Artizanul afacerii Caritasul Unguresc scapă definitiv de acuzațiile penale 

Judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au dispus încetarea procesului penal privitor la WALDMAN CSABA LASZLO, acuzat că a făcut o schemă infracțională prin care mii de români au fost păcăliți după metoda ”credite cu buletinul”. Afacerea a pornit din Cluj-Napoca și investigațiile polițiștilor au început ca urmare a articolelor publicate în Gazeta de Cluj. Însă, ancheta s-a desfășurat cu viteza melcului, în primă instanță el a fost condamnat cu suspendare și acum, Curtea de Apel Cluj a considerat că a intervenit termenul de prescripție a faptelor de înșelăciune.

La mijlocul acestei luni, judecătorii MORNĂILĂ Ramona și FĂRCAŞ-HÎNGAN Georgiana-Rodica au dat o decizie definitivă în procesul de înșelăciune în care a fost trimis în judecată WALDMAN CSABA LASZLO, supranumit ”creierul” din afacerea Caritasul Unguresc. Cei doi magistrați au decis să înceteze procesul penal ca urmare a intervenirii termenului de prescripție.

Cu alte cuvinte, în pofida faptului că instanța europeană (Curtea de Justiție a Uniunii Europene) a atras atenția că în justiția din România prescripția este aplicată discreționar, Waldman a fost judecat până când acuzațiile penale au ”expirat”.

„ (…) încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului W.C.L., sub aspectul infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. 1 şi 2 C.p., cu aplicarea art. 35 alin. 1 C.p. (alcătuită din 85 de acte materiale, indicate în paragrafele 1 – 69, 71 – 86 de la subcapitolul B din rechizitoriu) şi a art. 5 C.p. şi a infracţiunii de prev. de art. 410 din OUG nr. 99/2006, combinat cu art. 5 alin. 1 din OUG nr. 99/2006, în forma după data de 01.02.2014, cu aplicarea art. 5 C.p., ca urmare a împlinirii în cauză a termenului general de prescripţie a răspunderii penale. În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă P.I.,, şi numiţii V.L.A., şi V.N.L., ambii în calitate de moştenitori ai părţii civile V.O., împotriva Sentinţei penale nr. 532 din data de 26.04.2022, pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 11669/211/2020 al aceleiaşi instanţe. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate care nu contravin prezentei decizii. În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă partea civilă şi moştenitorii părţii civile V.O. la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului. În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate la fond şi în apel rămân în sarcina statului. Definitivă.”, arată soluția pe scurt a instanței.

La prima strigare condamnat cu suspendare, la a doua a scăpat de dosar

Anul trecut, judecătorul Alexandru Tiliciu l-a condamnat pe Waldman la 3 ani cu suspendare și la plata a aproximativ 130.000 de lei, cu titlu de daune materiale, iar suma de 32391 lei a fost confiscată cu titlu special.

În motivarea judecătorească a deciziei de a-l condamna pe Waldman la o pedeapsă cu suspendare, chiar dacă a înșelat sute de amărâți, scrie că inculpatul a înțeles gravitatea faptei comise prin faptul că procesul a durat atât de mult (!).

Unul dintre martorii de la dosar a declarat că atunci când l-a rugat pe Waldman să nu îl păcălească și să îi dea împrumutul promis, el i-ar fi răspuns că ”Trebuie să mănânce și copilul ceva!”. După ce omul a început să facă scandal, Waldman a chemat agenții de pază angajați care l-au bumbăcit pe nemulțumit și l-au dat afară, arată declarațiile din dosar.

În linii generale, potrivit procurorilor, Waldman a fost trimis în judecată pentru că ”în perioada Ianuarie 2011-Martie 2012 a desfăşurat şi a sprijinit o activitate de constituire şi administrare a unor grupuri de consumatori prin atragerea şi gestionarea de sume de bani, respectiv suma de 160.096 lei, provenite din contribuţiile membrilor unor grupuri de persoane constituite în vederea acumulării de fonduri colective şi acordării de împrumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii de către membrii acestora, fără ca societatea pe care o administrează să fie autorizată de către BNR în calitate de instituţie de credit”.

În schema Caritasul Unguresc sute de persoane au fost păcălite

unul dintre atuurile lui Waldman a fost că a înșelat oameni săraci, care nu au bani de avocați și de care nimănui nu-i pasă: pensionari, șomeri, persoane cu venituri mici. El a mers pe principiul că poți face bani frumoși dacă iei câte puțin de la sute de persoane.

Potrivit declarațiilor lui, a intrat în contact cu cetăţenii maghiari care au înfiinţat societatea în calitate de agent imobiliar, ajutându-i să închirieze un sediu. După ce maghiarii au văzut că Waldman se descurcă, ei s-ar fi retras iar afacerea a mers mai departe prin intermediul unui off-shore din Seychelles, COLLIER LTD.

