Good „bai” Bechtel!

Un caz tipic de ghinion românesc şi mai ales unul care seamănă extrem de mult cu un caz de corupţie la nivel înalt este cel al Autostrăzii Transilvania. Autostrada începută în 2003, în urma negocierilor purtate, fără licitaţie, între statul român şi colosul american Bechtel ar fi trebuit să fie finalizată în 2013. Totuşi, în momentul de faţă niciun kilometru din respectivul drum nu este finalizat. Mai mult, contractul dintre societatea americană şi statul român este în aşa fel conceput încât România va beneficia, la un moment dat, de cea mai scumpă autostradă din istoria umanităţii. Pentru simplul motiv că cei care au fost plătiţi pentru a veghea ca bugetul României să nu fie „secat” nu şi-au făcut datoria. Săptămâna aceasta are loc primul termen al procesului în care Simona Neagu, fostul avocat al CNADNR este acuzată că ar fi încasat peste şase milioane de euro din bani publici pentru a redacta contractul pentru realizarea autostrăzii. Totuşi, ea nu a scris un rând. Mai mult decât atât, ea nu a respectat nicio prevedere a contractului dintre ea şi CNADNR, chiar şi aşa, a încasat milioanele. Şi ca cercul să fie complet, în momentul de faţă ea reprezintă colosul Bechtel. Totuşi, din pricina avocatei este posibil ca Bechtel să părăsească România în cel mai scurt timp. Pentru a recupera banii cheltuiţi pe „serviciile” avocatei Neagu, CNADNR a acţionat-o în instanţă.  Avocatul Ioan Băraş, cel care reprezintă compania de autostrăzi în procesul dintre CNADNR şi Neagu a acceptat să acorde un interviu în exclusivitate pentru Gazeta de Cluj, explicând care sunt „hibele” din acest dosar, menţionând totodată şi faptul că în momentul de faţă nu se doreşte ca acest proces să fie câştigat.

Reporter: Reprezentaţi în calitate de avocat Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România în procesul cu Simona Neagu, avocatul care a negociat contractul iniţial între statul român şi compania americană Bechtel. De ce aţi acţionat-o pe doamna Neagu în instanţă?

Ioan Băraş: În baza contractului semnat între doamna Neagu şi CNADNR am chemat-o în judecată pe aceasta, avocat, în momentul de faţă în cadrul celei mai mari societăţi de avocaţi din România, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). Am chemat-o în judecată, vă spuneam, în numele companiei pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de asistenţă juridică 2298 din 13 noiembrie 2003 încheiat între CNADNR şi doamna avocat Simona Neagu, prin care se obliga ca în schimbul sumei de  150.000 euro să iniţieze şi să redacteze contractul de construire şi proiectare a Autostrăzii Transilvania. Apoi, pentru 500.000 euro era obligată să asiste   clienul la negocieri, iar apoi pentru încă 25.000 euro să asiste compania pe toată durata contractului. În acelaşi timp s-a încheiat un contract, un act adiţional la contract care prevedea că în cazul în care semnează contractul de proiectare şi execuţie are dreptul la un onorariu de succes de 0,2 % din valoarea autostrăzii. Preţul contractului a fost de  2,31 miliarde euro. Aşa, dânsa a încasat, pe baza acestui contract, în decursul timpului până prin 2007, când deja era deja la casa Nestor, 4,48 milioane euro. Compania cere rezoluţiunea acestui contract în primul rând pentru motivul că  doamna avocat, potrivit contractului de asistenţă juridică era sub contract cu CNADNR până la finalizarea autostrăzii. Raţiunea pentru care s-a încheiat contractul pe toată durata realizării autostrăzii a fost pentru că în tot acest timp avocatul deţine anumite secrete ale clientului, date despre modul în care funcţionează clientul. CNADNR  este o companie naţională, cu peste 6000 de angajaţi, un colos, cupă două etaje la nivelul Ministerului Transporturilor. Acolo oamenii prea puţin se cunosc unii cu alţii. Avocatul, fiind un bun cunoscător al  companie ştie unde trebuie să mergi ca să iei un document, cum trebuie să te comporţi cu acea persoană, dacă una este şantajabilă, dacă una este neşantajabilă, secrete pe care orice avocat le cunoaşte despre client pentru că acest i le aduce la cunoştinţă.  Pe de altă parte, contractul este încheiat cu un colos transnaţional, cu un imperiu, cu a treia parte a Partidului Republican din America. Compania a dorit să se protejeze pentru toate aceste aspecte şi a trecut la punctul 3.4 faptul că pe toată durata contractului, avocatul Simona Neagu nu are voie să se angajeze în activităţi care privesc acest contract pentru partea adversă şi nici nu are voie ca pe toată durata contractulu să dezvăluie vreun secret sau vreo informaţie legată de contract, de companie sau de desfăşurarea contractului de proiectare. Doamna Neagu spunea că i s-a reziliat contractul încă din 2005 pentru că a spus că nu mai au nevoie de dânsa şi au angajat o altă casă de avocatură. Potrivit articolului 10.2 din contractul de asistenţă juridică  acest contract încetează numai prin act adiţional semnat de ambele părţi. În momentul de faţă un asemenea act adiţional nu există. Eu, ca şi companie naţională pot angaja zece case de avocatură, şi pe tine, pentru că ştiu că ştii nişte secrete, te ţin în rezervă, nu te folosesc pentru ca nici cei care te folosesc la renegocierea contractului să nu ştie care au fost condiţiile de negociere iniţiale ale contractului. Am ţinut-o în rezervă pentru că aveam serioase dubii despre realitatea şi despre onestitatea onorariului de succes.

