„Sunt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai…”

Reporter : Am luat la cunoştinţă de povestea dumneavoastră din cartea „De la steaua lui David la steaua lui Rothschild”, carte scrisă de Ieronim Hristea şi care a apărut cu puţin timp în urmă la Editura „}ara Noastră”. Autorul cărţii – probabil pentru a completa informaţiile oferite şi care, indirect, vă privesc şi pe dumneavoastră – face o trimitere şi la cartea „Operaţiunea Autonomous” a lui Ivor Porter, fost ofiţer britanic de informaţii în România. Recunosc faptul că povestea dv. nu este una comună…e tristă, tulburătoare, incitantă, dar în acelaşi timp ridică şi câteva semne de întrebare justificate, cred eu. De fapt cine sunteţi dv. domnule Stanzeleit?

Dieter Stanzeleit : Mă numesc Dieter Stanzeleit, dar de fapt sunt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai, Voievod de Alba Iulia şi al soţiei sale Nerissa Jane Irene Bowes Lyon. Ca prinţ moştenitor, Mihai I a primit de la tatăl său titlul de “ Voievod de Alba Iulia”.

Reporter : La o primă vedere, documentele pe care mi le arătaţi sunt cu adevărat impresionante, atât prin număr, cât şi prin conţinut…Nu am calitatea să mă pronunţ asupra lor, dar recunosc că merită o atenţie deosebită. Afirmaţia că sunteţi înregistrat, la naştere, în România, sub numele de Nicolae Vasile, fiu al fostului rege Mihai I, rezultat dintr-o căsătorie legal încheiată, iar afirmaţia dv. se bazează probabil pe aceste documente pe care, după câte am putut constata, le-aţi obţinut din diverse arhive, în mod deosebit din România, din Germania şi din Marea Britanie. Când anume aţi aflat despre originea dumneavoastră?

Dieter Stanzeleit : La începutul anului 1945 am fost dat în îngrijire refugiatei din Prusia de est, Irmgard Stanzeleit. Referitor la ceea ce am aflat de la doamna Stanzeleit – cea de-a doua mamă a mea – de la mama ei şi de asemenea din partea fiului familiei Neils, unde stăteau cele două femei Stanzeleit, când m-au preluat eram într-o stare critică, aproape mort de foame şi total slăbit şi sângerând pe tot corpul. Ei toţi ştiau că mama mea adevărată este o tânăra nobilă de origine engleză care a fost executată cu puţin timp înainte. Dacă îi ştiau numele sau pe cel al tatălui meu, nu ştiu exact, dar asta cred. Când m-au luat aveam 5 ani şi încă îmi mai pot aminti clar că am vorbit despre evenimentele înspăimântătoare legate de execuţia mamei mele şi despre mutilarea brutală a corpului ei. |n orice caz pentru mine toate acestea au constituit o traumă enormă, care în primul rând a trebuit să o asimilez prin discuţii şi abia după mulţi ani s-a mai diminuat. Evaluaţi asta drept un mecanism simplu bazat pe dorinţa unui băieţel de a supravieţui şi într-un fel de a-şi face o viaţă nouă. Am studiat muzica şi pedagogie, m-am însurat şi am doi copii minunaţi, iar în Germania am făcut carieră de concertmaestru, profesor şi un pic ca om de afaceri. |ncepând din 1994 am căutat în 17 arhive din 7 ţări şi am luat legătura cu martori oculari. |ncă din 1970, în timpul unui turneu în Bucureşti am întâlnit un bărbat care fusese mareşal la Curtea regală şi care datorită asemănării m-a întrebat direct dacă sunt fiul fostului rege Mihai. Cand de Crăciunul anului 1989, uitându-mă la un post de televiziune german, am văzut vila de vară a lui Ceauşescu, am avut imediat sentimentul că îmi erau cunoscute acele locuri şi că am trăit acolo. Era castelul Foişor din Sinaia. La început am găsit evidenţe de la martori oculari din Săvârşin, Sinaia şi Bucureşti apoi copii după documente secrete şi mai târziu chiar originalele.

