Compania miniera Remin se transforma încet, dar sigur, în… agentie imobiliara. Dupa prohodul activitatii miniere, cladirile Remin au devenit mine de aur ochite de rechini imobiliari, datornici sau primarii.
Dupa sumara executie a mineritului maramuresului, urmeaza carnagiul uriasului patrimoniul Remin, care cuprinde cabane, sedii, cantine, hoteluri etc., evaluate la câteva milioane de euro. Aflata în deriva, lipsa acuta de fonduri si administrare speciala, corabia Remin e atacata din toata partile de rechinii imobiliari care vor o felie cât mai consistenta din patrimoniul de miliarde.
Cladirile companiei miniere sunt disputate între creditori, primariile care vor sa preia cladiri în cuantumul datoriilor si Autoritatea Nationala pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) în potrofoliul careia a intrat Remin. Procesul de vânzare/predare este cu atât mai complicat cu cât situatia juridica a multor terenuri este incerta iar obiectivele nu sunt evaluate sau nu figureaza în acte cu destinatia reala. Mai mult, desi e disputata între numerosi „pretendenti”, o parte a patrimoniului este amenintata cu… demolarea. Tot ce nu se vinde sau preda pâna la elaborarea Proiectelor Tehnice (PT) pentru închiderea perimetrelor miniere, va ajunge un morman de moloz.
Din „fruncea” economiei maramuresene, Remin a devenit o… agentie imobiliara. Dupa transferul companiei din portofoliul Ministerului Economiei si Finantelor în portofoliul AVAS, s-a pus cruce definitiv activitatii miniere. Asa ca singura activitate rentabila pentru Remin poate fi valorificarea patrimoniului urias.
O parte dintre creditori au încercat sa vânda deja cladirile Remin, fara succes însa. Creditorii bugetari nu pot executa silit compania, deoarece Remin se afla în administrare speciala. Asa ca, singura solutie ramâne „mica întelegere” dintre mai marii companiei si primarii pentru plata datoriilor în cladiri. Conducerea Remin a început deja discutiile cu primarii localitatilor în care înregistreaza datorii, pentru predarea unor spatii. Însa, procedura e destul de complicata. Pe de o parte, transferul cladirilor în patrimoniul local presupune evaluari. Cladirile figureaza în scripte cu valori ridicol de mici, stabilite în urma cu câtiva ani buni. Numai ca primarii nu prea sunt de acord cu evaluarile. Iar Remin nu are bani sa le achite. Inginerul sef Ioan Nechita spune ca acele evaluari se fac în functie de solicitarile primariilor, pentru ca nu merita sa faci evaluarea daca nu exista cereri. „Lor nu le convine, dar nu le puteam da cladirile la valoarea de inventar de acum 20 de ani”, afirma Nechita. Evaluarile nu sunt însa singura piedica în calea valorificarii. Multe din aceste cladiri au o sitatie juridica incerta sau sunt amplasate pe terenul altcuiva. „Întabularea este o problema generala, pentru ca nu s-au facut din cauza lipsei de fonduri. Asa s-a ajuns, de exemplu, la Ocna Sugatag, sa se vânda cabanele, dar terenul era a primariei. Cine le cumpara, trebuia sa le puna pe roti. Nici celelalte obiective nu pot fi vândute pâna nu devenim în hârtii proprietarul lor. De exemplu, exista cabane care figureaza în acte ca centre de tratament. Dar nu destinatia e importanta, ci valoarea”, declara Nechita.
Mai mult, pe unele cladiri s-a pus sechestru înainte de adoptarea ordinului privind administrarea speciala, dar primariile tot n-au putut vinde cladirile. Sau nu le mai vor din cauza starii avansate de degradare în care se afla.
În Borsa, din cauza unei astfel de situatii, s-a ajuns în instanta. Primaria a încercat sa vânda un imobil pe care a pus sechestru, iar Remin a contestat legalitatea licitatiei. Gavril Bota, viceprimarul orasului Borsa, spune ca licitatia a fost contestata în instanta de catre Remin desi nu aveau dreptate. „Sechestrul era pus, din 2005, pe trei obiective, înainte ca Remin sa fie preluat de AVAS. Prin anumite tertipuri judiciare, au reusit sa sisteze acea licitatie. Procesul este pe rol, nu e terminat înca. În prezent, datoria Remin catre noi se cifreaza la circa 50 de miliarde de lei vechi, iar noua ne-ar conveni sa primim banii. Imobilele necesita investitii, pe care bugetul local nu le suporta”, afirma Bota.
În schimb, alte primarii, cum ar fi Baia Mare, Cavnic, Baia Sprie sau Cicârlau ar accepta folosirea cladirilor pe post de „moneda forte”, numai ca, în unele cazuri, valoarea acestora depaseste cuantumul datoriilor. Nechita explica: „suntem în discutii cu Primaria Baia Mare pentru sediul Remin, dar datoriile nu pot sa acopere contravaloarea sediului. Valoarea spatiului e de 4 milioane de Euro, iar datoria catre primarie e de 16-17 miliarde de lei vechi”. Unele primarii nu doresc sa preia cladirile, mai ales ca AVAS a preluat „cutitul si furculita” companiei miniere. Si, în timp ce patrimoniul se degradeaza, licitatiile se amâna sau se contesta, PT de închidere a perimetrelor miniere pregatesc… demolarea „patrimoniului de aur”.
Manualele de închidere a minelor prevad înca demolarea sediilor fara utilitate, „operatiune” care trebuie prevazuta în PT la care se lucreaza în prezent. Nechita spune ca daca nu se valorifica sau nu se predau catre primarii, se demoleaza. „Pâna la elaborarea PT, am transmis tuturor primariilor adrese, sa ne comunice ce intentii au. PT sunt urmate de niste Hotarâri de Guvern, pe care nu le mai poti schimba de pe o zi pe alta, ca se trezeste un primar sau un CL ca mai vrea ceva. O parte din PT sunt comandate deja, altele sunt în curs. Dupa ce PT sunt realizate, trebuie respectate întocmai. Si daca perimetrul minier a fost ecologizat, nu se mai fac demolari. Exista riscul si invers, sa ramâna niste darapanaturi, pentru ca primarii au sperat sa le dea o utilitate, dar n-au mai reusit”.
„Suntem în discutii cu Primaria Baia Mare pentru sediul Remin, dar datoriile nu pot sa acopere contravaloarea sediului. Valoarea spatiului e de 4 milioane de Euro, iar datoria e de 16-17 miliarde de lei vechi” – Ioan Nechita.
Ioana LUCACEL
