Judecator acuzat de „fabricarea” sentintelor

Batranii Maramuresului risca sa ajunga dupa gratii, pentru ca-si apara in instanta o bucata de teren, iar victimele se plang ca sunt obligate sa plateasca despagubiri agresorilor! Injust, revoltator, nedrept? Nu, dimpotriva. Taranii si batranii maramureseni au devenit exemple de justitie echitabila. Cazul femeii condamnate la puscarie pentru ca a smuls tarusii executorului judecatoresc, gratiata in final de presedintele Basescu, nu e, nici pe departe, exceptie. In orasul „infractoarei” Marisca Chis, s-a intocmit o lista cu 50 de persoane „nemultumite de justitia din Romania”. Zeci de batrani, de 60-70 de ani, care isi cauta dreptatea in instanta de ani buni, pot ajunge „la zdup”, ca dovada „suprema” ca, in Romania, „nimeni nu e mai presus de lege” si justitia functioneaza. Toti arata cu degetul spre presedintele Judecatoriei Dragomiresti, Teodor Coman, pe care il acuza ca a transformat institutia de drept in „fabrica de sentinte”. La randul sau, Coman acuza imixtiunea in actul de justitie, inclusiv a bisericii, si face declaratii socante, ignorand unul dintre principiile fundamentale de drept: prezumtia de nevinovatie.

Romania, un stat de drept, membru al UE. Maramures, Salistea de Sus. Orasul din care urma sa fie ridicata, cu politisti si girofar, Marisca Chis, o femeie de 54 de ani, bolnava si cu doi copii care sufera de un handicap grav, condamnata de judecatorul Teodor Coman la 7 luni de inchisoare, pentru ca a smuls tarusii pusi de executorul judecatoresc si care a fost salvata, pe ultima suta de metri, de gratierea prezidentiala. La Bucuresti si in tara, cazul a fost privit ca o ciudatenie a sistemului de justitie. In Salistea de Sus, insa, nu s-a mirat nimeni ca „oarba” care l-a lasat in libertate pe Omar Haysam poate arunca dupa gratii o batrana si, apoi, sa strige ca e „caz de justitie echitabila”. Si nici pe Valea Izei, in cele 10 comune arondate Judecatoriei Dragomiresti. Multi dintre ei plang, la fel ca si „Oneata Horii”, cu sentintele-n mana, iar altii asteapta sa fie dusi „la zdup” si se roaga la Dumnezeu pentru justitie divina, pentru ca in cea „pamanteasca” nu mai cred. Taranii maramureseni, multi, oameni cu 7-8 clase, au fost obligati sa devina „avocati de ocazie”, iar ulitele infundate de noroi din sate s-au transformat, peste noapte, in „centre de consultanta juridica”, unde satenii isi dau cu parerea, ca in Poiana lui Iocan, despre ordonante prezidentiale, actiuni posesorii si pericol social.

Saracia si mandria au transformat comunitati intregi in „sate de justitiari si justitiabili”. In Salistea de Sus, aproape ca nu gasesti casa in care cineva sa nu se judece cu tatal, sora ori vecinul. Cei mai multi salisteni au 5-6-7 procese pe rolul instantelor. De cele mai multe, procesele interminabile pornesc de la o bucata de pamant si aluneca, usor, pe panta penalului. Oamenii spun ca toata tevatura proceselor care i-au adus la sapa de lemn si le-au mancat sanatatea prin salile de tribunal a fost generata de un singur om: Teodor Coman, presedintele Judecatoriei Dragomiresti. In numeroasele delegatii prin Maramuresul Istoric, am fost abordati de zeci de oameni care vorbeau despre sentinte ciudate, date de Coman. Numai in Salistea de Sus, sunt 50 de persoane care s-au „iscalit” pe o lista de nemultumiti, care vor cu orice pret sa vina „domnii de la Consiliul Superior al Magistraturii si sa vada dreptatea lui Coman”. Revolta a cuprins toata Valea Izei.