Rep.: Ce este onorariul de succes?

I.B.: Potrivit legii avocatului, părţile pot să stabilească fie un onorar orar, fie un onorar total, forfetar sau pot să stabilească că în cazul în care se câştigă un proces, avocatul să primească o parte din bunul câştigat sau echivalentul în bani, fiind însă exclus ca să fie discutat exclusiv un onorariu sub forma unui câştig.

Rep.: Am înţeles, dar practic, ce dubii aţi avut în legătură cu doamna avocat?

Rep.: Compania are trei dubii foarte importante. Prima problemă pentru care n-am folosit-o pe parcursul timpul a fost că dânsa şi-a asumat obligaţia de rezultat, să facă ceva, să semneze alături de companie contractul de construire şi proiectare al autostrăzii. Semnând acest contract alături de client, avocatul îşi asumă obligaţia personală în legătură cu siguranţa şi cu rezultatul acestui contract. Adică, eu ca avocat îmi asum răspunderea alături de clientul meu că acest contract este benefic pentru poporul român, este bun şi va conduce la construcţia primei autostrăzi din România cu adevărat serioase, la un preţ excepţional, excepţional prin valoare. Primul dubiu a fost legat de semnarea contractuluiu alături de CNADNR. Aceasta a fost o condiţie pentrru care primeai onorariu de succes. Ea n-a semnat contractul de proiectare şi construire al autostrăzii şi totuşi a luat banii, adică 4,482 milioane euro plus TVA. În total, ea a încasat de la companie 6,197 milioane euro, adică peste 260 miliare lei vechi. Dacă semna contractul, îşi asuma răspunderea, ori ea nu are nici un fel obligaţie prin nesemnarea contractului. Ea nu l-a semnat. A spus că acesta este un contract pe care nu este bine ca avocat să-l semneze. Acesta a fost primul meu semn de întrebare. Al doilea semn de întrebare a fost legat de faptul că ea a primit de la companie acest act adiţional la contract şi l-a încasat ca un succes. Or, acest contract nu s-a încheiat pe baza efortului făcut de doamna Neagu ci pe baza unei legi votate de  Parlamentul României. Ce rol are avocatul în acest contract?  Orice succes presupune realizarea unui obicetiv. Or, acest obiectiv nu s-a realizat datorită eforturilor avocatului, ci datorită faptului că CNADNR a semnat contractul în baza unei legi votate în Parlamentul României. Al treilea semn de întrebare a fost că în 2006, dânsa se integrează ca avocat în NNDKP care în acel moment, deja, de un an de zile, acorda asistenţă juridică firmei Bechtel, în proceduri de renegociere a contractului pentru Braşov-Borş.

