Trăim într-o lume în care auzim la tot pasul despre inter-culturalitate, dialogul interetnic, diversitate sau incluziune. Cum se pun în practică de către administrația clujeană aceste vorbe care sună interesant, chiar bine?
Toate aceste concepte privind cunoașterea inter-culturală și inter-etnică au la bază educația. Cum s-a organizat învățământul la Cluj-Napoca în timpul guvernărilor și administrațiilor Boc, Pnl, Udmr, Usr, Psd?
În 1989 în orice liceu sau școală generală cu predare în limba maghiară existau, în paralel, și niște clase cu predare în limba română. Nu exista nicio unitate de învățământ așa-zis „pură” din punct de vedere etnic.
Din păcate, încă din luna ianuarie 1990, rețineri ianuarie 1990, a început așa-zisa dez-eterogenizare a liceelor maghiare prin eliminarea claselor românești. Alăturarea claselor românești la cele maghiare, în accepțiunea promotorilor separatismului, înseamnă o asociere nocivă. Nu o cunoaștere interetnică, parte a dialogului intercultural, ci o chestiune de amestec, care trebuie, musai, purificată. Aceste măsuri n-au fost cerute de elevi sau părinți.
În toate cele 4-5 licee de tradiție maghiară din zona centrală – „Apáczai Csere János”, „Báthori István”, „Brassai Samuel” sau „János Zsigmond” nu mai există de mulți ani nicio clasă în limbă română. Doar în aceste 4 licee centrale învață aproximativ 3000 de elevi maghiari, parte din elita de mâine, crescuți în spiritul separării, a necunoașterii inter-etnice. Atribuirea unor nume și de personalități culturale maghiare liceelor este însă justificată. Ține de identitate. Însă aceste clădiri au fost ridicate și cu truda românilor fără drepturi și cu taxele percepute de la aceștia.
Alungarea românilor din licee reprezintă, pentru cei care promovează separatismului, o așa-numită „repunere în drepturi”. Oare este vorba despre o repunere de tip apartheid? E o revenire la o politică educațională a separării între etnii sau rase? Este oare o politică asemănătoare celei aplicate timp de secole în Transilvania, unde românii nu au avut dreptul la educație în limba maternă, mai ales în interiorul orașelor?
Considerăm alăturarea claselor maghiare și române în aceleași clădiri, folosirea în comun a anumitor spații – curți, culoare, săli de sport – nu doar un mod de cunoaștere reciprocă, ci și de întărire și maturizare identitară.
Acest apartheid educațional, această segregare din educație, reprezintă cel mai important element al separatismului care deja este fermentul unui societăți dominate de necunoaștere, de ignoranță, de preconcepții, de neîncredere, de false acuze – toate acestea fiind ușor speculabile de cei care doresc învrăjbirea inter-etnică prin manipulare.
Doar în câteva licee de cartier sau vocaționale mai există clase paralele de maghiară și română – la 0nisifor Ghibu, la Waldorf, la Sigismund Toduță sau la Colegiul Tehnic de Transporturi – iar rezultatele sunt bune.
Cine sunt vinovați pentru acestă stare gravă? Simplu – toți cei care ne-au condus și administrat în ultimii 35 de ani – Pnl, Psd, Usr și Udmr – realii exponenți ai separatismului, ai lumilor paralele, ai inculturii, promotori ai unui spirit intolerant și, cu adevărat, extremist. Unii urmăresc extremismul și enclavizarea pentru a-și justifica funcțiile, alții pentru propriul interes economic, fiind gata să vândă orice.
E timpul schimbării. Nu putem avea un viitor de succes, o societate tolerantă și un oraș frumos promovând și finanțând separatismul, dezbinarea și minciuna!
AUR propune școli în care maghiarii să învețe alături de români. Schimbarea e în mâna noastră. Fiți alături de noi, unitatea face puterea!
