La „ciordit” cu legea-n mana

Hoţii sunt liberi să fure de la companiile de rent-a-car. Legea protejează hoţii şi dezavantajează proprietarii. Abuz de încredere vs. furt calificat

Legislaţia din România e  deficitară. Acesta este un truism care a intrat de mult în conştiinţa românului. Din păcate, această afirmaţie este întărită zilnic de  numeroasele  dovezi prezente în societatea românească. Săptămânile trecute, finanţatorul echipei de fotbal Steaua Bucureşti a fost arestat şi ţinut după gratii aproximativ două săptămâni pentru că şi-a recuperat, prin mijloace oarecum neortodoxe, o maşină furată de o bandă specializată pe furturi de maşini de lux din Bucureşti. Lăsând la o parte componenta penală a acestui caz, o persoană care doreşte să-şi recupereze maşina furată, în momentul de faţă, are o singură opţiune: să apeleze la informaţii din lumea interlopă. Pentru simplul motiv că modalitatea de lucru, pe cale legală, este ineficientă, păgubitul riscând să nu-şi mai vadă maşina niciodată.

Hoţie curată

Dacă în speţele asemănătoare celei în care a fost implicat Gigi Becali, hoţii pot „înfunda” pentru mult timp puşcăriile, dacă un infractor „fură” de la o firmă de închirieri de automobile, acesta „riscă” să scape nepedepsit şi cu o mulţime de bani în portofel. Paradoxal sau nu, în asemenea cazuri legea îl protejează pe infractor, nu pe păgubit. Stratagema prin care un hoţ poate să deposedeze o firmă de rent-a-car de unul din automobilele din parcul auto este una pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Astfel, doritorii contactează una din deja numeroasele firme de profil, aleg o maşină, de obicei în funcţie de comenzile pe care le au, plătesc chiria pe minim şapte zile pentru a „scoate ochii” patronilor şi se fac nevăzuţi. Cu talonul şi cheile maşinii în original, infractorul poate părăsi România liniştit şi să se îndrepte spre Italia sau Ucraina, ţări cunoscute pentru lejeritatea cu care se poate „plasa” o maşină furată. Odată ce a constatat că maşina nu se mai „întoarce”, patronul firmei de închirieri auto, dacă doreşte să-şi recupereze maşina, întocmeşte o plângere la Poliţie sau la Parchet, urmând ca organele de anchetă să se ocupe de investigarea speţei. Totuşi, de cele mai multe ori proprietarul riscă să nu-şi mai vadă maşina niciodată. De obicei, hoţii au o direcţie clară, căutând doar maşinile care se cer. „Anul trecut mi s-au furat trei automobile. Am reuşit să recuperez doar două dintre ele. Pentru un automobil a trebuit să plătesc 6000 de euro ca să mi-l recuperez. Dacă m-aş fi bazat doar pe autorităţile statului, nu aş fi recuperat maşina niciodată”, afirmă un patron al unei firme de rent-a-car. „Anul trecut, în luna septembrie, s-a prezentat la sediul firmei mele Drăgan Daniel Constantin şi a cerut să-i închiriez, pentru şapte zile, una din maşinile mele, un Mercedes E Klasse. A plătit închirierea plus garanţia, aproape 1000 de euro, a semnat contractul şi a luat maşina. Nici până în ziua de astăzi nu l-am mai văzut, nici pe el şi nici maşina. După două zile de la expirarea termenului de o săptămână, mi-am dat seama că respectivul nu va mai veni şi am anunţat autorităţile. Din nefericire, cercetările nu au relevat nimic, hoţul nu a fost prins, iar maşina mea încă nu este de găsit. Am început o investigaţie pe cont propriu, dar nu am reuşit să aflu mare lucru. Cel mai probabil, maşina mea este undeva prin Africa, în condiţiile în care ultima dată automobilul a fost văzut în portul Palermo din Sicilia. Problema şi mai mare este că, deşi am fost anunţat că hoţul a fost dat în urmărire generală, acesta a intrat în ţară în decembrie, când a încercat să mai dea o ţeapă şi altei firme de acest gen. Din fericire, patronul respectivei societăţi a fost mult mai inspirat decât mine”, a mai afirmat patronul păgubit. „O altă maşină, care mi-a dispărut tot în aproximativ aceeaşi perioadă, am reuşit să o recuperez după ce am plătit cămătarilor 6000 de euro. Dacă ar fi fost să aştept după Poliţie, nu aş fi recuperat maşina asta niciodată”, a mai spus patronul societăţii.

