încât deja am ajuns la resemnare. De la românul care și-a făcut singur un metru de autostradă, până la știrile și documentarele sfâșietoare despre toate accidentele și viețile pierdute din cauza drumurilor.

De această dată, primim 7.620 milioane de euro ca să facem ceea ce am promis. Numai că, dincolo de toate nemulțumirile și frustrările că am dat-o iar de gard, că am pierdut banii, acum e mai mult. Dacă nu aducem la bun sfârșit „planul”, trebuie să returnăm banii. Și începem, încet-încet, să ne gândim la cum vom atinge imposibilul.

Avem două reforme majore puse la bătaie: cea care vizează transportul sustenabil, decarbonizarea și siguranța rutieră și reforma management-ului performant pentru transport de calitate, anume îmbunătățirea capacității instituționale de management și guvernanță corporativă. 

429 de kilometri de autostradă și alte glume pe care ni le spunem

Acum, să vedem câte trebuie să facem din banii primiți de la Moș Crăciun: vehicule noi curate achiziționate de către entități publice, cu cel puțin 3% peste pragurile din Directiva privind Vehiculele Curate, instalarea a 1000 de sisteme de verificare a vitezei, 300 de radare mobile și 500 de camere video pentru creșterea controalelor de aplicare a limitelor de viteză și respectarea regulilor de siguranță rutieră, casarea a cel putin 250.000 de autovehicule mai vechi de 15 ani (Euro 3), 429 de kilometri de autostradă construiți; cu sistem ITS instalat și cu sisteme moderne de monitorizare și informare a utilizatorilor infrastructurii, 52 de stații electrice construite (cu 264 de puncte de încărcare– o medie de 5 puncte de încărcare/stație), 625 hectare de perdele forestiere liniare în lungul autostrăzilor nou construite; 18 parcări securizate implementate în lungul autostrăzilor nou construite; aplicarea unui nou sistem de taxare, în special pentru traficul greu din România, conform principiului „poluatorul plătește”, inclusiv posibile stimulente pentru cei care dețin vehicule cu emisii zero/reduse; strategia națională privind siguranța rutieră și pachetul legislativ aferent, precum și implementarea de măsuri pentru reducerea cu 48% a numărului de puncte negre; reducerea cu 25% numărului de victime rezultate din accidente în trafic, creșterea cu 100% a numărului de vehicule cu emisii zero (atât pentru pasageri, cât și pentru mărfuri) înmatriculate în România de la sfârșitul anului 2020 până la sfârșitul anului 2025. O listă promițătoare, idilică și cât se poate de… nerealistă. La lucrurile pe hârtie mereu e ușor să creezi o lume ideală. Cu pusul în practică ne-a fost mereu mai greu. Dintre toate proiectele, cel al autostrăzilor e de departe cel mai greu de realizat și care ne face să ridicăm o sprânceană. Și, cum era de așteptat, având în vedere cum funcționează și se leagă toate variabilele într-o ecuație (din nou, la teorie chiar ne pricepem și suntem top, probabil o și ducem cum o ducem din cauză că mereu țara a stat pe un munte de concepte, care nici nu are nevoie să se dărâme – fiindcă un concept nu susține nimic dacă nu se concretizează și nu devine palpabil – mai exact, uităm că nu suntem la școală, la ora de filosofie și speculat, ci că trebuie să construim pe bune), vrem reducerea victimelor accidentelor din trafic cu până la 25%. Dar ar fi puțin peste puterea palpabilului să facem asta dacă nu reușim, în primă fază, să ne construim cei 429 de kilometri de autostradă. 

CFR se modernizează! Așteptăm pozele tip before and after 

Iar visatul cu ochii deschiși nu se oprește aici – avem planuri mărețe și pentru problemele legate de căile ferate. Despre trenuri ce mai rămâne de zis? Dincolo de condițiile mizere, greve și nemulțumiri pe bandă rulantă, românii evită să circule cu CFR din cauza întârzierilor care te scot din minți. Să nu uităm și că, în prezent, declicul este atât de mare, încât ruta Cluj-Piatra Neamț e de 20 de ore. Teoretic doar, dacă nu apar întârzieri. 20 de ore pentru 295 de kilometri, cu schimburi la București și Bacău. Dar poate vom rezolva și asta, având în vedere ce urmează să facem: 315 km de cale ferată modernizată, inclusiv cu cu sistem ERTMS 2, 110 km de cale ferată electrificată; 2 426 km lungime totală de intervenții de tip ”quick wins” și reînnoiri (apropo, în documentul original care ne prezintă PNRR-ul, apare scris ca „reînoiri”) – 973 km de cale ferată cu sistem modern de centralizare și 121 stații centralizate, achiziția și modernizarea de material rulant feroviar.  

În sfârșit ne ocupăm de metrou! La București

Și, cum ce e mai bun rămâne la urmă, lista se încheie frumos cu metroul. Și cum să-ncepem mai bine, dacă nu cu un banc, dacă oricum tot ce se întâmplă e o glumă? Se face un sondaj în care locuitorii orașelor mari sunt întrebați care e al doilea cel mai important oraș din România. Timișorenii sunt întrebați și spun Timișoara, ieșenii sunt întrebați și spun Iași, brașovenii sunt întrebați și spun Brașov și așa mai departe. Apoi sunt întrebați și clujenii. Și spun București. S-ar putea, însă, ca de data asta bucureștenii să ne-o ia înainte, că oricum au prioritate în ce privește metroul (București-Cluj: 1-0). Conform PNRR, vom construi 12.7 kilometri de rețea nouă de metrou (la București și Cluj-Napoca). Atât. Nu există alte date. Nu scrie cum (și dacă!) se vor împărți, sunt doar mici detalii tehnice, dar probabil se va face în funcție de prioritate. Bucureștiul are deja metrou. Noi nu avem nici săpăturile. În condițiile astea, metroul clujean va deveni o legendă urbană. La fel ca toate modernizările și planurile noastre mărețe – legende și povestioare din istoria datoriilor României.