Politie politica pentru utilizatorii de internet

„Gazeta de Bistriţa” a fost una din publicaţiile care au atras un semnal de alarmă printr-un material intitulat „Big Brother a fost legalizat”, privind impunerea unui control absolut asupra libertăţilor individului şi a violării oricărei intimităţi. Apariţia Legii nr.298 din 2008 a fost un vis la care unii doar sperau, dar care l-au văzut legiferat. Nu mai este mult, arătam atunci, când simplul fapt că te culci cu soţia, amanta sau alt partener, ori că te scarpini în fund sau în nas, că vorbeşti ce nu trebuie, va fi înregistrat şi stocat. Poate odată va folosi la ceva.
Era de aşteptat acest lucru. Am obţinut libertatea dar nu ştim ce să facem cu ea. Mulţi dintre noi tânjim după vremuri demult apuse, libertatea ne deranjează.

Lege specială aberantă

Nici nu s-au stins bine discuţiile în legătură cu Legea nr.298 din 2008 şi ne trezim cu o nouă „bucurie” pe cap. Se spune că „somnul raţiunii naşte monştri”. Altfel nu se explică noul produs lansat pe piaţă de către Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (MJLC), în calitate de iniţiator, respectiv ministrul Cătălin Predoiu, o lege menită să instituţionalizeze monitorizarea internetului. Mai direct spus, este o intenţie de creare a unei aşa zise poliţii politice a internetului. Textul acestui coşmar, pentru că va fi un coşmar pentru utilizatorii internetului dacă va fi aplicat în forma propusă de iniţiator, a fost afişat pe site-ul MJLC în data de 29.04.2009, solicitându-se observaţii până în data de 28 mai 2009.

Atac la baionetă

Această nouă viitoare lege specială urmează să modifice unele dispoziţii ale unor articole ale Legii nr.161 din 2003, dar şi să vină cu noi aberaţii. Practic, acest proiect de lege este un atac la baionetă împotriva utilizatorilor internetului, dar şi a noii generaţii „internet”, care vine tare din urmă. Parşivenia acestui proiect de lege vizează practic libertatea de exprimare pe internet a utilizatorilor acestui sistem de comunicaţie, dar vizează în acelaşi timp şi pe cei care editează ziare online sau bloguri, postează pe forumuri sau folosesc chat-ul, au sau administrează site-uri de internet. Poţi să devii „infractor”, în concepţia iniţiatorilor acestei legi, pur şi simplu dacă accesezi involuntar, din curiozitate poate, anumite pagini de internet. Unele paragrafe ale acestei legii, prevăd că şi intenţia se pedepseşte.

Închisoare sau… închisoare

Una din primele fapte incriminate se referă la „accesarea de materiale pornografice cu minori”. Conform proiectului „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă accesarea, fără drept, de materiale pornografice cu minori, prin intermediul sistemelor informatice sau a altor mijloace de comunicaţii electronice”. Sigur, omul este o fiinţă curioasă din fire. O asemenea pagină de pe internet se poate accesa involuntar, dintr-o simplă curiozitate, utilizatorul poate fi oripilat, poate fi indiferent sau poate să aprecieze ceea ce vede. Cine poate stabili ce gândeşte un om care se uită pe internet sau cine poate stabili dacă te uiţi la o pagină sau alta? Poţi accesa o pagină de internet „cu drept”? Când este vorba de viaţa ta privată, este treaba ta ce faci acasă în faţa PC-ului. Chiar este interesant de ştiut cum se va putea realiza din punct de vedere tehnic această monitorizare a internetului, dacă accesezi o pagină sau alta. Se va verifica fişier cu fişier tot ce se descarcă de pe net, se verifică pozele sau filmele descărcate, dacă sunt cu minori? Se va întocmi o listă cu site-urile interzise?

Alt articol care ridică semne de întrebare, cel puţin prin prisma formulării, se referă la distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului de materiale rasiste sau xenofobe. S-a stabilit oare oficial o definiţie a rasismului şi xenofobiei? „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului, în orice mod, prin intermediul unui sistem informatic, de materiale rasiste şi xenofobe”, se spune în noul proiect de lege.