Ileana Rus locuieste pe o strada infundata de noroi din Salistea de Sus. Pe masa din „camera de la drum”, stau adunate, vraiste, zeci de hartii. De aproape un deceniu, se judeca cu o sora, pentru o bucata de pamant, pe care a primit-o „zestre” si a folosit-o ani buni. Numai ca, inainte sa moara, tatal sau a facut „in secret” un contract de vanzare – cumparare cu sora ei, Ioana Iuga. De aici, au urmat dispute, procese, amenintari cu furca, plangeri penale. Intamplator, sora femeii e ruda prin alianta cu judecatorul Coman. Deci, potrivit legii, presedintele Judecatoriei nu trebuia sa judece cazul. Numai ca nu s-a autorecuzat. Ileana Rus spune ca: „Femeia judecatorului, cu barbatul surorii mele is frati. El o luat sa judece procesul. Numai ca am facut stramutare. Si, de cate ori veneau in instanta, nu intrau pe unde intrau oamenii, ci judecatorii. Mergeau la cumnatu-sau in audienta si, de acolo, intrau pe unde veneau judecatorii. Si mi-o facut dosar penal, de ce nu ma las de terenul meu, tot el, Coman. Am facut stramutare de dosar la Alba Iulia. Nu una, ci doua. Terenul aiesta mi l-o dat parintii mei de cand m-am casatorit. De la un timp, mi-o urcat ea pe teren, sora. Terenul are vreo 19 ari, nu-i mai mult. Nici nu stiu cati bani am dat la avocati. Mi-as fi luat alt teren. Sora mea o facut si plangere penala, daca-i cumnatul sau acolo. O facut recurs la Curtea de Apel, l-o respins si o mars cu bani si l-o rejudecat, din nou. Acum, am facut stramutare de dosar la Viseu, acolo am castigat si ea a facut proces la Baia Mare si eu iara am facut, la Alba Iulia, si s-o judecat deja acolo”. Ileana Rus a fost cercetata penal de doua ori, pentru tulburarea posesiei, dar instanta a stabilit ca nu poate fi vorba de tulburare in posesie, din moment ce, deocamdata, niciuna dintre surori nu este „proprietar deplin”, ci, pana la finalizarea succesiunii, sunt coproprietari.

Gergely Kiss are 65 de ani si „umbla” din 1994 dupa o bucata de padure. Barbatul spune ca, pana sa obtina o sentinta definitiva, autoritatile locale, „in tandem” cu judecatorul Coman, au pus pe altii in posesie pe padurea lui. Si, pe cand s-o foloseasca, i-au mai ramas numai niste cioate: „Io am umblat din 1994 si aiestea de la Primarie n-o vrut sa-mi deie padurea mea. N-o vrut nicicum, ca o zis ca n-am acte doveditoare. N-am avut bani, ca de aveam bani, pa loc mi-o dadea. Am fost la Bucuresti si am stat de vorba cu Flutur, cand era ministru, am fost la prefect. Ei (functionarii primariei, n. red.) o pus motiv ca io mi-am facut cerere la Legea 247, unde daca ai avut martori pa patru parti, nu ti-o trebuit nicio hartie. Aiestia de la Primarie o zas ca nu-s mejdasi martorii. M-am enervat si-am zas catre doamna prefect: Vii cu mine si, daca aiestea nu-s mejdasi, io vreu spanzurat, dar daca-s mejdasi, cu mine spanzurati pa aiestia doi. Mi-o trimis dosarul la Judecatoria Dragomiresti si noroc ca l-o luat Mirela Valentin Dumitrescu, nu Coman. Si, cum i-am prezentat martorii, pa loc mi-o si dat padurea. Amu, aiestia-s tat una cu Coman si nu vor sa-mi schimbe amplasamentul. O taiet-o si o vandut-o. Da’ trebe sa-mi deie”. Acum, barbatul a depus o plangere penala impotriva secretarului Primariei Salistea de Sus, Mihai Chis, si a inginerului agricol, Grigore Chis. In plangere, se mentioneaza ca barbatul nu se poate adresa instantei, deoarece Coman a fost secretar al Primariei Salistea de Sus. Kiss mai acuza ca judecatorul da, „peste noapte”, sentinte: „In 2004, l-am dat in judecata pe Gheorghe Iuga, ce o fost viceprimar, ca mi-o sustras o cerere. Dupa ce o inceput, i-am spus la Coman sa-l intrebe pe Iuga daca am facut cerere pentru retrocedarea padurii. O zis ca nu. Si i-am aratat hartia. Si s-o amanat. Asta o fo vineri. Luni, m-am dus la targ si am intrat la Judecatorie, sa intreb pa ce data trebe sa fiu la proces. Si grefiera o zis ca-i judecat dosarul si m-o pus sa platesc 500 de mii, taxe de judecata”.

