Sub ochii statului, 6 arabi implicați în terorism au făcut nestingheriți afaceri în România

Șase cetățeni arabi au făcut tranzacții de milioane de dolari în România, chiar și după ce au fost acuzați de legături cu organizații teroriste. Unii au fost expulzați, alții au plecat de bunăvoie, dar fac nestingheriți afaceri aici în continuare. Își conduc companiile de la distanță, inclusiv prin procuri date în fața diplomaților noștri din străinătate, deși sunt indezirabili în România. Doi dintre ei sunt nepoții unui fost ministru sirian de Interne.

Exportă, în principal, animale în Siria, țară aflată sub sancțiuni internaționale pentru sângerosul război purtat în ultimul deceniu de regimul de la Damasc împotriva propriilor cetățeni. Operațiunile comerciale s-au derulat prin Portul Constanța, de unde plecau și tone de cereale finanțate prin bănci siriene aflate pe lista neagră.

Regimul Bashar al-Assad este unul dintre puținii susținători ai președintelui rus Vladimir Putin în contextul războiului din Ucraina.

OMUL CU TREI FEȚE

Pe 26 mai 2021, un refugiat sirian pleacă din aeroportul Otopeni spre Beirut, după ce autoritățile noastre îi revocă dreptul să mai stea pe teritoriul României. Yasin Alkrnazi îi mințise pe polițiștii de la Imigrări și folosise ca pretext războiul din Siria ca să obțină dreptul de ședere.

Ceruse azil în 2015 și declarase că a intrat ilegal cu vaporul, prin Constanța.

Apoi, în 2020, când a vrut să obțină dreptul de ședere pe termen lung, își schimbă brusc povestea: intrase în țară în 2013, folosind o altă rută, și fusese membru al unei grupări rebele din Siria.

Oficiul de Imigrări îi refuză cererea, după ce SRI descoperise că sirianul fusese implicat în activități teroriste.

La mai puțin de o lună după ce a devenit refugiat, în 2015, Alkrnazi a preluat o firmă în care este și astăzi asociat.

Când a făcut modificări în companie, a depus la Registrul Comerțului două permise de ședere și un document de călătorie. Fotografiile sunt însă cu trei persoane diferite, deși numele și datele de identificare sunt aceleași.

Inspectoratul General pentru Imigrări, care a emis documentele, a refuzat să ne explice cum a emis cele trei documente pe numele sirianului, fără să fie aceeași persoană în fotografii. Ne-a cerut, în schimb, să-i transmitem actele “în vederea analizării situației și luării măsurilor care se impun.”

Al Saeed Impex SRL, firma preluată de sirian, a exportat tăurași către Siria în valoare de 1,2 milioane de dolari. 

Alkrnazi a lăsat însă în urmă datorii de peste un milion de lei la bugetul public. Sunt taxele și impozite neachitate de firma lui. Conduce de atunci compania de la distanță. Și-a împuternicit o rudă ca să-i administreze compania în lipsa lui. O astfel de procură a fost dată la Biroul Consular al României în Erbil – Irak, în iulie 2021, când sirianul nu mai avea dreptul să stea în România.

Cu toate astea, diplomații noștri din Erbil ne-au transmis că împuternicirea a fost eliberată conform legii.

Alknarzi nu a putut fi contactat până la publicarea acestui material.

Înființase prima companie încă din 2012. Alknarzi abia împlinise atunci 20 de ani și se prezenta ca agent comercial. Scopul afacerii era să crească și să vândă animale, dar n-a avut nicio activitate. 

Compania neproductivă arată însă conexiunile sirianului cu alți doi străini expulzați pentru terorism.

FRĂȚIA DIN BRĂILA

Ultimul sediu al firmei lui Alkrnazi a fost la Brăila, în casa unui sirian care are și cetățenie irakiană.

Proprietarul se numește Harpah Salah Aldain Nayyef Khalid (alias Salid Harba) și a fost declarat indezirabil încă din 2013. SRI descoperise atunci că oferise “sprijin financiar și propagandistic unor grupări de orientare jihadistă  ce acționau în orientul mijlociu” dar și pentru “persoane cu atitudine radicală” din România. 

Nu acționase singur, ci cu fratele său, Zeiab Abdul Rahman (alias Abdul Razak Harba), declarat și el indezirabil. Cei doi facilitaseră intrarea ilegală în țară a unor cetățeni din zone în care erau active grupări teroriste.  

Sunt nepoții lui Muhammad Harba, fostul ministru sirian de Interne între 1987 și 2001, în regimul condus de tatăl actualului președinte Bashar al Assad.

