Gazeta de Cluj a publicat mai multe articole despre problemele şi neregulile RetuRo în procesul de implementare şi în gestionarea SGR (Sistemul de Garanţie-Returnare). În continuarea articolelor precedente, vă prezentăm cum a fost implementat sistemul de Garanţie-Returnare în două ţări partenere şi, de asemenea, provocările, dificultăţile şi neregurile pe care le-au întâmpinat.
Sistemul de Garanţie-Reutrnare este gestionat, la nivel european, de Asociația Sistemelor Naționale de Garanție-Returnare (The Deposit Return System – DRS). Conform site-ului oficial, DRS a fost fondată în 2022 şi are ca scop îmbunătățirea cooperării între operatorii sistemelor naționale DRS din Europa, împărtășind know-how-ul, schimbul de experiențe și implementarea proiectelor de interes comun. Stadiul actual al implementării Sistemelor de Garanție-Returnare (DRS) în țările europene poate fi împărțit în baza a trei factori: țări cu DRS deja implementate, țări care au adoptat deja legislația și țări cu discuții în curs despre implementarea DRS.
Astfel, DRS a fost implementat în 14 ţări europene: Islanda (1989), Danemarca (2002), Estonia (2005), Finlanda (1996), Germania (2003), Letonia (2022), Lituania (2006), Malta (2022),Croaţia (2006), Norvegia (1999), Slovacia (2022), Suedia (1984), România (2023), Olanda (2005).
Danemarca
Preşedintele DRS este Lars Krejberg Petersen, CEO Dansk Retursystem. Dansk Retursystem A/S este o organizație daneză non-profit care gestionează sistemul de garanție-returnare al Danemarcei. Dansk Retursystem A/S a fost fondată în anul 2000 de către berăriile din Danemarca în colaborare cu lanțurile de supermarketuri. În prezent, compania este reglementată de Ministerul Mediului. Finanțarea companiei provine din taxa plătită de companiile de băuturi și din sticlele care nu sunt returnate (depozitul nerecuperat). Veniturile obținute sunt utilizate pentru îmbunătățirea sistemului. Dansk Retursystem este deținută de Danish Returns Holding A/S (85,62%), Harboe Brewery (14,27%), Vestfyen (0,10%) și Mineral Water Factory Speed (0,01%). Compania Holding este deținută de Carlsberg Breweries A/S (care este acționarul majoritar), Royal Unibrew și Thisted Brewery.
Şi danezii au întâmpinat probleme în implementarea şi gestionarea sistemului de garanţie-returnare. Conform publicaţiei daneze Jyllands Posten, peste 55 de milioane de doze daneze cu garanție nu sunt niciodată returnate într-un automat de colectare.
„Procentul de returnare a dozelor a fost același anul trecut ca și în anul precedent. Adică 84%. Dar este clar că încă există loc pentru îmbunătățiri”, a declarat pentru aceeaşi publicaţie Inge Fisker, purtătorul de cuvânt al Dansk Retursystem A/S. Aceasta continuă afirmând că 16% dintre dozele cu garanție din Danemarca dispar din sistemul de returnare și ajung în diverse alte locuri. Această cifră poate crește la peste 100 de milioane de doze, dacă danezii nu devin mai buni în a returna. Nu există statistici despre ce se întâmplă cu cele peste 55 de milioane de doze şi nici informaţii clare despre ce se întâmplă cu profitul rezultat. Cert este că Danks Retursystem a înregistrat, în 2021, o cifră de afaceri a fost de 2.665,1 milioane de coroane daneze.
Mai mult, ministrul danez al mediului, Kirsten Brosbøl, a încheiat un acord cu landul german Schleswig-Holstein privind garanția pe dozele de bere și suc cumpărate din magazinele de la granița germană. În baza acestui acord, dozele cupărate la graniţa cu Germania, vor putea fi returnate la aparatele de colectare din Danemarca. Însă, acordul a produs haos şi multe nereguli. După semnarea acordului de către ministrul danez, Lars Krejberg Petersen, CEO Dansk Retursystem, a declarat că, în condiţiile în care danezii cumpără aproximativ 600 de milioane de doze anual din magazinele de la graniță, compania pe care o conduce nu are în prezent capacitatea de a gestiona milioane de doze cu garanție din Germania. Din contră, ar fi necesare încă două centre de colectare noi, care ar urma să fie construite abia peste trei ani.