Rep.: Deci, ea a trecut acum pe cealaltă parte a baricadei?

I.B.: Din martie de când s-a integrat în NNDKP, dânsa a trecut pe partea cealaltă. Practic, intrând într-o societate civilă profesională, avocatul îşi pierde identitatea. Identitatea lui rămâne ca avocat, ca persoană înscrisă în barou, dar ea face parte dintr-o entitate mare care este exact ca un stup de albine. Aşa este şi societatea de avocatură. Intrarea unui avocat care este incompatibil din cauza unui proces într-o societate, face ca toţi avocaţii din societate să devină incompatibili. Dacă eu asist CNADNR şi firma Nestor ar zice că ar dori să mă coopteze, firmă la care lucrează doamna Neagu, pentru că ştiu anumite informaţii despre acest proces şi doresc să mă ia la ei, eu în acel moment, dacă intru în acea societate comit abatere disciplinară gravă care poate conduce până la excluderea avocatului din barou, aşa cum prevăd articolul 44 din legea 51/1995 privind organizarea profesiei de avocat şi articolele 8, 9 şi 10 din statutul profesiei de avocat. În aceeaşi abatere disciplinară, din cauza mea, intră toţi avocaţii din casa de avocatură, indiferent dacă eu nu-i voi asita niciodată pe cei la care se face referire. Ei trebuiau să facă, în cazul Simona Neagu, următorul lucru. Fie să nu o angajeze, fie să-i spună să meargă la CNADNR, înainte de a intra în casa de avocatură, pentru că ei acordă asistenţă lui Bechtel şi să-şi facă rezilierea contractului cu compania. Dacă erau oneşti aşa trebuiau să facă sau dacă ea nu i-ar fi minţit cumva că nu mai lucrează în companie.

Rep.: Să fim serioşi, nu credeţi că cei de la NNDKP nu ştiau că Simona Neagu era avocata CNADNR? Credeţi că asemenea cazuri nu se ştiu?

I.B.: Eu nu pot să dovedesc, este doar umila mea părere, dar cred că a fost luată acolo exact din cauză că ea cunoştea problemele cu pricina. Totul a început când fostul director general a afirmat că acest contract este unul politic. Toţi juriştii şi toată lumea a spus că acest proces are şanse mici de a fi câştigat, pentru că mă opun celei mai puternice firme de avocatură. Am fost angajat de compania de autostrăzi să conduc acest proces. Problema care se pune în această situaţie este mult mai profundă. Acesta este motivul pentru care, cel mai probabil voi pierde procesul. Şi-l voi pierde pentru că în contractul Bechtel există Capitolul 14 care este intitulat „Mita”. La capitolul 14 punctul „a” şi „b” se spune aşa: „dacă antreprenorul sau oricare din afiliaţii antreprenorului dă sau promite vreo sumă de bani sau vreun folos unei persoane ( n.r. nu contează ce fel de persoană), pentru a face, a nu face, a se abţine de a face, sau a favoriza sau a nu favoriza orice acţiune în legătură cu contractul atunci este considerată mita, este incidentă cauza de mită şi sancţiunea cauzei de mită”. În ipoteza în care oricare din cele două puncte, a şi b se îndeplineşte, după o prealabilă notificare însoţită de documentul care constată că s-a îndeplinit această clauză, după o notificare făcută cu 14 zile înainte, beneficiarul îl va evacua pe antreprenor de pe amplasament. Fără despăgubire, fără doi ani să nu ne apropiem de autostradă. Lăsat cheile în contact, talonul în torpedo şi plecat acasă. Toţi. Asta e consecinţa în cazul în care eu câştig procesul. Înseamnă că s-a dovedit că antreprenorul a dat unei persoane o sumă de bani ca să facă ceva în legătură cu contractul. Această persoană este şi ea avocatul Bechtel, aşa cum sunt toţi avocaţii din casa de avocatură. Consecinţele astea sunt incalculabile. Deci, dacă acest proces se câştigă, statul român, în speţă compania de autostrăzi dispune de acel act care dovedeşte că Bechtel a angajat un avocat al companiei, astfel încălcând clauza 14.1 litera a şi b.