Reporter : Aţi încercat să contactaţi Casa Regală a României şi pe regele Mihai I? Când anume aţi făcut acest lucru, dar mai ales cum a întâmpinat Casa Regală afirmaţia dv.?

Dieter Stanzeleit : Unul dintre primii paşi a fost să-i scriu o scrisoare tatălui meu în septembrie 1994, în care îl rugam să-mi acorde o întâlnire şi să discutăm despre evenimentele din trecut. Un secretar executiv cu nume fictiv, Alutschler (nu a existat această persoană), mi-a răspuns şi mi-a enumerat cele 5 fiice ale tatălui meu ca fiind singurii copii şi că pe viitor orice contact ar fi în zadar. Apoi au mai existat două posibilităţi, nunta surorii mele vitrege Maria, la New York unde eu participam la un dineu public şi de asemena în România, la o zi comemorativă a soldaţilor anglo-americani căzuţi în război. |ncercarea mea de a lua legătura cu tatăl meu a fost blocată de către membrii familiei lui cu gesturi neplăcute. Acest fel de comportament nedemn îmi este străin şi de atunci neglijez orice încercare de a vorbi cu tatăl meu. Este destul de tragic, pentru că tatăl meu adevărat la un moment dat va deceda fără ca să-i fie acordată posibilitatea de a-şi vedea singurul fiu.

Reporter : Din cele spuse de dv. rezultă că prin mamă, sunteţi înrudit şi cu Casa Regală a Marii Britanii. Mă interesează dacă aţi încercat să o contactaţi şi care a fost reacţia ei?

Dieter Stanzeleit : Din partea acesteia am primit salutări prietenoase. Mătuşa mea, Regina Mamă Elisabeta, în ciuda numeroaselor felicitări cu ocazia împlinirii vârstei de 100 ani, felicitări pe care le-a primit din toată lumea, şi-a găsit timp să-mi mulţumească pentru urări chiar în aceeaşi zi.
Reporter : În cazul că cele afirmate de dumneavoastră sunt adevărate înseamnă că sunteţi primul copil al fostului rege şi singurul băiat al acestuia. Potrivit legii salice, primogenitura are dreptul la tron, dar în acest moment o astfel de problemă nu cred că se mai pune, chiar dacă în media, periodic, se mai fac speculaţii vis-a-vis de o posibilă revenire a monarhiei în fruntea României. Pentru Casa Regală a României cred că problema care se pune este cu totul alta. Aceea de a-şi recupera în totalitate bunurile revendicate. După câte ştiu şi prinţul Paul de România are ceva pretenţii vis-a-vis de bunurile Coroanei. Acum veniţi dv. şi „complicaţi” şi mai mult situaţia Casei Regale a României…Nu cred că este o situaţie foarte comodă pentru Casa Regală. Ce părere aveţi?

Dieter Stanzeleit : Nu cunosc aceste speculaţii şi nu cred mare lucru despre ele. România este o republică. Acesta este adevărul. Ca unic moştenitor al averii regale aş fi donat-o poporului în scopuri culturale, educative şi sociale. Averea provnea în primul rând de la poporul român pentru o fostă instituţie a statului  şi ar trebui înapoiată poporului. Ceea ce speculează unii nu arată decât că au un caracter slab şi că îşi pierd demnitatea. Paul este de fapt un nepot de-al lui Carol al II-lea, dar noi nu trebuie să neglijăm această diferenţă fină, faptul că tatăl lui Paul, Mircea Lambrino, a fost conceput în timpul sau imediat după sentinţa judecatorească din 19.03.1919 cu care căsătoria dintre prinţul moştenitor Carol şi Ioana Lambrino a fost anulată.

Reporter : Un test de paternitate care să stabilească compatibilitatea ADN-ului dv. cu cel al fostului rege Mihai I poate că ar fi tranşat definitiv problema. Aţi încercat să cereţi o asemenea expertiză?       

