Scurta istorie a unui linşaj public

La finele anului trecut judecătorul clujean Sergiu Leon Rus a fost pedepsit cu excluderea din magistratură pentru o faptă care în mod normal nu ar fi fost sancţionată de nicio comisie de disciplină din lume. Chiar şi aşa, acestuia i-a fost aplicată pedeapsa cea mai dură. Acesta a prezentat pe blogul personal, sergiuleon.blogspot.com, firul evenimentelor, postare pe care o puteţi citi mai jos. În numărul viitor al Gazetei de Cluj veţi putea citi întreaga poveste a “linşajului” judecătorului Sergiu Leon Rus.

“Faptele sunt cele cunoscute: în data de 18 decembrie 2008 am fost sancţionat cu excluderea din magistratura pentru presupusa săvârşire acum un an şi jumătate a abaterii disciplinare de "atitudine nedemnă în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu". Din capul locului precizez ca mi se impută în principal o presupusă ceartă într-un loc accesibil publicului, chipurile în prezenţa a trei jandarmi (plus justiţiabili, nu se spune câţi, nenominalizaţi, plus colegi, nu se spune câţi, cine), în cadrul căreia m-aş fi înjurat ca la uşa cortului cu o colega de serviciu on and on. Realitatea e că a fost o discuţie banală, scurtă şi fără nici un fel de conotaţie disciplinară, în faţa unui singur jandarm şi în prezenţa nici unei alte persoane. Nu într-un loc public, ci pe un coridor privat, de acces la birourile judecătorilor. Aceasta bază factuala a fost falsificată cu colaborarea jandarmului speriat de faptul că a ajuns fără voia sa în postura de petent (autor al sesizarii disciplinare) în condiţiile în care, după spusele şefului său, săracu', nici nu ştie ce e aia CSM. Cei doi şefi de tură i-au sărit în ajutor susţinându-i varianta, discuţia a devenit ceară, a fost mutată cu câţiva metri pentru a se găsi un loc public (care, totuşi, nu e), s-a inventat melodrama existenţei unor justitiabili prin preajmă, chiar dacă nu s-a găsit nici unul să dea o declaraţie, melodrama existenţei unor colegi prin preajma, chiar dacă nu s-a găsit nici unul să dea o declaraţie. Pe metoda bulgărelui de zăpadă, povestea a ajuns la dimensiunile fantasmagorice date de Click, care, culmea, mă şi citează, deşi nu am vorbit cu nimeni de acolo, niciodată. Partea proastă pentru comanditarii inscenarii este că banala discuţie apare înregistrată pe aparatul personal de fotografiat (din precauţie), iar această înregistrare, coroborată perfect cu câteva piese din dosar, plus doi martori evitaţi de CSM în mod nelegal, demonstrează decisiv înscenarea grosolană. Bun, toată povestea sesizării CSM, a fabricării "probelor" în discuţie, a simulacrului de proces, are nişte conotaţii penale zdravene, şi nu am ezitat să le punctez organelor abilitate (în sens legal, fireşte). Am indicat şi firele care, cred cu toată convingerea, duc la Virgil Andreieş, preşedinte cumulard illo tempore al CA Cluj şi comisiei de disciplina. Prin urmare, fapta nu există. Dacă ar fi existat, nu ar fi fost prevazută de legea disciplinară. Dacă ar fi fost prevazută de legea disciplinară, nu ar fi fost sanctionată maxim (bunaoara, un procuror care şi-a bătut şeful şi i-a tras un cap în gură a luat avertisment). Ergo, înscenare grosolană. Bref, pentru că movila de gunoi este atât de mare încât mi-ar trebui un foileton fluviu pentru a o infatisa in amanunt (ma voi margini totusi, la unele episoade, in functie de motivarea hotararii), este un linsaj, o executie sumara, pentru ca nu a existat un proces cat de cat echitabil, public, pentru ca asta s-a intentionat de la inceput. Aceasta este explicatia faptului ca s-a si publicat pe site-ul CSM, fara temei legal, sanctiunea nedefinitiva data de un organ administrativ (deja ICCJ i-a stabilit aceasta natura), de catre un simplu purtator de cuvant, in chiar ziua pronuntarii. Nu va grabiti sa spuneti ca s-au publicat si anterior: prima sanctiune publicata a fost in 23 ianuarie 2008, cand procesul meu parea aproape de final, a doua abia in 24 septembrie 2008, cand finalul era din nou previzibil, iar de atunci in mod constant, pana la cazul in discutie”.