Frații Harba au fost expulzați împreună, în februarie 2014, și au primit interdicție să mai intre în România timp de 15 ani. 

La doi ani distanță, în 2016, Salid Harba este declarat indezirabil și în Republica Moldova. Făcea afaceri acolo încă din 2011. 

Una dintre firme a fost sancționată de inspectorii sanitar-veterinari, fiindcă vindea kebab făcut din carne fără acte de proveniență. Apoi a fost investigată într-un dosar de trafic de migranți împreună cu libanezul Hassna Zakaria, căutat acum de Interpol. Erau acuzați și că improvizaseră o moschee ca să promoveze doctrine fundamentaliste. 

Frații Harba au probleme penale și la noi. Au exportat animale în Siria și alte țări arabe în valoare de peste 16 milioane de dolari prin intermediul a două companii din Brăila. Ambele sunt investigate de procurorii antimafia din 2014 – anul când au fost expulzați celor doi Harba. Sunt anchetate pentru fraude fiscale și înregistrări fictive de animale, cu scopul obținerii unor subvenții de la stat. 

Primiseră astfel aproape 5 milioane de lei, ca subvenții, în timp ce au acumulau datorii la bugetele publice de peste 7 milioane de lei. 

Am mai descoperit că prin aceleași firme au făcut și investiții imobiliare de aproape un milion de euro. Au cumpărat, în special, terenurile și clădirile unor foste ferme de stat din Brăila, Ialomița și Tulcea. 

Aproape 40 de hectare, în total. Zece au fost cumpărate, cu 273 de mii de euro, de la Jamal Zeido, fostul consul onorific al Siriei și de la fratele acestuia.  

Contactat telefonic, Zeido ne-a spus că e în Siria și nu aude bine. Nu a mai răspuns apoi nici la mesajele trimise pe Whatsapp, deși le-a văzut. 

Treptat, toate aceste bunuri sunt transferate, cu tot cu firmele care le dețin, către alte rude ale fraților Harba, după ce aceștia sunt expulzați.

Îl împuternicesc, în 2013, pe fratele lor Omar Harba să se ocupe de companie, dar acesta nu rămâne mult la comandă. Se retrage rapid după un scandal cu un partener de afaceri. Cearta lor îl costă apoi libertatea pe un procuror antimafia.

Hussein Twit, partenerul lui Omar, încerca să-i blocheze pe frații Harba să mai exporte, în acel an, sute de animale. Așa că face mai multe plângeri penale, iar apoi se întâlnește cu procurorul Victor Grigoraș de la DIICOT Tulcea, ca să-l convingă să blocheze exportul. Între timp, Twit află că magistratul joacă la două capete, cerând bani și de la rivalii săi. Îi denunță, în 2014, astfel că procurorul ajunge în spatele gratiilor pentru că a luat mită aproape 2000 de dolari, un miel și bani de benzină. 

În schimb, Omar Harba a fost condamnat la închisoare cu suspendare. 

Tot din 2014, procurorii DIICOT din Tulcea îi investighează pe frații  Harba, dar și pe Hussein Twit pentru evaziune fiscală, spălare de bani, legături cu organizații teroriste și fals în acte. 

În timp ce sunt anchetați, frații Harba reușesc să preia din nou controlul uneia dintre companii, la scurt timp după ce vânduseră pachetul majoritar unui libanez. Partenerul lor, Ali El Mokdad, moare, în 2014, la doar o lună după ce intrase în compania Naif Livestock. Cei doi Harba încearcă să-l scoată din afacere, fără să țină cont că Mokdad avea moștenitori.

Soția libanezului a cerut judecătorilor anularea hotărârilor, acuzând că i-au fost fraudate interesele de moștenitor. Femeia susține că stătea sub același acoperiș cu unul dintre frații Harba în Liban chiar în timp ce o lăsa fără moștenirea din companie.

Ca să-i scoată soțul decedat din afacere, frații Harba decid mai întâi să majoreze capitalul social prin conversia unor împrumuturi. Diluează astfel participația lui Mokdad. 

Saad Harba, vărul fraților expulzați, conduce și astăzi companiile lor. Susține că libanezul participase doar cu numele în firma lor și că nu contribuise cu bani în afacere: “Acum vor să recupereze o parte din firmă (…), În fapt, ei n-au plătit niciun leu (n.r. pe părțile sociale din firmă).”