Rep.: Şi cu facturile? Dacă se dovedeşte mita, câţi bani mai plăteşte statul român?

I.B.: Niciun leu. Bechtel pleacă în 14 zile. Lasă tot acolo şi pleacă. Ce s-a plătit, rămâne bun plătit, ce nu s-a plătit, s-a terminat. Şi în 14 zile pleacă de pe amplasament. Deci vă daţi seama care sunt implicaţiile. Aici nu ne jucăm. Aici vorbim despre o companie ce reprezintă emblema celei mai mari democraţii din lume. Statul român dacă vrea, o va aduce la îndeplinire, dacă nu vrea, n-o va aduce la îndeplinire. Aici este treaba statului român. Acesta este şi considerentul principal pentru care clientul meu nu prea mai vrea să mai stea de vorbă cu mine. Din momentul în care în 12 aprilie am intrat în direct pe Realitatea TV în timpul emisiunii „Autostrada Nepoţilor” şi am explicat domnului ministru Berceanu care nu prea era la curent cu această probnlemă şi domnului Mike Mix, directorul Bechtel că avem deja proces cu doamna Simona Neagu pe motiv că s-a realizat cea mai mare faptă de arme din istoria Bechtel, aţi angajat propriul nostru avocat. În momentul în care şi-au dat seama de consecinţe, parcă am dat un şut într-un viespar. Din momentul acela am cerut să intru în audienţă la ministrul Transporturilor pentru ca să-mi spună ce atitudine să adopt faţă de presă, sigur, problema mea nu e importantă, de aceea nu este pe lista de priorităţi. De acea de o lună nici ministrul nu m-a primit. Singura care m-a primit în audienţă a fost doamna Tiron, directorul CNADNR după vreo două săptămâni şi a trebuit să-i explic de ce se va câştiga acest proces pentru că acest proces nu poate fi pierdut pentru că evidenţa este atât de clară, că din 2005 Bechtel este apărat de avocaţii de la Nestor, din 2006 doamna avocat Simona Neagu a intrat în casa de avocatură Nestor şi în 2007 a executat ultimele două milioane de euro de la companie, când deja era la Nestor şi reprezenta pe Bechtel. Ne ridicăm o serie de întrebări la care nu găsim răspuns. Al doilea motiv pentru care am cerut rezoluţiunea şi anume pentru gravă culpă profesională. Doamna Simona Neagu nu a pregătit contractul acesta, deşi îşi asumase obligaţia contra sumei de 150.000 euro să îl pregătească şi să îl redacteze. Contractul a venit în octombrie 2003 adus de partea americană, cu o traducere aproximativă în limba română. Pe marginea contractului s-au purtat şapte runde de negociere de o comisie din care făcea parte şi doamna Neagu, runde în care partea română a ridicat o serie de probleme tehnice, Bechtel a zis că le va rezolva, nu le-a rezolvat niciodată. Astfel că după şapte runde de negocieri s-a semnat cel mai important contract din istoria României post decembriste, runde de negociere care au durat cinci ore şi ceva în total, adică aproximativ 45 de minute pentru fiecare şedinţă. La negocieri s-a discutat cine dă gropile de materiale, cine mută utilităţile, ori acest lucru este prevăzut în contract. Statul s-a încărcat de obligaţii, Bechtel nimic. Statul dă groplile de materiale, statul mută utilităţile, dacă Bechtel strică drumul, statul plăteşte, dacă Bechtel strică casele, statul le repară, dacă Bechtel a propus exproprieri într-o parte, am plătit, dacă s-a răzgândit şi a dorit traseul în altă parte, am plătit şi acolo. Dacă Bechtel doreşte o soluţie care mă costă pe mine ca stat cu 80 % mai mult decât s-ar face o ocolire, a trebuit să plătim. Dacă pe undeva era greu de făcut autostradă prin Transilvania, pe acolo ne-au plimbat. Ei au dreptul să lucreze unde vor, când vor. Pot să termine autostrada în 2013 sau pot să abandoneze şi să intre în faliment în 2012 şi eu nu pot să zic nimic. Trebuie să plătesc cât îmi facturează ei. Dacă ei vor să construiască un km de autostradă cu o mie de tone de beton, sau cu 100.000 de tone de beton, eu trebuie să mă supun. Dacă ei vor să aducă fierul beton din Turcia şi-mi lasă mie 5000 de muncitori la Câmpia Turzii fără pâine, au dreptul să facă şi chestia asta. Când eu am fierul beton aici. La Câmpia Turzii fierul beton stă şi rugineşte, dar eu îl aduc din Turcia. Lucrează cu ce firme vor, cât vor, cum vor, cu cine vor. Dacă doresc să facă km de autostradă cu 1000 de euro, îl face cu 1000 de euro, dacă vor să-l facă cu 100.000 de euro, sau cu 100 de milioane, atât trebuie să-l plătesc.

