Se pune temelie pe Flacăra

În privinţa proiectului de pe stabilimentul fostei fabrici Flacăra, situaţia este interesantă întrucât chiar dacă s-au primit avizele de construcţie, terenul Flacăra este revendicat în instanţă de cel puţin doi clujeni. A doua suspiciune care se ridică în privinţa acestui proiect este aceea că societatea care intenţionează să-l dezvolte are sediul în comuna Miceşti din judeţul Alba, un amplasament potrivit mai mult pentru un magazin sătesc decît pentru o putere financiară care să poată gestiona sume impresionante de bani necesare pentru ducerea la bun sfârşit a unui asemenea proiect. Însă aceste aspecte se vor elucida pe parcursul timpului. În privinţa cererilor de retrocedare care vizează terenul pe care se află fabrica de înbrăcăminte, clujeanul Eugen S. se judecă de mai mulţi ani într-un proces de retrocedare pentru a primi o parte din acest teren. În mod normal, el ar trebui să primească despăgubiri în bani pentru că atunci când comuniştii i-au rechiziţionat pământul nu se afla nimic construit pe teren, iar acum, odată cu ridicarea fabricii Flacăra, el nu are drept doar la o compensaţie pecuniară. În cazul lui este vorba de câteva sute de mii de euro, însă pe care nu-i mai primeşte, chiar dacă are hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi titluri de executare silită. Conform Legii 10/2001, ar fi trebuit să primească, de la fosta societate de stat SC Flacăra, despăgubiri pentru un teren central preluat abuziv de către statul român. Înainte de venirea comuniştilor la putere, părinţi lui deţineau un teren cu un imobil în suprafaţă de circa 700 mp pe strada Someşului nr.14, iar în 1956 au vîndut o parte din pământ. După 20 de ani, când comunismul era în floare, cumpărătorii au plecat din ţară şi au lăsat casa la mâna regimului care a dat în folosinţă spaţiul respectiv fabricii de confecţii Flacăra. În 1997, SC Flacăra se întabulează în cartea funciară pe tot imobilul, inclusiv şi pe partea clujeanului, doar printr-o cerere la biroul de cadastru. Cu toate acestea, până la această întabulare, în cartea funciară el figura drept proprietar pe 377 de metri pătraţi din terenul situat pe strada Someşului.

Retrocedare pe peron

La apariţia legii restauratorii a proprietăţii, Eugen S., în baza calităţii de moştenitor, face o notificare prin biroului executorului judecătoresc Marius Stolnean, către SC Flacăra, pentru a-şi primi partea terenul înapoi. Întrucât pe terenul respectiv se află construcţii, clujeanul trebuie despăgubit de SC Flacăra pentru cei 370 de mp pe care societatea îi ocupă în centrul oraşului, în zona Pieţei Mihai Viteazu. După o lună, reprezentanţii SC Flacăra îi răspund că au înaintat cererea lui către APAPS (fostul Fond al Proprietăţii de Stat, FPS, n.red.), care ar dispune de bunurile fabricii Flacăra. Cu toate astea, Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) vânduse încă din 1997 pachetul majoritar de acţiuni către SC Leotex Industries SA, o firmă controlată de omul de afaceri Vasile Leordean. Astfel, prin contractul încheiat cu FPS, SC Leotex primeşte şi peste 23.000 de metri pătraţi. Văzând că nu-i sunt respectate drepturile, omul dă în judecată SC Leotex SA cerând despăgubiri, întrucât pe terenul respectiv, în momentul de faţă, se află construcţii care aparţin societăţii comerciale. În 2005, judecătorii îi dau clujeanului câştig de cauză şi eliberează un verdict cu formulă executorie şi obligă SC Flacăra să-l despăgubească. Urmează un şir lung şi complicat de procese prin toate instanţele de judecată, toate culminând la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Majoritatea judecătorilor menţine decizia de executare silită a SC Flacăra pentru ca omul să-şi primească despăgubirea pentru teren. Însă, din 2006, titlul de executare silită a stat la Finanţe fără a se întâmplat nimic.