Mai spune că firmele au fost blocate (popriri pe conturi și active sechestrate), iar aceste probleme au început de la denuțătorul Hussein Twit, fostul lor partener: 

“După ce a făcut denunț și după ce i-a dat mită la procuror (…), a venit Poliția economică din Galați, după aia DIICOT. A găsit el procuror să facă probleme. Noi avem în Tulcea un punct de lucru și DIICOT-ul din Tulcea unde era prietenul lui, procurorul, a făcut denunț la el. Și a început toată problema asta”. 

“AGENTUL SPECIAL”

Alți doi frați sirieni implicați în comerțul cu animale la Brăila au cerut azil la noi, în 2013, în timp ce conaționalii lor aveau deja probleme cu autoritățile române. Sunt expulzați, la rândul lor, în iulie 2017. 

SRI îi acuză de legături cu Statul Islamic (Daesh), organizație teroristă care face ravagii și în Siria. Frații Hasan și Hamzah Alferdawi au spus, în fața judecătorilor care le-au decis expulzarea, că nu înțeleg de ce li se întâmplă asta: “(…) nu am întreprins nicio acțiune care să constituie amenințări la adresa securității naționale”. 

Susțin că au fost plecați în Moldova, Turcia și Liban, dar apoi au prezentat chiar ei probe care arată că în perioada respectivă erau în Siria.

Ca să scape de expulzare, au depus printre altele, la dosar, o legitimație  emisă pe numele unuia dintre frați de Asociația Română de Luptă Împotriva Drogurilor (ARLID). 

Legitimația îl prezenta pe Hassan Alferdawi ca fiind “agent special”.

O legitimație prezentată cu titlul de model pe site-ul ARLID.

Am încercat să aflăm ce reprezenta acest lucru și cum intrase sirianul în posesia unei astfel de legitimații. Codrin Raița, purtătorul de cuvânt al asociației la acel moment, ne-a explicat că membrii organizației achitau o taxă anuală și primeau o legitimație. Susține că i se pare “incredibil ca acest personaj să fi fost membru ARLID”, dar că nu știe nimic despre felul în care Alferdawi a primit legitimația. 

Vânzarea unor “legitimații speciale” este o practică uzuală la noi. Cei care le cumpără profită de faptul că pot fi confundate ușor cu cele ale unor instituții oficiale (DIICOT, Poliție sau DNA), ne-a explicat George Drăgan, care conduce Tomis Antidrog, o altă asociație de profil. 

Un ofițer al Brigăzii de Crimă Organizată ne explică această practică: 

“Câți consumatori au reabilitat asociațiile astea antidrog? Nu s-a redus consumul, ba este în creștere. Și dacă există acest feedback înseamnă că este o sincopă la nivel de prevenție, deci asociațiile funcționează doar ca să vândă legitimații sau să toace bani publici”.  

I-am scris lui Hassan Alferdawi pe Whatsapp ca să înțelegem mai bine contextul expulzării sale și care-i treaba cu legitimația de agent special.      

Ne-a spus că judecătorul a fost forțat să îl expulzeze, pentru că în sală a fost ”inteligența” (serviciile de informații), dar și că, din această cauză, interpretul n-a tradus, de teamă, tot ceea ce spus el în timpul procesului. 

Alferdawi susține că pe unul dintre oamenii de la ”inteligență”, prezent în  sala de judecată, l-a văzut de la distanță, pe aeroport, când a fost forțat să plece din țară.

Apoi ne-a contactat fiul lui, Ahmad Alferdawi, devenit între timp cetățean român. Ahmad spune că tatăl său a primit legitimația de “agent special” după ce a plătit o taxă de 250 de lei asociației respective. 

Acuză o răzbunare din invidie: “Tatăl meu a fost acuzat pe nedrept, trăiam în România liniștiți. S-a răzbunat cineva pe noi. Din 2012 nu am mai avut legătură cu Siria. Noi am rupt legătura cu Siria pentru că era război civil, se bătea președintele cu poporul. Cineva a făcut asta din invidie. Dacă aveau dovezi, nu-l băgau la pușcărie?” 

Ne-a explicat și de ce au aplicat pentru azil în România: 

“Doar aveam permis de ședere că nu puteam altfel. Refugiat nu înseamnă om sărac. Noi am venit aici cu bani. A fost o formalitate pentru rezidență.”  

Compania lor, Gusunlife SRL a făcut exporturi de animale de peste 13 milioane  de dolari. Le primeau și companii siriene controlate tot de ei. 

Ferma deținută de firma Gusunlife SRL în comuna Gemenele din Brăila Foto: www.riseproject.ro

Au folosit și propriile vapoare pentru transport. Toate plecau din portul Constanța. Acum patru ani, una dintre nave a fost reținută de autoritățile egiptene în timp ce se deplasa pe ruta România – Iordania. 