Dieter Stanzeleit : Aveţi dreptate, un test ADN cu tatăl meu ar fi drumul cel mai simplu. Dar tocmai împotriva acestui lucru stă familia actuală a tatălui meu. |n Geneva am încercat în anul 2000 să obţin o aprobare urgentă pentru efectuarea unui astfel de test.  Familia tatălui meu s-a împotrivit total încât judecătorul elveţian a respins această cale simplă şi a recomandat clarificarea acestui lucru printr-un proces normal. Motivele pentru care nu am continuat acest lucru au fost costurile şi timpul. |n acelaşi moment am aflat  de asemenea că avocatul meu din Elveţia s-a întâlnit chiar înainte de înfăţişare, în secret, de cel puţin 12 ori cu reprezentanţi ai Casei Regale. Chiar a fost atât de “sincer”, astfel încât mi-a recunoscut acest lucru.

Reporter : Un episod neclar este cel legat de moartea mamei dv., Nerissa Jane Irene Bowes Lyon. Dumneavoastră – dar şi unele dintre documentele pe care le posedaţi – afirmaţi că a fost asasinată de germani la începutul anului 1945. Pe de altă parte există şi o altă informaţie potrivit căreia o persoană cu un nume identic sau aproape identic cu al mamei dv. ar fi murit la jumătatea deceniului nouă al secolului trecut la un aşezământ spitalicesc din Marea Britanie. Cum explicaţi această bizară coincidenţă de nume?

Dieter Stanzeleit : Despre identitatea mamei mele a fost întotdeauna un mare secret. |n interviul cu Carola Braun (vezi internet www.royaltypress.ro) am detaliat cercetările pe care le-am făcut pe această temă. |nsăşi fosta prietenă a fiicei administratorului de castel regal ştia faptul că regele Mihai era căsătorit cu o englezoaică şi că avea un băiat cu ea. Toate faptele au fost ţinute în secret din mai multe motive: în primul rând România lupta în război de partea Germaniei, şi în cazul acesta ar fi fost inoportun ca suveranul să fie căsătorit cu nepoata reginei Angliei. |n afara de aceasta şi Carol al II-lea acţionând cam nesigur în 1939 a amânat atât de mult nunta fiului său cu mama mea, deja stabilită cu Casa Regală britanică, încât a devenit deja penibil. Abia după acordul Ribbentrop – Molotov şi după declaraţia de neutralitate publicată de către tatăl lui Mihai au putut să se căsătorească, dar în mare secret. Martorii mi-au confirmat că mama mea împreună cu Rică Georgescu erau în război alături de aliaţi. Ea era o femeie cuminte, energică, care şi-a iubit mult noua sa ţară, România, şi a făcut tot ceea ce era omeneşte cu putiinţă pentru aceasta şi pentru umanitate până la ultima ei suflare. În România, mamea mea trecuse la credinţa ortodoxă. Cu puţin timp înainte de deportarea noastră în Germania, Himmler i-a ordonat lui Eichmann pe 25 august 1944, să oprească imediat toate transporturile de evrei unguri la Auschwitz, tot pe baza influenţei exercitate de mama mea. {i în cazul meu este o situaţie curioasă. Eu am fost înregistrat cu 4 ani de naştere diferiţi (o dată corectă în România, iar în Germania cu 3 date de naştere false). La fel mama mea…şi ea a avut 3 date diferite de deces. Chiar după execuţia sa mama mea a fost înregistrată în nobilitatea engleză ca fiind în viaţă până în 1959, apoi după 1960, ca decedată în “februarie 1940” şi la sfârşit s-a pretins că a murit pe 22 ianuarie 1986 ca pacientă a unui sanatoriu pentru persoane cu probleme psihice. |n scrisoarea din 17.05.2000,  Sylvia Teale, Supervisor Traceline RM B110 National Statitics, mi-a confirmat că persoana decedată nu este Nerissa Bowes-Lyon. National Statitics este autoritatea centrală pentru toate datele personale din Anglia. Modificarea datei de la 1959 s-a întâmplat pe baza unor motive legate de moştenire. Bunicul mamei mele a murit fără un moştenitor masculin deoarece numai pe baza unui acord unanim al tuturor membrilor familiei, un moştenitor masculin putea să fie stabilit pentru averea sa. Mama mea moartă, nu a putut fi întrebată, ea a fost declarată imediat decedată. Totuşi eu nu am fost niciodata întrebat…

            (Continuare în numărul viitor)

A consemnat Nicolae BALINT