Soția unui erou al revoluției, scoasă din casă și lăsată pe drumuri de către administrația locală. Primăria Cluj-Napoca a tratat problema cu sictir

Povestea doamnei Elena Barteș ar aduce lacrimi în ochi oricăruia dintre noi, însă Primăria Cluj-Napoca a rămas indiferentă la răul pe care l-a provocat unei pensionare de 71 de ani. Doamna este soția unui erou al revoluției, un om care a luptat pentru libertatea de care noi abuzăm astăzi. Cu toate acestea, răsplata este invers proporțională cu respectul care se cuvine familiei: doamna Barteș, rămasă văduvă și cu o pensie mică, a fost scoasă din propria casă fără a beneficia de vreo locuință socială. Situația devine cu totul lipsită de empatie în momentul în care doamna, adusă într-un prag al neputinței cere ajutorul Primăriei, a cărei abordare este șocantă și lipsită de orice urmă de umanitate.

Cu vocea tremurândă și cu ochii împăiănjeniți de lacrimi, doamna Barteș, soția unui luptător al revoluției, ne-a spus povestea ei. Pe vremea pe când soțul trăia, cei doi au cumpărat direct de la Primărie o casă  cu 5 camere pe care au plătit-o integral, în care și-au crescut cei 3 copiii. Situația începe să ia o întorsătură neplăcută în momentul în care, sub temeiul legii Legea 112/1995 aceștia sunt obligați să părăsească propria casă, fiind revendicată de proprietarii de dinaintea revoluției. Durerea s-a împărțit la doi și puterea soțului i-a ghidat pe aceștia afară din întuneric, reușind să-și închirieze o garsonieră. În iunie anul acesta, soțul a decedat brusc, iar doamna Barteș a fost pusă de data aceasta singură pe front, față în față cu greutățile vieții

Dânsa nu beneficiază de pensie de pe urma soțului, căci legea garantează doar urmașilor acest drept. Femeia care i-a fost alături până în clipa ultimei suflări, suportă consecințele unei legi întemeiate pe ignoranță. Cea mai apropiată persoană a unui luptător, care și-a riscat întreaga ființă în fața focurilor de armă, a devenit o victimă a legislației nedrepte din această țară. Rămasă fără soț și fără casă, doamna Barteș încearcă să navigheze prin apele tulburi ale suferinței pe cont propriu.

Toată povestea devine și mai alarmantă mai ales când o comparăm cu cea a lui Vasile Blaga (sau a altor impostori), care deși nu a mobilizat şi nu a condus grupuri sau mulţimi de oameni, nu a construit şi nu a menţinut baricade împotriva forţelor de represiune ale regimului totalitar comunist, beneficiază de îndemnizația luptătorilor la revoluție. În decembrie 1989, Vasile Blaga era director adjunct la Uzina Mecanică din oraşul Ştei. Tribunalul a respins cerea pentru retragerea certificatului de luptător al revoluției, cu toate că nu are ce căuta în posesia lui. Pare că legile sunt făcute mereu în favoarea personajelor negative.

Adunându-și inima și ultimele fărmâme de putere care i-au mai rămas, doamna a încercat să se descurce singură. Din apartament în apartament, de la o prietenă la altă, ultima perioadă a fost pentru dânsa încărcată de emoții și nesiguranță.

Dna Barteș: Tot mutându-mă, nu am nimic. Hainele de pe mine, cam atât…Nu am putut să duc mobila după mine, am lăsat-o acolo. Depun deja de 4 ani dosar pentru locuință socială, dar primesc tot același răspuns: „Sunt alții în ipostaze mai grave!”. M-au scos din casa mea și nu mi-au dat nimic.. Nu am unde să stau, nu am bani de chirie, trebuie să îmi iau medicamente. Nu mă mai descurc.

Ce ne-a spus în continuare ne-a șocat. Nemaigăsind soluții și în speranța că administrația clujeană îi va trata problema cu minimul de empatie, a mers în audiență la doamna viceprimar. În acest moment, în loc de ajutor și ascultare, doamna a primit umilință. A fost tratată cu un zâmbet ironic de către doamna viceprimar Olah Emese. Încă o lovitură.

Dna Barteș: Se uita ironic la mine, m-a tratat oribil. I-am spus care e problema, i-am spus tot, a spus că ei nu au așa ceva. Am întrebat-o ce aș putea face. Mi-a spus să dorm noaptea la adăposturi. După ce-mi ia casa, pe mine mă trimite la adăpost! Nu am primit nici răspuns în scris de la doamna viceprimar, cu care ar fi urmat să merg la domnul primar.

Situația m-a lăsat cu inima în pioneze și cu un gust amar. Dacă cei de la Primărie așa ne tratează părinții și bunicii, atunci poziția în care se regăsesc le deschid doar uși spre mai multă umilință și abuz de putere. Ultima urmă de respect pare că dispare odată cu funcția. Închei prin a spune că suntem aici datorită celor care a luptat, care și-au rupt bucăți din ființa lor pentru ca noi să avem libertatea de azi.

Însă tot noi suntem cei care tragem ultimul foc de armă.

Citește și: https://gazetadecluj.ro/totemul-cu-reclame-luminoase-din-fata-iulius-mall-ridicat-pe-fundatia-actelor-falsificate-si-semnaturilor-date-la-misto/