Condiţiile inumane de detenţie din România

Într-o decizie împotriva României din 30 aprilie 2013, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), acordă despăgubiri unui deţinut de la Penitenciarul Colibaşi, pe baza articolului 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea torturii şi a tratamentului degradant. Acesta nu este singurul care a obţinut un verdict împotriva statului, existând o serie de precedente în această privinţă.

În sentinţa pronunţată în data de 30 aprilie, deţinutul Ion Ciobanu a primit despăgubiri de 4.800 de euro, în mare parte pentru condiţiile precare de detenţie de la Penitenciarul Colibaşi, unde este în prezent închis. Potrivit presei din judeţul Argeş, Ciobanu este cunoscut pentru zecile sale de plângeri de tot felul.
Poreclit „Americanu”, Ion Ciobanu, născut în 1970, a dat în judecată statul român în 2011 pentru relele condiţii de detenţie de la penitenciarul Colibaşi. În plângerea trimisă la Strasbourg, Ciobanu s-a plâns printre altele de condiţiile „inumane” şi „demne de Evul Mediu” de la penitenciarul Colibaşi, menţionând că saltelele erau foarte uzate, că celula era plină de paraziţi şi că dezinsecţia se făcea doar o dată pe an, arată sursele menţionate. La fel ca alţi deţinuţi care au câştigat în faţa CEDO pe considerente de rele tratamente, Ciobanu, suferind de diabet, a reclamat şi caracterul necorespunzător al alimentaţiei şi că nu i se dădeau articole de toaletă.

Decizii peste decizii

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după verificarea documentelor şi audierea părţilor, a decis că s-a încălcat articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care interzice tortura şi tratamentul degradant. Drept urmare, statul român este obligat să îi plătească lui Ciobanu despăgubiri de 4.800 de euro până pe 30 iulie.

Jurnal de Argeş arată că, prin hotărâri ale CEDO, alţi trei actuali sau foşti deţinuţi au primit despăgubiri totale de aproape 40.000 de euro de la statul român pentru condiţiile inadecvate şi tratamentul la care au fost supuşi la penitenciarul Colibaşi. Astfel, pe 5 martie, fostul deţinut Florin Daniel Stana, eliberat pe 17 decembrie 2011, a obţinut despăgubiri morale de 10.000 de euro.  Pe 12 februarie, Eugeniu Costel Austrianu, arestat pentru crimă în 1992 şi 2005, a obţinut, printr-o decizie a Curţii de la Strasbourg, despăgubiri de 10.000 de euro, plus 1.524 euro cheltuieli de judecată. În fine, pe 18 octombrie 2011, Iulian Lăutaru din Vâlcea a obţinut cele mai mari despăgubiri – 16.000 de euro, pentru tratamentul injust de la penitenciarul Colibaşi. Acesta a reclamat, printre altele, la Strasbourg, că celulele erau supraaglomerate, că grupurile sanitare erau extrem de murdare, dar şi că în timpul verii temperatura în celule era constant peste 40 de grade.

Un caz la fel de răsunător a fost cel al lui Fane Ciobanu, care în 2011 a câştigat daune la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), pe baza încălcării aceluiaşi articol şi invocând motivul că statul nu i-a suportat cheltuielile pentru o proteză dentară. CEDO şi-a motivat hotărârea de a-i acorda despăgubiri cetăţeanului român Fane Ciobanu pe articolul 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi anume dreptul de a nu fi supus torturii, tratamentelor inumane sau degradante, dat fiind că deţinutul Fane Ciobanu a reclamat lipsa tratamentului medical adecvat în penitenciarele româneşti, printre care refuzul autorităţilor de a-i realiza o proteză dentară.