Un alt articol care ridică numeroase semne de întrebare se referă la „ameninţarea din motive de discriminare”. Textual, articolul cu pricina arată că este „infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 3 ani, ameninţarea unei persoane sau a unui grup de persoane, prin intermediul unui sistem informatic, cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care maximul pedepsei prevăzute de lege este închisoarea de cel puţin 5 ani, pe motiv de rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, sau în considerarea religiei dacă aceasta este folosită ca pretext pentru oricare din motivele arătate”. Un alt articol loveşte în dreptul de opinie a individului. Astfel, dacă prin intermediul unui sistem informatic se neagă, minimalizează în mod evident, aprobă sau justifică genocidul sau crimele împotriva umanităţii, altfel cum sunt definite în dreptul internaţional şi recunoscute ca atare printr-o hotărâre definitivă a Tribunalului Militar Internaţional înfiinţat prin Acordul de la Londra, la data de 18 aprilie 1945, sau a oricărui alt tribunal penal internaţional înfiinţat prin instrumente internaţionale relevante şi a căror competenţe au fost recunoscute de statul român. Toate aceste aşa-zise fapte, constituie infracţiune şi se vor pedepsi cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. Năucitor şi periculos prin precedentul care se va crea.

Fapte neprevăzute de noul Cod penal

Curios este faptul că toate aceste fapte nu au fost incluse în viitorul Cod Penal, dacă tot se vroia incriminarea lor. Fie şi numai din acest motiv, acest proiect de lege ridică mari semne de întrebare, atât în privinţa opţiunii de incriminare a unor fapte prin lege specială, nu prin Codul Penal, cât şi cu privire la conţinutul noilor infracţiuni. Logic şi raţional în acelaşi timp, fiind vorba de incriminarea unor fapte, ar fi fost ca acestea să fie incluse în proiectul noului Cod Penal, care este dezbătut la ora actuală, inclusiv în Parlament. Este curios că nu s-a făcut acest lucru, dacă se intenţionează cenzurarea internetului, deoarece proiectul noului Cod Penal conţine infracţiuni similare sau conexe. În proiectul noului Cod Penal, art.204, prevede infracţiunea de ameninţare, care se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la un an sau cu amendă. Normal era ca ameninţarea din motive discriminatorii să fie prevăzută la acest articol ca formă agravantă. Un alt exemplu, art.366 din proiectul Codului Penal se referă la „incitarea la ură sau discriminare” împotriva unei categorii de persoane. Era logic ca infracţiunea propusă în acest proiect de lege să fie inclusă tot în noul Cod Penal.

Art.372 al proiectului noului Cod Penal, prevede infracţiunea de „pornografie infantilă” cu următorul conţinut, „producerea, expunerea sau distribuirea, în orice mod, precum deţinerea în vederea expunerii sau distribuirii de materiale pornografice cu minori se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”, iar dacă faptele prevăzute în acest aliniat au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani. Este clar ca lumina zilei, că noua infracţiune privitoare la accesarea de materiale pornografice nu se justifică să fie reglementată printr-o lege specială, ci ar trebui dacă tot se doreşte incriminarea acesteia să fie inclusă în art. 372. Dar problema care ridică cel mai mare semn de întrebare, se referă la oportunitatea incriminarii unei simple accesări, chiar întâmplătoare, a unui site care conţine pornografie infantilă, fără descărcarea şi deţinerea unor materiale pornografice cu minori?

Spre „Big Brother”, înainte !

Încet şi sigur se pare că asistăm la o înfiinţare a unei poliţii a internetului. Momentan, legea „Big Brother”, în baza unui memorandum elaborat, la sfârşitul lunii februarie, de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, amână până la 31 decembrie 2009 aplicarea acesteia, sub motivaţia că până atunci va fi elaborat şi planul pentru reţinerea datelor convorbirilor, astfel încât să nu existe efecte negative asupra instituţiilor publice, operatorilor economici sau opiniei publice.

Zaharia Cotoc