Potrivit anchetei, firma First Exist Group SRL îşi promova activitatea prin anunţuri publicitare în ziare sau expediate prin intermediul serviciilor poştale, care erau concepute în aşa fel încât să inducă ideea că oferă credite în condiţii foarte avantajoase, dar fără a folosi în mod expres cuvintele credit, împrumut sau bancă. Un înscris conţinând un astfel de anunţ se află în vol. 5, f. 18 dup şi are următorul conţinut: „ AVEŢI NEVOIE DE BANI? BĂNCILE VĂ REFUZĂ? Pentru pensionari, pentru cei care sunt pe lista rău-platnicilor la bănci, inclusiv pentru societăţi/ 15 000 lei Fixe 116 lei/lună 30 000 lei 232 lei/lună (…) 200 000 lei  1547 lei / lună”. Reiese în mod cert că organizatorii activităţii ilicite au urmărit să genereze o confuzie între activitatea întreprinsă de SC First Exit Group SRL şi o activitate de creditare, având în vedere următoarele: din conţinutul anunţului rezulta că societatea oferă bani pentru rate lunare fixe foarte avantajoase (de exemplu, 15 000 lei pentru o rată lunară de 116 lei), fără a menţiona că persoanele interesate pot primi banii chiar şi după 15 ani, cu condiţia de a achita în avans toate ratele lunare.

În esenţă, operaţiunea juridică era următoarea: clienţii încheiau un contract de mandat cu societatea, care se obliga să faciliteze încheierea unui contract de vânzare-cumpărare (era precizat un bun sau un serviciu care constituie obiectul contractului, iar suma solicitată era preţul), context în care era stabilit şi un termen al contractului, care varia între 3, 5, 10 sau chiar 15 ani. Clienţii plăteau o taxă lunară, reprezentând suma solicitată împărţită la numărul de luni, care era vărsată într-un fond a grupului, iar la finalul fiecărei luni erau desemnați câștigătorii. Câştigătorii erau foarte puţini la număr. Una dintre persoanele care au lucrat în cadrul firmei și care are calitatea de martor în dosar a declarat că a existat un număr de 10-20 de persoane care au primit finanţarea, în condiţiile în care numărul total al clienţilor se ridica la câteva sute.

Autorii planului infracţional au acordat o importanţă sporită ca în actele semnate de către clienţi să se precizeze că nu există nicio certitudine că o să primească finanţarea la o anumită dată, dar că, în orice caz, dacă achită în mod constant taxa lunară, o să primească finanţarea până la finalul termenului stipulat, care putea fi inclusiv de 15 ani.

Clienţii care acceptau oferta societăţii erau puşi să semneze un contract de mandat, un material de informare (în care se consemna că societatea nu este o bancă şi că data câştigării dreptului de cumpărare nu poate fi anticipată sau predeterminată, se poate întâmpla, ca membrul să dobândească acest drept spre sfârşitul termenului de execuţie, după 5, 10 sau 15 ani), precum şi un regulament de participare, toate în scopul de a eluda tragerea la răspundere penală.

Termenii înșelăciunii

În realitate, se urmărea ca potenţialii clienţi să semneze înscrisurile fără să le studieze, doar pe baza explicaţiilor verbale, trunchiate, oferite de către agenţii de vânzări. În plus, chiar şi în rarele situaţii în care clienţii citeau actele înainte să le semneze, posibilitatea ca aceştia să înţeleagă conţinutul clauzelor era iluzorie, întrucât termenii folosiţi erau ambigui şi dificil de înţeles, inclusiv pentru persoane diligente.

În situaţiile rare în care persoanele vătămate insistau să citească actele înainte să le semneze, atenţia lor era deviată de la acestea, agenţii de vânzări urmărind să-i determine să se încreadă doar în explicaţiile oferite verbal de către aceştia.

Unul dintre martori a declarat că „Am citit din contract, dar la un moment dat atenţia mi-a fost deviată de la acesta şi mi s-a spus că o să primesc verbal explicaţiile”.

Cu toate că în actele pe care clienţii le semnau se menţiona că societatea nu este o bancă, nu oferă credite sau împrumuturi şi că nu există nicio garanţie că finanţarea solicitată o să fie primită anterior împlinirii termenului de 3, 5, 10 sau chiar 15 ani, agenţii de vânzări ofereau doar informaţii trunchiate şi le induceau persoanelor vătămate ideea falsă că urmează să încheie un contract de credit şi că, în mod cert, urmează să primească suma solicitată într-un termen scurt, de câteva zile sau de câteva săptămâni.

După ce clienţii observau că termenul promis a fost depăşit, li se comunica faptul că trebuie să mai plătească taxa aferentă lunii în curs, pentru a nu fi excluşi din joc, iar la următoarea adunarea generală sigur vor fi aleşi. În concret, clienţii erau amânaţi, iar după ce realizau că au fost induşi în eroare, agenţii nu le mai răspundeau la telefon.

Înșelăciune cu boxele date la maxim

„Totul era cu bannere ca la o bancă, era foarte mare agitaţie, muzica era dată tare, parcă să te înnebunească de cap şi să nu fii atent. Erau mai mulţi agenţi care prezentau produsul, între ei erau despărțitoare transparente, interveneau şi alţi agenţi în discuţie. Mi s-au prezentat 3 foi legate, exact ca la bancă, muzica era foarte tare, nu te puteai concentra, îmi amintesc că era o femeie tinerică care mi-a arătat suma şi unde trebuie să semnez. Nu am cerut documentele acasă, am citit documentele doar printre rânduri.  Am înţeles principiul, doar că nu era vorba despre un termen de mai mulţi ani, pentru că nu aş fi acceptat în caz contrar. Mi-a arătat suma pe care urma să o primesc şi îmi amintesc că a spus în maxim 3 luni. Îmi amintesc că acolo era foarte cald, era foarte multă lume şi totul mergea pe repede înainte”, spune un alt client înșelat.