Aglomeraţie şi mizerie
CEDO a reţinut că penitenciarele româneşti sunt supraaglomerate, ceea ce constituie, de asemenea, o încălcare a articolului 3 a Convenţiei Europene. Criminalul român a arătat că astfel de situaţii se regăsesc în toate penitenciarele în care el a fost încarcerat, adică Jilava, Giurgiu şi Craiova. Statul român a fost astfel obligat să achite 13.300 euro, reprezentând daune, dar şi 3.000 de euro cheltuieli de judecată. Acesta a fost reprezentat de Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România Comitetul Helsinki (APADOR-CH).
Fane Ciobanu a fost încarcerat în 1999 şi are de executat 21 de ani de închisoare, pentru omor. „La 19 ianuarie 2000, reclamantul a fost încarcerat în Penitenciarul Bucureşti-Jilava. Ulterior, a fost deţinut în principal în Penitenciarul Craiova (decembrie 2002-mai 2003, decembrie 2003-sfârşitul lunii martie 2004), Penitenciarul Giurgiu (mai-iulie 2003, aprilie-octombrie 2004, decembrie 2006-martie 2007) şi Penitenciarul Bucureşti-Jilava (iulie-decembrie 2003, noiembrie 2004-noiembrie 2006)”, arată referatul CEDO. Ciobanu îşi execută pedeapsa în cadrul regimului de maximă siguranţă.
Reclamantul s-a plâns de camerele în care a fost cazat în aceste penitenciare, arătând că sunt supraaglomerate, fiind astfel nevoit să împartă uneori patul cu un alt deţinut. Din cauza lipsei de spaţiu, ar fost constrâns adesea, în Penitenciarul Bucureşti-Jilava, să stea toată ziua în pat, cu excepţia perioadelor în care se făceau controale în cameră, când, spune el, gardianul abia putea să treacă printre deţinuţii aflaţi în picioare. Ciobanu susţine că i s-a întâmplat să împartă camera cu deţinuţi bolnavi de tuberculoză sau de boli cu transmitere sexuală şi sublinia că el însuşi a contractat tuberculoza în 2001. De asemenea, abia în 2006 conducerea penitenciarului ar fi luat măsuri pentru separarea deţinuţilor bolnavi de cei sănătoşi, fapt care explică îmbolnăvirea sa de tuberculoză.
Deţinutul susţine că în penitenciar condiţiile de igienă erau precare, iar nemaifiind vizitat de către familie de mai mulţi ani, acesta nu a primit, nici din partea acesteia, nici din partea autorităţilor, lenjerie de pat, lenjerie de corp sau obiecte de toaletă. De asemenea, ar fi fost constrâns să se spele cu apă rece şi ar fi fost cazat într-o cameră fără încălzire.

Fără dinţi şi legat de pat

În cele din urmă, din cauza problemelor de sănătate, care au ajuns de la gastrită la ulcer gastric, şi a edentaţiei totale, acesta ar fi suportat greu hrana din penitenciar, ca de exemplu fasolea albă, varza. Potrivit acestuia, în Penitenciarul Craiova, în special, autorităţile nu ar fi respectat întotdeauna regimul alimentar prescris de medici. La 4 ianuarie 2002 şi 14 ianuarie 2004, Autoritatea Naţională a Penitenciarelor (ANP) i-a răspuns reclamantului, care solicitase punerea unor proteze dentare, că figura în dosarul medical, printre altele, cu edentaţie totală, dar cele două proteze dentare mobile necesare acestuia costau între 60 şi 85 de euro în acea perioada şi că, potrivit reglementărilor în vigoare, dacă dorea să îşi pună aceste proteze, trebuia să dispună de această sumă. Ciobanu, inapt să presteze muncă în penitenciar din cauza bolilor sale şi lipsit de orice legătură cu familia, nu dispunea de nicio suma de bani.

De asemenea, acesta afirma că şi-a pierdut o parte din dinţi după ce a fost supus unor violenţe în timpul unei detenţii anterioare. Violenţele au continuat însă şi în timpul perioadei la care făcea referire în plângerea adresată CEDO. La 28 aprilie 2005, când era internat în Penitenciarul-Spital Bucureşti-Rahova, un gardian însărcinat cu supravegherea sa l-a lovit cu piciorul, în prezenţa medicului, după ce s-a plâns de furtul unor obiecte. Drept urmare, la 20 sau 21 mai 2005, acesta a fost transferat de la Penitenciarul-Spital Bucureşti-Jilava înapoi la Penitenciarul-Spital Bucureşti-Rahova, unde a fot ţinut legat cu cătuşe de pat timp de două zile.

Diana Gabor