Trăim vremuri tulburi și soluțiile oferite de autorități par a fi la fel de buleversante, mai ales, după ce draftul unui proiect de lege privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul securității și apărării naționale a apărut în spațiul public. Un proiect de lege care nu numai că ar putea instaura dictatura militară chiar și pe timp de pace în țara noastră, dar propune și aspecte care nu sunt în acord cu Constituția României.
Proiectul de lege privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul securității și apărării naționale prevede că, în funcție de manifestarea situațiilor de criză cu impact asupra securității și apărării naționale, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) poate emite o hotărâre privind declararea stării de criză la propunerea ministrului apărării și cu avizul premierului.
În expunerea de motive, proiectul de lege ar trebui adoptat „în contextul generat de dinamica îngrijorătoare a situației de securitate pe flancul estic al NATO, interesul public general reclamă adoptarea urgentă a unor măsuri care să permită instituțiilor de apărare, ordine publică și securitate națională să intervină prompt și prin măsuri adaptate gradual pentru gestionarea eficientă a riscurilor la adresa intereselor naționale și aliate.
Pentru contracararea, gestionarea riscurilor și a amenințărilor în situațiile de criză care se dezvoltă și au un impact major în domeniul apărării, sunt necesare măsuri cu caracter gradual și temporar. în acest context, efectele unei crize care se manifestă la nivel național sau în plan internațional pot avea o anumită intensitate și întindere, încât pot solicita generarea, la nivelul autorităților publice centrale și locale, a unor măsuri de adaptare pentru prevenirea, descurajarea și asigurarea reacției prompte și adaptate la riscuri și amenințări, pe durate limitate în raport cu evoluția situației de criză, însă fără a fi necesară instituirea sau declararea unei stări excepționale, potrivit legislației în materie”.
Starea de criză, definită vag, dar cu efecte majore
Situația de criză este definită drept „situaţia în care societatea se confruntă cu mari dificultăți generate de apariţia unuia sau mai multor incidente pe teritoriul național, la nivel regional sau internaţional, sau de ameninţări, riscuri și vulnerabilități prin care sunt grav perturbate sau amenințate condițiile de viață, sănătate şi mediu, proprietatea, stabilitatea politică, economică sau socială, ordinea publică, securitatea şi apărarea națională, precum şi alte valori constituționale care impun adoptarea de măsuri specifice prin acţiunea unitară a autorităților şi instituţiilor statului român, pentru înlăturarea cauzelor, gestionarea efectelor şi revenirea la starea de normalitate.”
O definiție extrem de vagă care dă naștere unui spectru extrem de larg de situații în care starea de criză poate fi instaurată cât ai pocni din degete. Potrivit proiectului de lege orice incidente, riscuri, amenințări sau vulnerabilități de natură socială, medicală, politică sau economică pot duce la declanșarea stării de criză, nu numai în cazul unui conflict militar. Cu atât mai mult că starea de criză, spre deosebire de celelalte stări excepționale, poate fi aprobată numai de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), fără aprobarea Parlamentului. De asemenea, tot CSAT reglementează atribuțiile organismului care ar urma să conducă țara într-o situație de acest fel: Centrul național militar de comandă.
Așadar, dacă proiectul va fi adoptat, Parlamentul nu mai are nicio valoare, încălcându-se cel puțin două aspecte extrem de importante din Constituția României: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.” și „Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte.”
Dictatura militară, din ce în ce mai aproape
Este clar că războiul de la numai câțiva kilometri de țara noastră impune luarea unor măsuri ferme pentru asigurarea securității și apărării naționale, însă acesta era, până la urmă, rolul Legii apărării naţionale a României nr. 45/1994, actualizată la data de 6 mai 2011 care prevede următoarele:„Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Guvernul României, Ministerul Apărării şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.”, potrivit articolului 7 și „Conducerea acţiunilor militare la nivel strategic, în caz de agresiune armată, la instituirea stării de asediu, declararea stării de mobilizare sau a stării de război se realizează prin Centrul naţional militar de comandă. Pe timpul agresiunii şi al stărilor prevăzute la alin. 1, Centrul naţional militar de comandă se subordonează direct Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”, la articolul 8, care în noul proiect de lege ar suferi următoarele modificări care schimbă radical spiritul legii apărării naționale: „În afara agresiunii și a stărilor prevăzute la art. 8 alin. I, situațiile de criză cu impact asupra securității și apărării naționale sunt gestionate de Ministerul Apărării Naționale, în condițiile prevăzute în procedura de coordonare a răspunsului la criză, aprobată prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
În funcție de manifestarea situațiilor de criză cu impact asupra securității și apărării naționale la nivel național sau în plan internațional, la propunerea ministrului apărării naționale, cu avizul prim ministrului, Consiliul Suprem de Apărare a Țării poate emite o hotărâre privind declararea situației de criză cu impact asupra securității și apărării naționale, respectiv încetarea acesteia.
Centrul național militar de comandă asigură, la nivel național, coordonarea implementării măsurilor de răspuns, în scopul prevenirii și descurajării riscurilor și amenințărilor la adresa securității și apărării naționale”, se arată în draftul proiectului de lege.