Rep.: Credeţi că acest contract a fost făcut cu dedicaţie?

I.B.: Personal l-am citit şi este un act de 300 şi ceva de pagini care cuprinde exclusiv drepturile Bechtel.

Rep.: Şi drepturile noastre?

I.B.: Nu avem. Avem dreptul să plătim, să plătim şi iar să plătim. Şi să aşteptăm ca în 2013 să avem o autostradă gata.

Rep.: Pe cine ar trebui să împuşcăm?

I.B.: Ministrul Transporturilor zicea odată într-un interviu că dacă Ceauşescu ar fi trăit i-ar fi spânzurat pe toţi. Pe toţi cei care au participat la semnarea acestui contract. Începând de la Miron Mitrea şi terminând cu Beşulescu şi cu Simona Neagu.

Rep.: Din cauză că respectivul contract a fost atribuit fără licitaţie, statul român nu poate obţine bani europeni nerambursabili, contravaloarea totală a autostrăzii Braşov-Borş fiind suportată din banii contribuabilului român. Nu credeţi că celor care au negociat şi semnat contractul cu Bechtel ar trebui să li se impută banii pe care România i-a pierdut?

I.B.: Vreau să vă spun că în momentul de faţă există materiale de construcţie plătite pentru trei autostrăzi. În contract este o prevedere prin care Bechtel nu e obligat să-mi dea mie sococoteală pentru data când foloseşte materialele. Aşa că eu trebuie să plătesc cât îmi cere el până îşi umple el nişte gropi imense de materiale. Apoi, dacă vrea le foloseşte, dacă nu, nu.

Rep.: Există vreo posibilitate să reziliem acest contract?

I.B.: După părerea mea singura variantă este să câştigăm acest proces.

Rep.: Se poartă discuţii de ceva vreme ca anumite porţiuni din autostradă să fie realizate prin concesiuni şi implicit scoase din contractul iniţial semnat cu Bechtel. Este posibil, legal acest lucru? Putem să ne aşteptăm să vedem anumite porţiuni din autostradă să fie realizate şi de alţi antreprenori generali în următoarea perioadă?

I.B.: Numai dacă vrea Bechtel. Dar Bechtel nu are niciun interes.

Rep.: Ce şanse credeţi că aveţi să câştigaţi procesul?

