„Fetelor, sper că nu v-a deranjat că mă masturbam puțin”, asta a scos pe gură creierul unui bărbat într-o zi de duminică. Pădurea Făget, un loc cunoscut de cei din Cluj-Napoca, se află la o aruncătură de băț de la ultima stație de tramvai. Este plin de copii, oameni cu câinii la plimbare, sportivi și bătrâni care vor să facă puțină mișcare. E un petic de pădure în care am mers de atâtea ori. La fel am făcut și azi, am luat-o la pas împreună cu prietena mea până când am văzut o bicicletă lăsată de izbeliște în mijlocul cărării. Ne uităm în jur și de la o primă privire vedem un bărbat printre copaci. Ne-am gândit că s-a oprit cineva să-și facă nevoile.
„Tu, bărbatul ăla, nu face pipi, se masturbează. Doamne! Hai să mergem pe partea cealaltă.” Ocolim traseul, mergem pe celălalt drum, cu pasul grăbit, dar din spate apare și individul.
Pedalează repede să ne prindă din urmă, era roșu la față și se oprește și rânjind spune:
„Fetelor, sper că nu v-a deranjat că mă masturbam puțin.”
Rămânem blocate că nu știm ce să spunem la așa ceva și ne întoarcem. Ce faci în astfel de situații?
Am rămas înghețate și ne-am întors iar. Nu părea un om cu probleme psihice, un om căruia să-i găsești scuze.
Ne-am întors pe traseul obișnuit, ne tot uitam dacă vine cineva din urmă și ajungem să stăm pe dealurile Făgetului. Ne-am gândit: ok, o întâmplare dubioasă. Mai era un grup de fete, un cuplu, niște bătrâni, copiii care se jucau. Spun asta pentru că sigur cei care n-au trăit lângă o pădure o să spună: ,,da, băi, ce căutau două fete singure prin pădure?!”
Vine des lume prin pădurea Făget, se plimbă zilnic oameni pe aici, e un loc circulat.
Când pornim înapoi iar îl vedem. În mijlocul cărării, aproape de locul în care am stat.
„Băi, e tot ăla.” Tot ăla, da. În mijlocul drumului stătea același individ continuând ce făcea două ceasuri mai devreme.
M-am înfuriat și am sunat la poliție, Politia Cluj-Napoca.
În timp ce stăteam cu femeia de la dispecerat în telefon, și ne țineam de un cuplu și alți oameni care se întorceau spre Baza Sportivă „La Terenuri”. Ne întâlnim cu mașina poliției, iar aceștia au răspuns foarte rapid solicitării noastre. L-au căutat în pădure și au patrulat în cartier. Dacă l-au găsit, nu știu. Au primit toate datele și o filmare cu acesta în timp ce mergea pe bicicletă.
De ce scriu pe Facebook? Că înainte să le găsiți scuze, nu-s de vină femeile de cum se îmbracă sau cum se poartă. Pe ăsta ce l-a excitat? Frunzele de pin? Verdele brazilor? Veverițele? N-am nimic împotriva autostimulării, dar fă-o la tine acasă.
Nu există femeie pe care să o știu și care să nu se fi confruntat cu un abuz, cu o situație de intimidare sau hărțuire.
„Când am primit odată o palmă la fund, pe stradă, am început să plâng. M-am simțit neputincioasă.”
„Îmi amintesc, eram în parc și am văzut un bărbat care și-o freca pe bancă. Mi s-a făcut greață”
„Eram în clasa a 7-a și mă întorceam acasă cu trenul și un ciudat a venit pe culoar și și-a lipit-o de geamul ușii de la cușeta de tren. M-am ridicat și am zis că-i dau cu valiza în cap și urlu dacă nu pleacă.”
„Stăteam la coadă și un bătrân se împingea în mine pe la spatele meu.”
Ce sunt acestea? Frânturi din conversații reale cu femeile pe care le cunosc și care mi-au spus măcar o formă de abuz pe care au trăit-o. Te simți neputincioasă și ți-e rușine în momentele alea. Poate un bărbat vede altfel, ei bine, o femeie se simte în pericol. Ce știu eu ce e în capul ăluia în ce mi-ar putea face.
Mi-ar plăcea să existe o piatră, un loc cu toate numele bărbaților abuzatori, violatori, obsedați sexual. Social media, studiile cu procente îi transformă în niște numere și articolele de presă îi fac să fie uitați repede, dar o piatră pe care să le fie bătute numele și fața poate atrage atenția asupra faptului că există și că sunt niște stricați chiar și pentru mamele lor.
Un cadou real pentru femei de 8 martie ar fi siguranța. Siguranța peste tot pentru fetele și femeile din viața voastră. (Dana Coțovanu/preluare Facebook)