Oamenii acuza ca sentintele se dau pe baza de „plase”: „Urca la el in birou cu plasele pline si, cand ies, ies cu gentile goale. Aici, marturia mincinoasa e dreapta si aia dreapta ii stramba”. Un alt localnic, Ioan Deac, se judeca de aproape 20 de ani cu Ioan Vasile Timis, care a fost condamnat, printr-o sentinta definitiva, la un an de inchisoare. Dar spune ca acesta nici nu a executat pedeapsa, nici nu a fost gratiat: „Dupa ce l-o dus vreo 2-3 saptamani la inchisoare, l-o scos. Si o venit acasa si o facut alte porcarii. M-am dus la politie si mi s-a raspuns: Ce sa-i fac? N-ati mai auzit, dar politia ne trimite sa depunem juramant la preot. Asta, daca faci reclamatie si celalalt nu recunoaste. Domnul Coman l-a scos printr-o hotarare, spunand ca s-a facut revizuirea dosarului. Nu se putea asta, pentru ca trebuia sa fiu chemat si eu. Pe sotia mea, inculpatul a batut-o, a avut 3 certificate medico-legale, iar domnul judecator Coman a zis ca s-a autoaccidentat, a dat cu capul de punte si a amendat-o penal cu 2,5 milioane lei”. Barbatul spune ca acesta nu e singurul dosar in care e parte: „Cel cu care ma judec trece prin curte pe la mine cu caruta, cand vor muschii lui. Eu am pus gard si, pe o portiune de 4 metri, a rupt gardul si l-a dus acasa. Acum vreo doi ani, tot domnul Coman a dat o hotarare, pentru ca mi-a distrus gardul l-a amendat cu 5 milioane si cu 5 milioane pentru nevasta-sa, pentru distrugere. Am cerut respectarea hotararii judecatoresti, sa-mi puna gardul inapoi. Dar domnul Coman a hotarat sa-i platesc tot eu lui inca un milion si ceva, cheltuieli de judecata. Am ramas si cu gardul stricat, si cu banii luati. E absurd”.

Burnar Stefan spune ca are o sentinta definitiva si irevocabila, care nu s-a pus in aplicare de 5 ani: „Dupa Revolutie, si eu, si tata am cerut teren pe acelasi numar de casa. Cererea a fost acceptata de Comisia Judeteana. Toate actele ne sunt favorabile. Mie mi-a dat suprafata, dar la tata, nu. La mine, la poarta, e un magazin alimentar. A venit unul si mi-a luat si drumul, si bucataria. O sa trebuiasca sa-mi fac punte. Am sentinta definitiva si irevocabila castigata la Curtea de Apel Cluj si nu s-a pus in aplicare de aproape 5 ani”. Anuta Grad, o batranica din Salistea, se plange ca cineva si-a facut titlu pe terenul sau: „Terenul are 75 de ari. 10 ari le-a luat in ‘98 si, pe urma, m-a parat din nou. Anul trecut, pe sentinta de acum 10 ani, a luat legatura cu domnul Coman, fiind buni prieteni, si l-a pus din nou in posesie. M-am dus la pamantul meu si m-a dat la politie, ne-am dus la procuratura pentru tulburare in posesie. A venit expert si scrie in raportul de expertiza ca nu are nicio dovada asupra terenului. Pe ce baza s-a venit, dupa 10 ani, sa-l puna in posesie?”. In urma cu ceva vreme, si Ileana Grad a fost dusa la procuratura „cu duba”, ca infractorii periculosi: „Ianos Pasca m-o parat. M-a dus cu duba la procuratura, nici bani de drum n-am avut, sa ma intorc acasa. Eu aveam recolta pe teren, mi-a pus in vedere sa-mi strang recolta si sa nu mai merg acolo. Primavara, am dus gunoi si am insamantat. M-a condamnat cu suspendare la un an de zile si sa platesc 21 de milioane. N-am avut salariu si am 7 copii”.