Personalul de pe vas a aruncat oi moarte în Marea Roșie după ce avusese probleme cu ventilația, susține o fundație internațională care se ocupă cu protecția animalelor. 

EGIPTEANUL 

Portul Constanța, unul dintre cele mai importante noduri comerciale dintre Orient și Occident, a fost folosit și de un alt indezirabil. 

În ultimul deceniu, Ahmed Mohamed Mahmoud Khater a exportat către Siria, prin firme înființate la noi, lemn și piese uzate de autocamioane în valoare de peste un milion de euro .

Khater a venit din Egipt în România în 1996 pentru a studia medicina. A ajuns la Constanța și, de-a lungul anilor, a deschis aici mai multe afaceri.

Mai târziu, în octombrie 2011, a plecat forțat din România către Cairo, după ce SRI a descoperit că și el avea conexiuni cu organizații teroriste. 

Ulterior, Khater a cerut judecătorilor să-i permită să se întoarcă în România, spunând că familia sa nu se adaptează în Egipt, dar a fost refuzat. S-a plâns apoi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), unde a susținut că a fost expulzat după ce a refuzat să colaboreze cu SRI. 

În noiembrie 2021, judecătorii europeni au decis că statul român trebuie să-i plătească egipteanului peste 5000 de euro despăgubiri pentru că avocatul nu a avut acces la probele secretizate. 

Am încercat să luăm legătura cu Khater, dar avocata lui ne-a spus că acesta nu știe limba română. Asta deși clientul ei a absolvit medicina la noi și a locuit în țară 15 ani.

OAMENII LUI OMAR HAYSSAM Tot prin portul Constanța au făcut afaceri rudele și prietenii lui Omar Hayssam, celebrul sirian aflat acum în spatele gratiilor pentru terorism și infracțiuni economice. În 2005, Omar Hayssam a fost acuzat că a pus la cale răpirea a trei jurnaliști români în Irak și apoi a fugit din România cu un vapor. 

Omar Mahmoud, fratele lui Hayssam, a fost judecat pentru că-și ajutase fratele terorist să fugă din România. În timp ce procesul se judeca,  firma Madlene Import- Export SRL, în care este și astăzi asociat majoritar, a trimis lemn spre Siria în valoare de 17,7 milioane de dolari. Mahmoud a fost condamnat definitiv la 5 ani de închisoare în octombrie 2014, dar a reușit să fugă din România chiar înainte de sentință. 

A fost extrădat în anul următor de către Turcia.  

Yassin Mohamad, fost asociat cu Hayssam, a cerut rudelor acestuia două milioane de euro să intervină pe lângă judecători și să-l scape de pedeapsă. În aprilie 2015 a fost arestat, iar în anul următor a fost condamnat la trei ani de închisoare. Ulterior a fost achitat. O firmă în care a fost  asociat a trimis, la fel, lemn în Siria.  

Bittar Ahmad, cetățean român născut în Siria interogat în dosarul lui Hayssam, a exportat și el lemn către țara natală. 

Am întrebat Serviciul Român de Informații dacă a solicitat procurorilor  sau altor instituții publice blocarea activității companiilor și a proprietăților deținute de cetățenii expulzați. Nu am primit un răspuns concret, ci doar trimiteri la normele legale privind declararea unui cetăţean străin ca persoană indezirabilă. 

Pe de altă parte, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, instituție care are atribuții și în privința combaterii finanțării terorismului, ne-a comunicat că nu poate spune dacă au fost solicitați de alte autorități ale statului să investigheze conturi asociate cu persoane declarate indezirabile sau cu companii deținute de acestea. 

Alexander Floris, avocat specializat pe criminalitate financiară, ne-a spus că persoanele declarate indezirabile fac în continuare comerț din două motive: fie că se ascund în spatele unor interpuși sau a unor straturi de companii de tipul păpușilor rusești, fie că, pur și simplu, autoritățile noastre nu sunt capabile să ia măsuri. 

Statele Unite și Uniunea Europeană au reacționat, în 2011, la transformarea Siriei într-un tărâm al terorii, de unde au plecat refugiați în întreaga lume. Au aplicat astfel sancțiuni împotriva entităților siriene.

Contextul era unul crunt la Damasc: regimul lui Bashar Al Assad folosea inclusiv arme chimice ca să-și ucidă proprii cetățeni. Organizațiile internaționale estimează că până anul trecut au murit peste 350.000 de civili.  (Preluare risepreject.ro / Andreea Pavel, Andrei Cristian Leonte ( Info Sud-Est) și Ana Poenariu (RISE Project), Iurie Sănduța (RISE Moldova))