Hoţi protejaţi

Chiar dacă „hoţul” ar fi depistat, acesta „riscă” să plătească o amendă infimă şi să revină la vechile obiceiuri. Problema principală este legată de legislaţia deficitară în acest domeniu. Adică, dacă un cetăţean „omite” să returneze, la finele perioadei de graţie, maşina închiriată, el nu poate fi acuzat de furt. În cel mai bun caz, acesta poate fi  învinuit  de abuz de încredere, faptă, de asemenea, prevăzută de codul penal, dar care este pedepsită mult mai lejer. Conform articolului 256 din Codul Penal, această faptă este  taxată  ca abuz de încredere şi nu furt în condiţiile în care se consideră că cel care închiriază respectivul bun îl oferă de bunăvoie şi nesilit de nimeni. Or, în acest caz, nereturnarea acestuia nu poate fi catalogată drept furt, din momentul în care proprietarul a oferit bunul cu bună- ştiinţă. Totuşi, în baza contractului dintre cele două părţi, cel care închiriază se obligă să returneze maşina închiriată la finele perioadei convenite prin contract. Dacă nu se întoarce, singura posibilitate a părţii vătămate este să aştepte ancheta poliţiei şi să-l acţioneze în judecată pe cel care a închiriat maşina pentru nerespectarea contractului, dosar care va merge la Tribunalul Comercial, nicidecum la secţia penală.

Obligaţi de lege

Raluca Seucan, purtătorul de cuvânt al IPJ Cluj, a declarat că în momentul de faţă atât Poliţia, cât şi Procuratura sunt nevoite să lucreze cu legile în vigoare, indiferent dacă acestea sunt bune sau rele. „Această infracţiune este prevăzută de Codul Penal la categoria abuz de încredere. Chiar dacă în alte ţări această infracţiune este considerată ca furt calificat, la noi în ţară trebuie să acţionăm după legile în vigoare”, a spus Seucan.

Legislaţie aiurea

Un avocat consultat de Gazeta de Cluj ne-a declarat că legislaţia deficitară în acest domeniu   nu stipulează ca proprietarii maşinilor să reintre în posesia maşinilor furate. „Legile actuale au foarte multe lacune, inclusiv în acest domeniu. În mod normal, această faptă ar trebui inclusă la infracţiunea de furt calificat pentru simplul motiv că infractorul îşi însuşeşte, la un moment dat, un bun care nu mai este al lui. Atât timp cât plăteşte chiria, cât este în perioada de închiriere a maşinii este perfect legal ca acesta să o conducă, pentru că a plătit pentru acel serviciu. După ce această perioadă expiră şi dacă cel care a închiriat bunul nu-l returnează, organele de anchetă ar trebui să intre „pe fir” şi să-l caute pe individ, asta în cazul în care acesta nu are motive întemeiate pentru care nu a putut returna bunul. Totuşi, chiar dacă ar avea motive întemeiate, ar trebui să anunţe. Aceaste speţe demonstrează încă odată ineficienţa sistemului juridic românesc, ce protejează infractorii şi defavorizează păgubiţii” , a spus avocatul.

Italia, peste România

În alte ţări, această faptă este mult mai bine reglementată. Spre exemplu, în Italia, toate firmele de rent-a-car sunt racordate la sistemul informatic al poliţiei şi toate închirierile, monitorizate de organele de anchetă. Adică, dacă un funcţionar al unei asemenea firme nu închide aplicaţia în termen de 24 de ore de la închiderea perioadei de închiriere, softul trimite automat o înştiinţare către poliţie, care imediat începe investigaţiile pentru recuperarea maşinii şi prinderea infractorului. Mai mult decât atât, în Italia această faptă este încadrată la furt calificat, nu la abuz de încredere, cum  se întâmplă în România.   

Augustin Stanciu