Reacţia IPP privind intenţiile ANRMAP de modificare a legislaţiei achiziţiilor publice
Bucureşti, 23 iulie 2012 ■ Institutul pentru Politici Publice (IPP) solicită Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (ANRMAP) care, prin Preşedintele Dan Vlădescu, a anunţat deja intenţia de a amenda cadrul legal în materia achiziţiilor publice, ca aceste modificări să:
Elimine orice ulterioară posibilitate de interpretare a legii riscând să pună în continuare ANRMAP în poziția de agenție de consultanță în relație cu entitățile care îi solicită puncte de vedere, inclusiv firme și structuri de consultanță/cabinete de avocatură ce prosperă, în acest moment, de pe urma legislației neclare. Legislația românească în achiziții trebuie să fie simplă, suplă, clară, fără interpretări pentru a fi eficient aplicată.
Crească transparenţa procesului de achiziţii prin facilitarea accesului publicului la informaţii privind toate etapele unei achiziţii publice, indiferent de sumă (de la anunțul de atribuire, la copia integrală a contractului și a tuturor actelor adiționale, până la procesul verbal de recepție a lucrării sau serviciului). Aceste informații să fie disponibile într-un singur loc – în Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP) – și organizate încât să permită, oricărui cetățean interesat, sortarea după multiple criterii de căutare. SEAP, pe care îl vedem în viitor preluat de ANRMAP, trebuie regândit pentru a permite accesul în timp real al cetățenilor la informații despre toate etapele unei achiziții publice, respectiv toate contractele încheiate de toate Autoritățile Contractante care organizează licitaţii cu bani publici.
Legislaţia în materie nu trebuie să mai conţină prevederi de secretizare a informaţiilor legate de contractele de achiziţii făcute din bani publici[1] sub niciun pretext, nici măcar acela al protejării secretului comercial.
Întărească responsabilitatea Autorităţilor Contractante în elaborarea documentaţiei de atribuire, concomitent cu răspunderea directă cu privire la derularea contractului. Apreciem că Autoritățile Contractante nu ar mai trebui verificate ex-ante, sistemul actual prin care ANRMAP verifică documentaţiile de atribuire ale tuturor autorităţilor contractante blocând nejustificat activitatea de achiziție care ar putea fi mult mai intensă în întreaga ţară.
Consolideze credibilitatea procesului, atât prin obligarea tuturor autorităţilor publice să intre în evidenţa Sistemului Electronic de Achiziţii Publice cât şi prin efectuarea de controale temeinice a modului de derulare a achiziţiei, prin sondaj, şi ulterior atribuirii contractului, la nivelul acelor contracte încadrate în anumite grade de risc preidentificate.
Credibilitatea procesului – care astăzi atinge un nivel dramatic, în condiţiile în care 87% din populaţie consideră că achiziţiile publice nu sunt corecte[2] – se va câştiga numai printr-o mai bună reglementare şi mai ales aplicare a prevederilor legate de conflictele de interese din achiziţii, o temă neabordată sistematic până acum de nicio conducere a Autorităţii, în pofida unor protocoale semnate între aceasta şi alte autorități/agenţii. Aspectul este menționat de altfel și în cel mai recent raport al Comisiei Europene privind Mecanismul de Verificare și Cooperare pe Justiție.
Aducă eficienţă în cheltuirea banilor publici căutând să determine o piaţă cu adevărat liberă şi competitivă în achiziţii.
Este imperativ necesară standardizarea unor intervale de preţuri la care Autorităţile Contractante pot achiziţiona de pe piaţă anumite produse/servicii/lucrări, un asemenea proces ducând la economii substanţiale în resursele publice[3]. Studiile IPP, în continuarea rapoartelor anuale ale autorităţilor statului (vezi Raport Curtea de Conturi 2011), arată cum banii publici sunt în continuare risipiți în contracte cu prețuri nejustificat de mari pentru aceleaşi categorii de produse sau servicii achiziţionate. Autorităţi Contractante diferite plătesc preţuri diferite, de multe ori variind de la simplu la triplu sau chiar mai mult.
Cu un volum anual de aproximativ 10 miliarde de euro, în acest moment, în România nu există din păcate o adevărată “piaţă a achiziţiilor publice”, aşa cum solicită de altfel în mod explicit şi Comisia Europeană. Pornind de la problemele identificate dar şi pe fondul procesului actual de modificare a legislaţiei în domeniu la nivel comunitar (prin noua Directivă privind achiziţiile publice), Guvernul trebuie avanseze propuneri cu adevărat orientate către recâşigarea încrederii procesului în primul rând prin întărirea transparenţei în toate etapele proceselor de achiziţii dar şi prin eficientizarea cheltuirii resurselor publice prin licitaţii.