I.B.: Dacă se va întrezări o cât de mică şansă ca eu să câştig procesul, sunt 80 % sigur că CNADNR îmi va retrage mandatul pentru că din punct de vedere politic, părerea mea este că am intrat în NATO pe baza încheierii acestui contract. Este o problemă internaţională. Nu ştiu dacă ne putem permite să supărăm pe cineva. Gândiţi-vă cum poate Bechtel să construiască în Croaţia  pe bază de licitaţie, în doi sau în trei ani, cu opt milioane de euro/ km şi la noi a ajuns la 16 milioane euro/km.

Rep.: S-a pornit de la 2,3 miliarde de euro. S-a ajuns la 8 miliarde. La cât se va ajunge în 2013?

I.B.: Nu ştiu. Potrivit contractului nu putem să controlăm preţul. L-am plăti şi un milion de dolari pe lună costuri neprevăzute. Aveau zece specialişti, stăteau toţi la Mariott în apartamente, aveau maşini, mâncăruri şi băuturi fine. N-am avut ce comenta. Am plătit.   

Rep.: Şi statul român nu poate să controleze acest lucru?

I.B.: Nu, nu şi nu. Decât într-o singură situaţie, în cazul în care câştig acest proces şi se dovedeşte că Bechtel a angajat un avocat al companiei.

Rep.: Noi practic, ca stat român, le-am dat celor de la Bechtel un cec în alb, pe care ei au dreptul să treacă câte zerouri doresc?

I.B.: Câte zerouri doresc şi fiţi siguri că le trec tot timpul şi nu putem să face nimic.

Simona Neagu a declarat că până în momentul de faţă nu a primit o citaţie oficială şi în consecinţă nu poate face comentarii legate de presupusele acuze care i se aduc. „Pot să vă spun că toate informaţiile care au apărut în presă sunt pure speculaţii. Chiar dacă dumneavoastră îmi spuneţi că s-a început un proces împotriva mea, eu până în momentul de faţă (n.r. 22 mai) nu am primit niciun fel de citaţie legată de acest proces. Până nu primesc o citaţie, nu voi putea urmări dosarul, deci nu pot vedea care sunt acuzele oficiale care mi se aduc şi implicit nu pot să-mi pregătesc apărarea. Până nu voi primi citaţia prefer să nu comentez niciun fel de acuze care mi s-au adus în mass media. Când şi dacă voi primi citaţia voi sta la dispoziţia presei cu toate amănuntele”, a spus Simona Neagu.

Directorul CNADNR, Dorina Tiron a declarat că în momentul de faţă nu cunoaşte niciun detaliu legat de acest proces, în ciuda faptului că acest dosar „valorează” şase milioane de euro plus posibilitatea ca Bechtel să fie „evacuat” din România. „Nu ştiu domnule nimic despre niciun proces cu Simona Neagu. Ştiu că este, dar nu ştiu nimic. Ştiţi că este un proces delicat, e mai complicat cu acest proces, dar nu vă pot spune nimic, trebuie să mă interesez”, a spus Tiron.   

Bogdan Sgârcitu, directorul de comunicare al Bechtel a declarat că în momentul de faţă nu ştie nimic referitor la acest dosar. „Nu ne interesează acel dosar, nu ne priveşte. Legat de acea presupusă prevedere legată de mită, aş dori să vă comunic că acea practică nu este tolerată în compania noastră şi nu pot comenta o situaţie ipotetică”, a declarat Sgârcitu.

Fostul director general al CNADNR, Dorin Debucean a declarat că respectivul contract a fost încheiat în defavoarea statului român. „De când am început să lucrez în domeniu nu am văzut un contract mai avantajos pentru o companie ca acesta semnat între Bechtel şi CNADNR. Acest contract, în marea majoritate a prevederilor este în defavoarea statului român. Legat de procesul cu doamna Neagu, ce vă pot spune este că ştiu că doamna avocat a încasat milioane de euro, dar nu am văzut, personal, semnătura ei pe niciun act din cadrul companiei”, a declarat Debucean.    

Augustin Stanciu