Acordul, care ar trebui să fie un exemplu de bune practici pentru ţările în care a fost introdus sistemul obligatoriu de garanţie-returnare, a condus către situaţii ridicole. Petersen remarcă, în presa danează, o situaţie cel puţin hialră. „Cetățenii danezi care călătoresc, de exemplu, cu feribotul de la Rostock la Gedser pot scăpa de garanție, deoarece landul german Mecklenburg-Vorpommern a refuzat acordul. Prin urmare, magazinele germane din acel land nu vor percepe garanție de la clienții danezi. În schimb, acest lucru se va întâmpla în Schleswig-Holstein, așa că cei care traversează granița danezo-germană vor trebui să plătească garanția. Mai simplu spus asta înseamnă că locuitorii din Sjælland pot scăpa de garanție, în timp ce cei din Jutland și Fyn trebuie să plătească. Sau invers, că unele doze vor avea garanție, iar altele nu”, a declarat Lars Krejberg Petersen pentru publicaţia daneza Finnans.
Germania
În Germania, colectarea deşeurilor a devenit un punct fierbite pe agenda politică încă din anii ’80, pe fondul neînţelegerilor dintre autorităţiile locale care nu ajungeau la un consens în privinţa finanţării unor noi depozite de deşeuri şi incineratoare. În paralel, guvernul german intenționa să implementeze o garanție obligatorie pentru ambalajele de băuturi și să introducă măsuri pentru a crește proporția ambalajelor reutilizabile. Producătorii de băuturi şi reprezentanţii Horeca nu au salutat aceste propuneri ale Guvernului şi astfel s-a ajuns la o soluţie de compromis, şi anume a fost implementat un sistem de colectare și tratare a deșeurilor de ambalaje menajere finanțat și gestionat integral de industria băuturilor, care funcţiona în paralel cu sistemul public deja existent – a apărut, deci, aşa-numitul sistem dual.
La ani distanţă după implementarea sistemului dual, în 1991, a fost adoptat un nou decret cu privire la returnarea ambalajelor, în care era stipulat că ponderea națională a ambalajelor reutilizabile trebuie să atingă 72%, iar în cazul în care această cotă nu este atinsă, se va impune o garanție obligatorie pentru ambalajele de băuturi de unică folosință. După doar câțiva ani de la adoptarea decretului, ponderea ambalajelor reutilizabile a scăzut sub cota-țintă, iar la începutul anului 2003 a fost introdus sistemul de garanţie-returnare obligatoriu.
Principalul operator al sistemului de returnare a ambalajelor în Germania este Compania Deutsche Pfandsystem GmbH (DPG), fondată în 2005. Având sediul central în Berlin, compania este deținută de Asociația Germană de Comerț (50%) și Asociația Germană a Industriei Alimentare și a Băuturilor (50%). Profitul din colectarea deşeurilor, în Germania, a crescut constant începând cu 2017. În 2022, profitul a atins un vârf de aproximativ 62 miliarde de euro, iar proiecţia este că profitul va depăşi 70 miliarde de euro până la finalul anului 2024. Producătorii și importatorii de băuturi din Germania sunt obligați, prin lege, să se înregistreze la DPG. La distribuirea băuturilor pe piață de către producători și importatori, magazinele sunt obligate să plătească o garanție pentru ambalaje, pe care ulterior o încasează de la clienții. Distribuitorii rețin suma garanției, care este ulterior rambursată retailerilor după ce clienții returnează ambalajele în magazine. Suma garanției percepute este de 25 eurocenți.
Deşi Germania are una dintre cele mai mari rate de reciclare din Europa, sistemul de garanţie-returnare şi modul de reciclare au atras după sine anumite critici şi neregului. Potrivit unei declaraţii a Universităţii Tehnice din Berlin, deoarece fabricile de prelucrare a aluminiului din Germania nu pot obține un profit mare din reciclarea dozelor, acestea trebuie să fie prelucrate şi reciclate în străinătate, ceea ce înseamnă rute de transport mai lungi, care vin la pachet cu mai multă poluare şi mai multe resurse cheltuite. După cum se arată şi într-un articol publicat de revista germană Rab24, principala critică pe care o aduc producătorii germani sistemului de garanție se axează pe încălcările obligației de a oferi ambalaje reutilizabile. Pentru sticlele de unică folosință, garanția este de 25 de cenți, iar costurile pentru achiziționarea unei noi sticle PET este de aproximativ 2 cenți. În contrast, producătorii de sticle reutilizabile trebuie să suporte costuri mai mari, iar prețul de achiziție al sticlelor poate fi de aproximativ 20 de cenți, ceea ce face ca pierderea fiecărei sticle să fie neprofitabilă. Astfel, sistemul de garanție de 25 de cenți a fost un succes pentru producătorii de ambalaje de unică folosință, dar a creat o concurență puternică şi neloială pentru ambalajele reutilizabile, care de altfel ar fi mai eficiente şi ecologice. Însă, Comisia Europeană a propus ca, până în 2030, 10% dintre toate băuturile să fie ambalate în sticle reutilizabile.