În august 2006, Judecătoria Cluj-Napoca admite cererea de executare silită înaintată de executorul judecătoresc Marius Stolnean, iar după patru luni de zile, aceeaşi instanţă dispune ca SC Flacăra să plătească o amendă civilă de 50 de lei/zi, până la punerea în aplicare a actului de executare silită eliberat în 2005. În septembrie 2007, conducerea Flacăra spune că-l va despăgubi cu 250 de euro/mp, chiar dacă, conform unei expertize imobiliare, anul trecut în zona respectivă, un mp de teren valora între 750-1.000 de euro. „Din această sumă se va scădea despăgubirea primită la preluare, actualizată la data plăţii, în cazul în care la data preluării s-a plătit o despăgubire”, arată un act oficial al comitetului de conducere din cadrul societăţii clujene. Cu toate acestea, clujeanul tot nu-şi primeşte banii. În primăvara anului trecut, clujeanul a făcut o cerere la Judecătoria Cluj-Napoca pentru ca asupra SC Leotex să se pună sechestru judiciar, iar procesul încă se mai judecă.

Fără relaţii eşti mort

Într-o situaţie similară se mai află o clujeancă vizată de primirea unor măsuri reparatorii de pe urma terenului de la Flacăra. Doina C. are un proces de despăgubire pentru un teren pe care se află fabrica de confecţii Flacăra. Însă aici situaţia este mai complicată pentru că bunicii femeii au fost obligaţi de comunişti să semneze un act de donaţie pentru terenul respectiv, iar acum membrii familiei se judecă pentru ca acel act să fie declarat de judecători nul. „Nu a fost o donaţie cu acte în regulă. Statul a luat terenul pe care s-a ridicat Flacăra să-l administreze, dar Arhivele Naţionale, Primăria Cluj-Napoca sau Consiliul Judeţean Cluj nu au nici un act de donaţie prin care să se arate că bunicul meu a dat acele bunuri statului. Există o simplă hârtie din 1963, dar a fost semnată sub presiune. În ‘94, cei de la Flacăra s-au întăbulat pe terenul care ne aparţine. În 2006, i-am dat în judecată şi la prima instanţă judecătorii au decis că întabularea este nulă şi că trebuie să refacă înscrisurile din Cartea Funciară. Dar avocata noastră a făcut o eroare şi s-a casat procesul. Şi a trebuit să începem procesul din nou, iar anul trecut judecătorii ne-au repins cererea. Dar nu ştim de ce pentru că nici pînă acum n-am primit motivaţia actului de justiţie”, susţine clujeanca. Conform unui avocat clujean, în cazul retrocedările legile sunt aplicate greoi din cauza faptului că încă nu există legi clare cu privire la despăgubirea celor care au fost deposedaţi abiziv.

În plus, există multe situaţii în care oamenii simpli ajung să se judece cu firme mari care au ajuns să aparţină oamenilor cu bani. “Până în momentul de faţă, un judecător nu poate da un verdict precis într-o cauză de retrocedare pentru că legile restauratorii ale proprietăţii au o serie de prevederi care ajung să fie diferite de la caz la caz. În plus, sunt cazuri în care asupra unui judecător se fac presiuni din partea celor cu «relaţii» şi, în cazul ăsta situaţia devine mai sensibilă. La Cluj în fiecare zi se judecă procese de proprietate şi pentru că oamenii nu-şi cunosc drepturile şi află că ar fi putut primi despăgubiri pentru bunurile care le-au fost luate înainte de ’90, dar legile care le-ar fi putut face dreptate nu mai au aplicabilitate”, declară un avocat din cadrul Baroului Cluj.

SC Flacăra s-a înfiinţat în 1949 şi, iniţial, producea uniforme militare. Ulterior, fabrica de confecţii s-a specializat pe producerea de articole vestimentare pentru export. În 1997, Fondul Proprietăţii de Stat (FPS) a privatizat Flacăra, care a fost preluată de Vasile Leordean, care în perioada comunistă ocupase funcţia de director tehnic la această întreprindere. Până în 2001, acesta a investit în afacere circa 5 milioane de dolari. Conform agenţilor imobiliari, activele şi terenurile pe care este construită fabrica de confecţii LCS Conf sunt evaluate la 17 milioane de euro. După 2000, SC Flacăra s-a divizat în mai multe firme. Una dintre ele, LCS Club a închiriat în 2006 o clădire situată pe strada Someşului nr.14, lîngă magazinul de prezentare al fostei fabrici Flacăra.

Ştefan Trandafir