Este al șaselea an când particip în frumosul și istoricul municipiu Iași la Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, protectoarea Moldovei. Cine a mers o singură dată și a pregustat din Harul râvnei și nevoinței la lunga coadă înspre racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva, așezată în baldachinul împodobit cu flori de lângă catedrala mitropolitană nu mai poate renunța niciodată la pelerinaj. Doar cel care merge și vede ce se întâmplă la Iași în aceste zile poate înțelege ca Natanael din Evanghelie, când spune: – Vino și vezi! Așteptarea înfrigurată a ajungerii la racla sfântă, care durează ore întregi de stat în picioare, este cuprinsă de o înaltă emoție pe care o înțelege doar cel care se împărtășește din bucuriile credinței. Vin foarte mulți români la Hram, stând zeci de ore la coadă pentru a se închina și ruga la moaștele sfinte în primul rând pentru sănătate, apoi pentru înțelegere, bunăviețuire și pace. Unii pelerini vin doar să-i mulțumească. Mulți se întreabă de ce românii stau la coadă până la 25 de ore, când pot veni în orice timp al anului, la Iași și să se închine fără nicio coadă la sfintele moaște. Absolut cu toți pelerinii cu care am vorbit îmi spuneau că vin să se roage la Hram, de ziua Sintei Cuvioase. Ei consideră că fiecare om se bucură când e căutat și felicitat de ziua lui. Atunci, de Hram rugăciunea și rugămințile pelerinilor sunt mai bine primite de Sfânta, ca și râvna îndelungatei și grelei așteptări în picioare ore întregi ca să ajungi la racla de la Mitropolie. Într-un an am stat nouă ore la coada spre raclă, în alt an 14 ore, iar în pandemie pentru că lumea era speriată de propaganda ideologizată a p(l)andemiei de Covid doar patru ore. Cel mai mult am stat la rând anul trecut, adică 19 ore și credeți-mă că după atâtea ore de stat în picioare în frigul nopții sau arșița zilei nu este deloc ușor. Cărțile de rugăciuni și căldura pelerinilor care te înconjoară în timpul îndelungatei așteptări îți dă putere să mergi mai departe, iar bucuria când ajungi la racla cu moaștele întregi și te închini la ele și le pupi, în ciuda celor care-ți spun ”pupător de moaște” nu poate fi descrisă în cuvinte și înțeleasă de atei sau de cei care nu participă la pelerinaj.
Anul acesta am ajuns vinerea, pe la ora 19.30 la capătul cozii de la Hram, care era la stâlpul 78. Din experiența anilor trecuți de la stâlpul 78 la racla cu moaștele sfințite se face în medie circa 12 ore. Când am stat de la stâlpul cu numărul 109 am ajuns în 19 ore la moaște. De data aceasta, fiind seară-noapte și s-a pornit o ploaie rece de toamnă cu ropote puternice, o parte din familiile cu copii s-au retras, iar așteptarea la rând nu a durat decât circa șapte ore și jumătate. Cei care au rămas în rând au suportat ploaia rece de toamnă cu stoicism și cu rugăciuni. Erau oameni care nu s-au pregătit de ploaie și frig, fiind îmbrăcați foarte subțire. Cu toate acestea nu au plecat. Și eu cu soția mea, deși eram bine îmbrăcați, mai gros, pentru că am citit buletinul meteo înainte, am avut la noi doar o singură umbrelă, așa că șapte ore am fost murați de ploaia rece. Ploia cu ropote de toamnă îmi aducea aminte și de timpul când acasă vedeam pe fereastră o asemenea ploaie rece în noapte spuneam o vorbă de-a lui tata: – E o vreme să nu scoți un câine din casă afară! Acum ud leoarcă eram ca acel câine în ploaie…Înfrigurați și udați, toți cei circa 30 de mii de pelerini de la rând am început să ne rugăm împreună cu voce tare ca să putem răzbi frigului și picăturilor mari de ploaie. La un moment dat inimoșii voluntari ai Sfintei Cuvioase Parascheva de la mitropolia Moldovei ne-au adus pelerine de ploie la toți, precum și căni cu ceai și cu cafea și spre finalul rândului celebrele sarmale. Doar Biserica Ortodoxă Română poate organiza un astfel de Hram, la care participă peste 350 mii de pelerini într-o ordine perfectă. Trebuie să realizați că moaștele Sfintei Parascheva aduse în secolul XVII-lea de domnitorul Vasile Lupu în Biserica Trei Ierarhi aduce la Iași, de Hram mai mulți oameni din toată țara și străinătate, decât aduce Clujul la festivalul Untold, cu toată publicitatea, finanțarea uriașă și numele mari de scenă de pe plan mondial. Și asta este o minune a Sfintei Cuvioase Parascheva, să aducă Iașului mai mulți pelerini și implicit turiști decât festivalul Untold la Cluj. Oamenii vin la Iași mai mulți doar pentru rugăciunea de la sfintele moaște, decât pentru concerte și petreceri la Cluj-Napoca. E paradoxul Iașului, care este o capitală a ortodoxiei românești și mondiale datorită Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva, un pelerinaj unic în Europa.
În zilele Hramului pare că toată România vine la Iași, vezi români de pretutindeni. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, la coada organizată spre baldachinul cu racla sunt circa 60 de mii de pelerini. Participă la pelerinaj oameni credincioși care vin cu problemele, necazurile, speranțele lor și Sfânta le ascultă rugămințile fierbinți făcute de cele mai multe ori cu lacrimi în ochi. Sunt copii care stau peste zece ore la coadă să ducă un trandafir alb la Sfânta. Sunt fapte ale credinței greu de crezut pentru cei care nu cred și occidentali în genere, care și-au pierdut senul transcendenței și poate al existenței. Anul acesta, după șase ani de când particip în pelerinaj la Iași am văzut familii de clujeni la coadă. E un început molipsitor pentru clujeni, că Sfânta lucrează pentru unitatea religioasă a tuturor românilor. Acești pelerini care se roagă de hramurile bisericii ortodoxe țin neamul nostru unit și țara întreagă. Când eram la coadă murat de ploaie s-a răspândit, spre stupoarea pelerinilor, vestea că Ambasada SUA a dat un comunicat de ”alertă teroristă”, cerând public să nu se meargă în jurul lăcașelor de cult sau la sărbători religioase pentru a nu fi victimele unor atentate. Comunicatul ambasadei SUA a venit într-un moment total inoportun, de Hramul Cuvioasei Parascheva. Cei care eram la coadă, peste 10 mii în miezul nopții, uzi leoarcă până la piele ne-am uitat unii la alți, am deschis acatistierul, și am mers mai departe spre racla cu sfintele moaște, rugându-ne pentru pacea, credința și mântuirea neamului românesc și omenesc. Neamul nostru, de români ortodocși, merge înainte demn și fără frică, cu credință și nădejde, noi știm că sfinții și Sfânta Cuvioasă Parascheva ne ocrotește și mântuiește. Un astfel de popor nu poate fi înfrânt de niciun comunicat alarmist, de nicio manipulare geopolitică și de nicio mare putere lumească. Stâlpul suveranismului românesc e BOR și credința strămoșească, nimic altceva. Românii se încred doar în puterea lui Dumnezeu și a bisericii sale, pe pământul românesc. Puterea românilor vine de dincolo.
Ionuț Țene
