Fost director în Consiliul de Securitate al SUA: Putin ar putea folosi arme nucleare în orice moment

Fiona Hill, fost director pentru Rusia şi Europa la Consiliul Naţional de Securitate al SUA,  a afirmat, într-un interviu pentru Politico, că Vladimir Putin este capabil să utilizeze arme nucleare, iar lumea este cuprinsă de al Treilea Război Mondial.

Invazia Ucrainei a stârnit stupoarea lumii întregi. Cum e posibil să facă asta? a fost reacţia generală în lume.  

Fiona Hill, expertă în materie de Rusia şi autoarea unei biografii a liderului de la Kremlin, spune că lumea se află în faţa unui mare pericol, pentru că Vladimir Putin se lasă tot mai mult condus de emoţie şi, pe acest fond, nu este exclusă nicio variantă, nici măcar posibilitatea de a folosi forţa nucleară.  

Mulţi tind să-şi alunge imediat din minte gândul că Putin ar fi capabil de lucruri ce par de neconceput azi.„Ei bine, da, ar fi în stare să o facă. Şi vrea ca noi să ştim asta”, spune Hill.  

Putin a ajuns în acest punct după un proces ce a început în 2008 şi în care atitudinile faţă de Ucraina şi sentimentul că aparţine Rusiei s-au acumulat. Lumea nu a anticipat asta şi nici Putin nu şi-a propus asta de la bun început. El a dus şi un război informaţional în urma căruia a reuşit să-şi înmoaie inamicii sădind aceste idei.  

„Am fost în tot acest timp în război”, spune Hill.   

În opinia lui Hill, în ultimele sale discursuri, un Putin de obicei mai calculat a lăsat să se vadă o „emoţie viscerală” în argumentele pe care le-a prezentat pentru a justifica pornirea unui război. Putin a oferit un pretext subţire şi aproape lipsit de sens pentru cei din exteriorul bulei de propagandă din Rusia. Ce sens ar putea avea nişte raţiuni precum faptul că cei aflaţi la conducerea Ucrainei sunt nişte nazişti şi nişte drogaţi?  

Putin nici măcar nu pare să facă eforturi de a-şi pleda cauza în mod convingător, spune Hill.  

„Voi aţi invadat Irakul, Afaganistanul. Să nu-mi spuneţi acum că nu pot face acelaşi lucru în Ucraina”, cam ăsta e argumentul lui Putin, şi nu e ca şi cum l-ar fi lansat prima oară.  

Faptul că Putin acţionează condus de o „emoţie viscerală” este ceva extrem de periculos, mai ales că , aşa cum s-a putut observa destul de clar la spectacolul pe care l-a oferit la întâlnirea Consiliului de Securitate, decizia i-a aparţinut în totalitate.  

Până şi şefii serviciilor sale de informaţii şi securitate au părut că sunt luaţi pe nepregătite de ritmul în care împingea Putin lucrurile.  

În opinia lui Hill, Putin a avut un plan metodic care datează „cel puţin din 2007”, atunci când Rusia a notificat lumea, şi mai ales Europa, că Moscova nu va accepta ca NATO să se mai extindă. După un an, NATO a deschis uşa Georgiei şi Ucrainei. La acea vreme, povesteşte Hill, Consiliul de Informaţii Naţionale (unde lucra atunci) analiza potenţialul răspuns al Rusiei la Declaraţia Uşilor Deschise a NATO, iar o evaluare a arătat un risc real ca aceasta să declanşeze un soi de acţiune militară preventivă din partea Rusiei. Aceasta nu s-ar fi limitat la Crimeea, ci ar fi inclus şi Ucraina. Rusia a invadat la câteva luni Georgia. Guvernul ucrainean a renunţat să mai urmărească aderarea la NATO şi de aceea Rusia nu a mai invadat atunci Ucraina, spune Hill.  

Putin vrea să restabilească dominaţia a ceea ce consideră Imperiul Rus, el formulând ideea de„Lumea Rusă” şi referindu-se în eseul publicat recent la Ucraina şi Rusia ca fiind „un singur popor”.  

Conceptul „Lumii Ruseşti” ar însemna readucerea împreună a vorbitorilor de rusă din locurile care au aparţinut odată imperiului ţarist. Putin a remarcat în mai multe rânduri că frontierele Rusiei şi Europene s-au modificat de mai multe ori şi s-a plâns de foştii lideri sovietici sau ruşi că au rupt teritorii ale Imperiului – chiar dacă unele au fost luate înapoi, au fost din nou pierdute odată cu destrămarea URSS.  

Putin nu are de gând să le anexeze pe toate, ci să le poată domina, fie prin a se asigura că depind de Moscova, fie prin a le numi liderii cu ajutorul falsificării alegerilor sau făcând în aşa fel încât să le conecteze la reţeaua economică şi de securitate a Rusiei.  

Se poate vedea asta de-a lungul fostului spaţiu sovietic: presiunea asupra Kazahstanului să se reorienteze spre Rusia, acordul militar semnat cu Azerbaidjan chiar înainte de lansarea invaziei asupra Ucrainei, faptul că Rusia şi-a luat rolul de arbitru între Armenia şi Azerbaidjan, subjugarea totală a Belarusului.  

Ucraina, o ţară mare şi importantă strategic pentru Rusia, a fost singura care s-a sustras, iar acum Putin spune că nu aparţine ucrainenilor, ci lui şi trecutului istoric.  

„El are de gând să şteargă Ucraina de pe hartă la propriu pentru că nu aparţine hărţii sale a Lumii Ruseşti. Practic ne-a spus asta”, spune Hill.  