Maria Rad, sora Mariscai Chis, are 7 procese pe rol, cauzate de un teren pe care acuza ca a facut drum Primaria: „Mi-o facut drum peste teren si m-o dat si-n judecata. Am auzit ca face drum si am vinit la Primarie si am intrebat. O zis primarul: Doamne feri. Apoi, m-am dus sa vad si o facut drum si m-am trezit ca m-o dat in judecata. Si mi-o anulat „bietul Coman” titlul, Dumnezo’ sa-i ajute. Mi-o anulat si intabularea. Baia Mare mi-o dat castig de cauza. Primaria iara m-o dat in judecata si Coman iara mi-o anulat titlul de proprietate. Amu, iara ii venita sentinta de la Baia Mare si ii cu drept de rejudecare. Daca l-am castigat, m-am dus si l-am ingradit inapoi, n-o vinit Primaria, n-o vinit politia sa ma deranjeze, l-o manat pa un turc din Turcia. Acela s-o dus si o dat cu masina, o spart gardu’, o chemat politia si mi-o facut dosar penal la distrugere, ca am distrus masina”. Femeia spune ca, pana sa vina avocatul, i s-a propus sa fie de acord cu plata unor daune stabilite, initial, la 4000 de Euro, apoi 3000, 2000 si, in final, 1200. Dar femeia spune ca: „Pa cand am mars la Coman, la Dragomiresti, o crescut iara la 4000 de Euro”. Mai mult, Maria Rad spune ca, de cate ori a castigat un proces cu Primaria, a fost batuta, „intamplator”, de un consatean.

„Sa fim toti nebuni?”

Salistenii au adunat o lista cu 50 de semnaturi, toti, cu „aventuri” in instanta, si cer autoritatilor sa verifice sentitele date de Coman: „Vrem sa facem un apel catre autoritatile compentente, sa verifice. Inteleg daca unul e nebun, dar sa fim toti nebuni?”.

Declaratia-Soc a lui Coman

Judecatorul Coman isi explica intr-un mod simplist revolta oamenilor: „Totdeauna, 50% ies nemultumiti. Toti ar vrea sa le faci dreptate, dar sa nu se respecte legea. Cand ajungi la el si-i pui legea in fata, gata, el nu mai tine cont ca nimeni nu-i mai presus de lege. Fiecare face ce considera el. Acum, noi suntem intr-o postura foarte sensibila, pentru ca se incearca imixtiunea in problemele Justitiei si, de aici, apar inconveniente”. Coman spune ca a fost amenintat si se teme pentru siguranta sa, desi spune ca el nu a judecat cauze ciudate, de genul celor sustinute de revoltati, neaga toate acuzele aduse si declara ca are constiinta impacata. Coman sustine ca oamenii sunt „manipulati din umbra”, inclusiv prin biserica, ce i-a indemnat sa apeleze la presa si lasa sa se inteleaga ca revoltatii sunt, de fapt… infractori. Si, in dispretul prezumtiei de nevinovatie, spune: „Ca sa fii infractor, nu trebuie neaparat sa fii condamnat. Infractor este cel care a comis o infractiune, chiar daca a fost scos de sub urmarire penala”. De parca nu Justitia pe care o reprezinta decide cine a comis o infractiune! Sau n-are nici el incredere in Justitie? Coman are si o pozitie ciudata legata de conceptul de justitie echitabila. Din punctul sau de vedere, echitatea trebuie sa porneasca de la cei mici.

Ioana LUCACEL
Mircea CRISAN