Controlul operațional al Armatei Române, în pericol
Ceea ce este și mai îngrijorător este că, potrivit aceluiași proiect legislativ, inclusiv pe timp de pace, fără să fie instituită o anumită stare pe teritoriul României, la art. IV se completează art. 8 din Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României, la alin (6) este prevăzut că „Pe durata pregătirii şi/sau desfăşurării de operații militare pe teritoriul național, forţele Ministerului Apărării Naționale participante la acestea pot trece sub comanda operațională sau controlul operaţional şi/sau tactic, după caz, al comandantului/comandamentului care conduce operația, în limitele stabilite prin transferul de autoritate și înțelegerile încheiate de către Ministerul Apărării Naționale.”
De asemenea, la alin (7), se vorbește despre cum „transferul de autoritate prevăzut la alin. (6) se realizează de către Ministerul Apărării Naționale, prin Statul Major al Apărării, şi reprezintă acțiunea prin care România predă comanda sau controlul, la nivel operaţional şi/sau tactic, al forţelor sale participante la o anumită operație militară comandantului/comandamentului care conduce operația respectivă.
Militarii români din cadrul structurilor prevăzute la alin. (6) execută ordinele comandantului prevăzut la alin. (7), potrivit înțelegerilor stabilite la efectuarea transferului de autoritate, cu respectarea prevederilor dreptului internaţional şi ale regulilor de angajare autorizate pentru operația respectivă.”
Mai mult, la art. V se modifică art. 11 din Legea nr. 121/2021 privind participarea forțelor armate la misiuni și operații în afara teritoriului statului român, după cum urmează: „(1) Transferul de autoritate se realizează de către Ministerul Apărării Naționale, prin Statul Major al Apărării, și reprezintă acțiunea prin care România predă comanda sau controlul, la nivel operaţional şi/sau tactic, al forţelor sale participante într-o anumită misiune sau operație comandantului/comandamentului care conduce misiunea sau operația respectivă.
(2) Pe timpul îndeplinirii misiunilor şi operațiilor în afara teritoriului statului român, forţele armate pot avea sub comandă sau sub control operațional şi/sau tactic unități ori subunități ale forţelor armate străine, în condițiile prevăzute în transferul de autoritate efectuat între forţele armate străine şi comandantul/comandamentul forţelor armate române.”
La art. VI se completează Legea nr. 122/2021 privind regimul armelor, dispozitivelor militare și munițiilor deținute de Ministerul Apărării Naționale și de forțele armate străine pe teritoriul României cu următoarele: „(2) Regulile de angajare pentru operațiile desfăşurate pe teritoriul statului român, la care participă personalul Ministerului Apărării Naționale, sunt transmise autorităţii militare naționale de către autoritatea militară care deţine comanda operațională sau, după caz, controlul operațional al acestor operaţii.
(3) Regulile de angajare se analizează de către Statul Major al Apărării, autoritate militară națională competentă, în vederea stabilirii deplinei conformități cu legislația română, tratatele la care România este parte, precum şi cutumele internaționale.
(4) În situaţia în care regulile de angajare transmise de către autoritatea militară care deţine comanda operațională sau, după caz, controlul operațional al operațiilor conțin dispoziții contrare prevederilor alin. (3), autoritatea militară națională competentă transmite limitările și restricţiile pentru folosirea forței, formulând rezerve scrise către emitentul regulilor de angajare. (5) Regulile de angajare primite potrivit prevederilor alin. (2), cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3) şi cu amendamentele şi limitările naționale, nu limitează inițiativa dreptului inerent la legitimă apărare sau autoapărare, după caz, al individului ori al unității/subunității.”
Modificările și completările amintite mai sus sunt într-o contradicție totală cu ceea ce prevede Constituția „Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetatenia româna si domiciliul în tară.”
Tot în Constituția României se arată la art. 118 alin. (1) și (5) că: „(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale. În condiţiile legii şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte, armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianţă militară şi participă la acţiuni privind menţinerea sau restabilirea păcii.
(5) Pe teritoriul României pot intra, staţiona, desfăşura operaţiuni sau trece trupe străine numai în condiţiile legii sau ale tratatelor internaţionale la care România este parte.”
Vasile Dîncu spune că proiectul de lege nu este de actualitate
Ceea ce este și mai îngrijorător este că, după aprobarea proiectului de lege de către Executiv, intrarea în starea de criză poate fi decisă și ridicată doar de Consiliul Suprem de Apărare a Țării.
Ministrul Apărării Naţionale, Vasile Dîncu, a susținut că proiectul de lege apărut în spaţiul public privind situaţia de criză ar fi doar un draft care ar urma să sufere modificări.
„Cu privire la proiectul legislativ care circulă în spațiul public, referitor la modificarea și completarea unor acte normative din domeniul securității și apărării naționale, precizez că textul care circulă în spațiul public reprezintă o versiune de lucru a unui proiect legislativ care nu mai este de actualitate la acest moment, în forma respectivă. Când vom avea un proiect final, vom anunța opinia publică”, a precizat Vasile Dîncu pentru Agerpres.
Să sperăm că draftul de proiect va suferi modificările necesare pentru a nu transforma România dintr-o țară democratică, într-o dictatură militară.
Asa au primit ordin de la stapanii nostri din SUA