Bari: paradisul fugarilor

Un fenomen care a adus multe probleme sistemului juridic din țara noastră constă în persoanele condamnate penal care fug în alte țări și care reușesc să scape de extrădare, prin diverse metode. Deșii există un anumit progres în acest domeniu, precum deciziile recente ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, mulți dintre oamenii care ar fi trebuit să ispășească pedepse în închisoare au scăpat de acest lucru.

Printre cei mai celebri fugari se numără prințul Paul de România, care a fugit în Paris și care este acum protejat de Cipru și Elena Udrea, care după ce a reușit să găsească adăpost în Costa Rica, și-a încercat norocul pentru o a doua condamnare, dar a fost prinsă în Bulgaria.

Însă, unul dintre cele mai populare locuri pentru fugarii români este Italia, iar cu precădere Bari, un oraș din sudul țării, care se află pe litoralul Mării Adriatice. Un lucru avantajos pentru această localitate pitorească constă în faptul că are și Judecătorie, și Tribunal, și Curte de Apel.

De ce Italia?

Un avocat a explicat pentru Gazeta de Cluj de ce atât de multe persoane condamnate penal preferă să execute pedeapsa în Italia și care sunt avantajele pe care acestea le câștigă.

Pentru ca un individ să poată ispăși pedeapsa în orice țară a Uniunii Europene, trebuie să fie cetățean sau rezident al celui stat. Implicit, aceeași dinamică se aplică și în cazul România – Italia.

Italia se confruntă cu o problemă în ceea ce privește capacitatea închisorilor: sunt suprapoluate, iar numărul de persoane condamnate penal este în continuă creștere. Din această cauză, în 2006 Parlamentul Italiei a aprobat o grațiere în masă, în care oamenii care au fost pedepsiți cu închisoarea vor avea trei ani din pedeapsă iertați, iar în unele cazuri speciale se poate ajunge la patru ani.

Evident, fac excepție de la această grațiere mai multe infracțiuni, majoritatea dintre ele fiind de natură violentă, precum crima.

Chiar dacă acest lucru reprezintă cel mai mare avantaj pentru cei cu rezidență italiană, există mai multe beneficii, unul dintre acestea ținând tot de timpul petrecut după gratii. Ultimii ani dintr-o pedeapsă pot fi ispășiți acasă, adică închisoare la domiciliu.

De exemplu, o persoană condamnată la cinci ani de închisoare pentru evaziune fiscală va avea trei ani iertați, iar ultimul îl poate face la domiciliul. Astfel, va petrece un singur an în spatele gratiilor.

Un alt lucru pe care Italia îl face diferit față de România ține de timpul de așteptare pentru ca un inculpat să ajungă închis. În cazul nostru, un judecător trebuie să decidă dacă aprobă cererea României de extrădare a unei persoane condamnate penal sau dacă pedeapsa poate fi ispășită în Italia.

Dacă cererea de extrădare este refuzată, începe un proces prin care trebuie recunoscută hotărârea penală pronunțată de către instanțele românești. În tot acest timp, condamnatul nu este închis, iar după acest ultim pas, de recunoaștere a hotărârii din România, mai poate dura câteva luni ca o persoană ajunge în închisoare.

Unde este problema reală

Deși alegerea de a ispăși pedeapsa în Italia nu este în sine un lucru ilegal, modalitatea în care atât de mulți condamnați români ajung acolo se face pe baza unei plăți. O sursă a Gazetei de Cluj, care a preferat să rămână anonimă, susține că prețul unei asemenea operațiuni este de 100.000 de euro.

Pentru acești bani, o persoană primește: rezidență italiană, avocat local, o afacere care are angajați și loc de creșă / grădiniță pentru copii. Dacă este cazul, documentele pot fi antedatate, pentru a putea dovedi că fugarul este integrat social.

Acest mecanism este coordonat de către o persoană din Cluj, în colaborare cu un partener din Italia, dar sursa Gazetei de Cluj nu a acceptat să ne dea numele acestora.

Mulți dintre fugarii României au ales să își ispășească pedeapsa în Italia și să folosească acest sistem, dar un număr semnificativ de mare dintre aceștia au mers în mod special în Bari. Printre ei, se numără: Ioan Bene, Gruiță Bogdan Andrei, Alina Bica, Daniel Dragomir și Ionel Arsene.

Un alt lucru care trebuie menționat este faptul că dintre fugarii care au decis să meargă în Bari, câțiva și-au ales același avocat din oraș: Cristian di Giusto. Astfel, acesta a ajuns să îi reprezinte pe: Ioan Bene, Alina Bica, Ionel Arsene, Daniel Dragomir. Și Darius Vâlcov a lucrat cu același avocat în Italia, deși el a ales Napoli în loc de Bari.

Fugarii faimoși din Bari

Ioan Bene a fost în 2018 condamnat la trei ani și două luni de închisoare pentru fapte de corupție în dosarul lui Horea Uioreanu, moment în care a fugit în Bari, unde s-a bucurat de privilegiile aduse de legislația italiană. Dar, în 2018 a fost găsit vinovat în alt dosar, astfel încât pedeapsa sa s-a extins la șase ani și două luni, lucru care a dus la o nouă judecare a extrădării, care a fost respinsă. După ce a făcut un an de închisoare, s-a întors în România.

Gruiță Bogdan Andrei a fost unul dintre persoanele implicate în cerul de la Cluj a lui Florian Coldea, el fiind partener de afaceri cu verișorul generalului SRI, George Tudor Coldea. El a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru evaziune fiscală, falsificând opt facturi cu o firmă pe care tot el a fondat-o. Gruiță a plecat în Bari în 2019, dar conform surselor Gazeta de Cluj, din momentul arestării lui Ioan Bene, acesta nu mai este de găsit.

Alina Bica, procuror șef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism în perioada mai 2013 – noiembrie 2014, ar fi trebuit să stea după gratii patru ani de zile pentru că a favorizat un infractor într-un dosar instrumentat de DIICOT. Exact, este vorba despre omul de afaceri Ovidiu Tender (care a fost condamnat la 13 ani de închisoare, dar a scăpat de pedeapsă săptămâna aceasta). Curtea de Apel Bari a respins în 2020 cererea României de a o extrăda pe Alina Bica.

Daniel Dragomir, fost colonel SRI, a fost condamnat în 2020 la trei ani și zece luni de închisoare pentru că ar fi vândut informații secrete către un om de afaceri pentru aproape jumătate de milion de euro. El s-a predat singur autorităților italiene în februarie 2021, iar instanța din Bari a respins cererea României de a îl extrăda.

Anul trecut, Ionel Arsene a fost condamnat definitiv la șase ani și opt luni de închisoare, într-un dosar de corupție conform căruia baronul PSD-ist ar fi primit 100.000 de euro pentru a influența o decizie a Agenției Naționale de Integritate. Și el a încercat să găsească adăpost în Italia, dar de data aceasta Curtea de Apel Bari a fost de acord cu extrădarea sa. Totuși, în 5 iulie 2024, această instanță a suspendat pe moment extrădarea, avocații lui Arsene argumentând că el are depresie și că există riscul de a își lua viața în penitenciarele românești.