Banca Transilvania a pierdut un proces cu ANAF care are o miză de 387 milioane de lei. Este vorba despre un litigiu în care ANAF a cerut taxe suplimentare pentru achiziția Volksbank. Mai mult, și Curtea de Justiție a Uniunii Europene a răspuns unor întrebări venite din România într-un mod care reduce puternic posibilitatea ca Banca Transilvania să obțină o revizuire a unei decizii în această speță.
Fiscul a încheiat un control la Banca Transilvania în luna februarie și a trimis băncii o decizie de impunere pentru impozitul suplimentar pe care ar trebui să-l plătească din achiziția Volksbank în 2015.
Când a cumpărat Volksbank, BT a făcut un profit excepțional din achiziție, de 1,65 miliarde de lei, pentru care a considerat că nu trebuie să plătească impozitul de 16%. Agenția Națională de Administrare Fiscală a transmis însă băncii, la răspunsul privind cererea unei soluții fiscale anticipate, că are de plată 264 de milioane de lei. BT a dat în judecată ANAF, cerând anularea soluției fiscale, și a câștigat în primă fază la Curtea de Apel Cluj, dar apoi a pierdut în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în iunie 2020.
Banca Transilvania nu a renunțat și a depus imediat o cerere de revizuire, care trenează de peste trei ani la ÎCCJ. Instanța supremă a suspendat cauza și a trimis întrebări la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cerând să primească lămuriri cu privire la interpretarea legislației românești fiscale privind fuziunile și achizițiile în raport cu dreptul european. Legea contenciosului administrativ permite calea de atac extraordinară a revizuirii deciziilor definitive în situația în care acestea ar fi fost pronunțate cu încălcarea priorității dreptului comunitar. ”Înalta Curte de Casație și Justiție (România), consideră, prin urmare, că hotărârea pronunțată în recurs poate fi revizuită numai dacă dreptul Uniunii se aplică litigiului principal și dacă, prin urmare, ar fi ținută de obligația instanțelor naționale de a da dreptului lor național o interpretare conformă cu dreptul Uniunii”, arată CJUE. Directiva 2009/133, pe care BT o invocă în favoarea sa, spune că fuziunea ”nu determină impozitarea plusvalorii calculate prin diferența între valorile reale ale activelor și pasivelor transferate și valorile lor fiscale”. Cu alte cuvinte, câștigul din fuziune nu se impozitează. Însă legislația europeană este limitată doar la operațiunile transfrontaliere, după cum amintește și CJUE. Directiva în cauză a fost preluată și în dreptul național, însă doar în ceea ce privește fuziunile transfrontaliere, la articolul 27 indice 1 din vechiul Cod fiscal, fiind menținute cele cu privire al fuziunea firmelor românești de la articolul 27, arată profit.ro.
Au avut avocaţi proşti, procesul era de câştigat.