CEDO apără un judecător corupt şi un “rege al asfaltului”

România a mai pierdut un proces la CEDO pentru nerespectarea vieţii private şi a interceptărilor ilegale. Este vorba de procesul deschis la CEDO de Costel Căşuneanu, unul dintre “regii asfaltului”, şi judecătorul Florentin Costiniu. Cei doi au fost condamnaţi de magistraţii români pentru fapte de corupţie, însă judecătorii CEDO au condamnat statul român pentru modul în care a decurs ancheta care a dus la condamnarea lui Costiniu şi Căşuneanu. Judecătorii europeni au decis că anchetatorii au încălcat, în cazul lui Costel Căşuneanu, Articolul 3 (referitor la interzicerea torturii) şi Articolul 8 (referitor la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie) şi au acordat acestuia daune de 4000 euro.

În motivarea prin care CEDO i-a dat câştig de cauză afaceristului Costel Căşuneanu, “regele asfaltului” este prezentat drept un fost om de afaceri care a încheiat mai multe contracte cu statul pentru reabilitarea de drumuri şi care locuieşte în Oituz, judeţul Bacău. El este inculpat în dosarul de corupţie în care mai sunt judecaţi şi fostul senator Cătălin Voicu, Florin Costiniu şi Marius Locic. În acest caz, la 21 mai 2010, pe atunci senatorul Cătălin Voicu, judecătorul Florin Costiniu şi oamenii de afaceri Costel Căşuneanu şi Marius Locic au fost trimişi în judecată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), pentru trafic de influenţă, complicitate la trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi, respectiv, fals în înscrisuri sub semnătură privată. Costel Căşuneanu, ca şi Costiniu şi Locic, a stat în arest preventiv din 8 până în 12 aprilie 2010. La 1 iunie 2012, Costel Căşuneanu a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru cumpărare de influenţă, judecătorii instanţei supreme suspendându-i executarea pedepsei pentru un termen de încercare de şapte ani, după ce a cooperat cu procurorii şi judecătorii, contribuind, prin declaraţiile pe care le-a dat, la aflarea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei. Concret, Căşuneanu a demascat limbajul disimulat folosit de Cătălin Voicu în mai multe convorbiri telefonice interceptate.

Anchetatorii au “transpirat” ancheta în presă

Conform hotărârii judecătorilor europeni, „Curtea observă că convorbirilor telefonice sunt acoperite de noţiunile de viaţă privată şi corespondenţa în sensul articolului 8 (a se vedea, printre altele, Autorităţile Craxi, citată mai sus, A§ 57 şi Draksas împotriva Lituaniei, nr. 36662/04, A§ 52, 31 iulie2012). În cazul de faţă, deşi nu fără relevanţă pentru procedurile penale… conţinutul înregistrărilor a dat de gol informaţii cu privire la întreprinderile private ale solicitantului şi, astfel, l-au pus într-o lumină nefavorabilă, dând impresia că a comis infracţiuni, în faţa autorităţilor naţionale… Scurgerile în presă de informaţii non-publice din dosarul penal pot fi considerate a fi o ingerinţă în dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private. În acest context, simplul fapt că în conformitate cu legislaţia naţională cerinţa de a păstra confidenţiale actele din dosarul penal în cadrul investigaţiilor este în principal menit să protejeze procurorii în eforturile lor de a aduna probe… în ceea ce priveşte consecinţele pe care scurgerile în presă le-au produs reclamantului, Curtea constată că odată ce informaţia a fost publicată, solicitantul s-a trezit cu nu are nici un mijloc de a solicita măsuri imediate pentru a i se apăra reputaţia, că fondul cauzei nu a fost examinarea de către o instanţă, autenticitatea, exactitatea convorbirilor telefonice sau interpretarea lor pentru a putea astfel să fie contestate… reclamantul nu a avut nici un fel de mijloace pentru a se plânge împotriva autorităţilor pentru scurgerea de informaţii. Astfel, se poate concluziona că reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a ingerinţei în dreptul său la respectarea vieţii sale private (…) Curtea notează că publicarea materialelor în cauză nu au servit la o mai bună urmărire penală în cauză (…) Rezultă că scurgerea nu a fost justificată”, se arată în hotărârea CEDO.

CSM a stat şi s-a uitat la linşajul mediatic

Acţiunile CSM nu au fost, în opinia Curţii, un răspuns suficient de puternic, având în vedere gravitatea situaţiei. Mai mult decât atât, Curtea nu a primit nicio informaţie cu privire la rezultatele concrete ale acestor verificări. Astfel, Curtea constată că nu există nici un angajament din partea statului de creştere a gradului de conştientizare a instituţiilor sale în materie. Curtea reiterează că în cele din urmă, reclamantul nu a avut nici un mijloc de a obţine despăgubiri de la autorităţi pentru scurgerea de informaţii.  Statul pârât nu a reuşit în obligaţia de a asigura păstrarea în siguranţă a informaţiilor, în scopul de a asigura dreptul reclamantului la respectarea vieţii sale private şi, de asemenea, nu a reuşit să ofere niciun mijloc de atac o dată ce încălcarea acestor drepturi a avut loc, conchide hotărârea CEDO.

Reclamanţii ”pe cai mari”

În rezoluţiile de începere a urmăririi penale şi în ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale procurorii au susţinut că, în perioada iulie – septembrie 2009, Cătălin Voicu, „prevalându-se de prerogativele ce derivă din calitatea sa de senator”, a primit de la Costel Căşuneanu, în două tranşe, sumele de 250.000 de lei (echivalentul a 60.000 de euro) şi 200.000 de euro, în schimbul intervenţiei pe lângă magistraţi din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Florin Costiniu, preşedintele Secţiei civile-n.r.), în vederea adoptării unei soluţii favorabile societăţii comerciale la care omul de afaceri era asociat. De asemenea, în august 2009, Voicu ar fi pretins şi primit de la Marius Locic suma de 119.000 de lei în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă poliţişti pentru a-i determina să propună o soluţie favorabilă într-un dosar în care acesta era cercetat pentru fapte penale.

Răzvan Robu