Un indiciu că aşa gândeşte Putin este modul cum probabil se uită pe vechile hărţi ale Europei – vedem acolo tot felul de entităţi ciudate precum „Sanjak a Novi Pazar” (teritorii actuale ale Muntenegru, Serbiei şi Kosovo), adică mici regiuni create pentru a împiedica formarea unor state mari şi viabile în zone contestate. Or, dacă Putin obţine ce vrea, nu o să mai vedem acea Ucraină din ultimii 30 de ani.

Cât de departe va merge Putin?  Putin are de gând să meargă până la capăt, deşi ar fi avut şi alte opţiuni. Putea să se fi centrat pe preluarea controlului total asupra Doneţk şi Lugansk, Mării Azov, pentru a le uni pe acestea cu Crimeea, să fi luat toate teritoriile dintre ele şi până la Odessa. A mai încercat şi în 2014 să creeze „Noua Rusia”, dar a eşuat deoarece nu a avut sprijin local.  

Acum, dacă va putea, va lua toată Ucraina.  

E posibil şi ca el să nu dorească să ocupe întreaga ţară, ci doar să o rupă şi poate să anexeze unele părţi şi pe unele să le lase, poate porţiuni mai mari în jurul Liov, de pildă.   

În 2015, la conferinţa de securitate de la Munchen, ministrul rus de externe Serghei Lavrov spunea că Ucraina nu e o ţară, subliniind că Ucraina are multe minorităţi şi practic aproape lansând o invitaţie către restul Europei să împartă Ucraina.  

„Aşadar, ce ar dori Putin nu ar fi în mod necesar să ocupe toată ţara cât s-o rupă”. Putin s-ar mulţumi şi cu o Ucraina fracturată, porţionată, după modelul divizării ţării între forţe rebele şi recunoscute în Afganistan şi Libia.  

Cât de aproape suntem de un conflict nuclear? Suntem aproape pentru că practic ce a spus Putin explicit în ultimele zile este că oricine ar încerca să se amestece va avea parte de „consecinţe pe care nu le-a mai văzut”, iar apoi a pus în stare de alertă forţele nucleare, spune Hill.  

Putin ar fi încercat să-l avertizeze şi pe Donald Trump că este o variantă pe masă, dar acesta nu ar fi înţeles aluzia. I-a spus: „Ştii, Donald, noi avem acele rachete hipersonice”.  

„O să le avem şi noi”, a replicat Trump.  

Da, în cele din urmă, dar noi am fost primii, a răspuns Putin. Va folosi o armă nucleară? Caracteristic lui Putin este să folosească o unealtă dacă o are şi el a folosit într-un anumit sens o armă nucleară când agenţii ruşi l-au otrăvit cu poloniu pe Alexandr Litvinenko.  

„Aşa că, dacă cineva s-ar gândi că nu ar folosi ceva ce ar putea părea ieşit din comun şi crud, ar trebui să se gândească mai bine”; astfel încât, ori de câte ori ar fi cineva tentat să creadă „nu, nu ar face asta”, să se corecteze: „ei bine, da, ar fi în stare”. 

Ce ar trebui făcut? „Din păcate, există politicieni şi personalităţi publice în Statele Unite şi în întreaga Europă care au îmbrăţişat ideea că Rusia a fost nedreptăţită de NATO, că Putin este un om puternic şi are dreptul să facă ceea ce face: deoarece cumva Ucraina nu e demnă de independenţă, fie pentru că sunt ţinuturile istorice ale Rusiei, fie pentru că ucrainenii sunt ruşi sau liderii ucraineni sunt – aşa cum spune Putin – „nazişti fascişti, drogaţi” sau orice etichetă ar vrea să aplice aici.  

Din păcate, reluăm vechile tipare istorice pe care am promis că nu le vom mai permite niciodată. Un alt aspect în acest context istoric mai larg este cât de mult a ajutat comunitatea de afaceri germană la facilitarea ascensiunii lui Hitler. În acest moment, toţi cei care au făcut afaceri în Rusia sau au cumpărat gaz şi petrol rusesc au contribuit la cufărul de război al lui Putin. Investiţiile noastre nu stimulează doar profiturile afacerilor sau fondurile suverane ale Rusiei şi dezvoltarea acesteia pe termen lung. Acum sunt literalmente combustibilul pentru invazia Rusiei în Ucraina”.  

Suntem în pragul unui al treilea război mondial? Suntem deja în el, iar asta de multă vreme spune Hill, explicând faptul că al doilea război mondial a fost o consecinţă  a primului şi că conflictele din prezent şi-au avut rădăcinile în conflicte anterioare. Multe din lucrurile puse în discuţie în prezent provin din divizarea Imperiului Austro-Ungar şi Rus la sfârşitul Primului Război Mondial. O nouă reconfigurare a avut loc după Al doilea Război Mondial – şi multe din problemele cu care avem de-a face azi sunt originate în perioada imediată de după război.  

Războiul fierbinte cu privire la Ucraina a început în 2014.  

Trebuie să existe un răspuns internaţional pe scară mare care să forţeze Rusia să-şi oprească acţiunea militară. Unele ţări se simt incomod şi speră că toate astea se vor sfârşi de la sine – nu este aşa, pentru că Putin stabileşte un precedent ca ţările să revină la genul de comportament care a aprins cele două războaie şi potrivit căruia teritoriile sunt la dispoziţia tuturor să fie luate.  

Putin nu se va opri la Ucraina, care a devenit doar frontul unei străduinţe de a menţine un sistem bazat pe reguli în care ţările nu iau prin forţă ce doresc. Toate ţările ar trebui să acorde atenţia cuvenită acestui fapt.

Sursa: adevarul.ro

Citește și: Rusia ne acuză de încălcarea drepturilor cetățenilor săi