Toma si Ludusan distrug oameni

Săptămâna trecută, Gazeta de Cluj v-a prezentat faptul că anumiţi „reprezentanţi de marcă” ai lumii interlope clujene ar fi fost implicaţi în jaful din luna februarie de la Banca Transilvania, spargere soldată cu prădarea instituţiei financiare de mai bine de 60.000 euro. Respectivele persoane, cu puternice relaţii în poliţie şi Parchet au reuşit, până în momentul de faţă, să facă în aşa fel încât poliţia să nu găsească nicio pistă care să-i îndrepte înspre aflarea adevărului. În numărul din această săptămână, Gazeta de Cluj vă prezintă un caz cutremurător, în care o parte din cei care ar fi planificat jaful de la BT se dedau. Astfel, în urma unei „manevre” puse la cale de Chira Balaci Ciprian, împreună cu naşul său de cununie, celebrul interlop clujean Luduşan, au reuşit să-l bage la închisoare pe un tânăr nevinovat.   

Mârlanii

Una dintre cele mai grave „mârlănii” marca Luduşan şi Chira face referire la un caz extrem de complicat, în care un tânăr a fost încarcerat timp de 14 luni la penitenciarul din Gherla, fără ca acesta să comită fapta pentru care a fost acuzat. Astfel, Chira a intrat în conflict cu un tânăr clujean, iar, în urma unei altercaţii petrecute în 2005 pe o terasă din centrul municipiului, tânărul cu pricina i-a aplicat doi pumni în figură. La zece zile după incident, poliţia l-a arestat pe tânărul clujean, instanţa condamnându-l la 14 luni de închisoare cu executare. Problema este că, în urma altercaţiei, Chira a reclamat faptul că acesta i-ar fi furat o brăţară din aur de 40 de grame. Ori, varianta lui Chira este susţinută de un singur martor, din cei nouă audiaţi în timpul procesului, ceilalţi, indiferent că erau martorii acuzării sau ai apărării, afirmând, atât la audierile de la poliţie cât şi în faţa instanţei, că lui Ciprian Chira nu i s-a furat bunul. Întreaga „manevră” a fost orchestrată de Luduşan, pentru a se impune în rândul interlopilor clujeni şi pentru a da un exemplu că nu este bine ca cineva să se pună cu el. Evident, tot scandalul a fost orchestrat cu ajutorul lui Toma şi a relaţiilor sale din justiţia clujeană.

Viitor distrus

În fapt, Benche Florian Răzvan l-a agresat fizic pe Ciprian Balaci Chira în data de 27 august 2005. După zece zile, Benche a fost arestat şi întemniţat în arestul IPJ Cluj. În zilele următoare, acesta a primit un mandat de arestare pentru 29 de zile. Totuşi, acest dosar este plin de inadvertenţe. Astfel, din întreg dosarul reiese clar că încadrarea a fost mult prea dură şi total nelegală. Chiar dacă toate dovezile au fost în favoarea lui Benche, magistraţii de la Curtea de Apel Cluj nu au ţinut cont de acestea şi l-au condamnat pe Benche. Din cauza „manevrelor” orchestrate cu ajutorul relaţiilor lui Chira, inculpatul a ajuns după gratii, unde a rămas 14 luni. Cu un dosar „pătat” din cauza unei „vendette” personale, viitorul tânărului clujean va fi marcat pentru tot restul vieţii.

Inadvertenţe grave

Dosarul cu pricina este unul extrem de ciudat din toate privinţele. Orice om neavizat ar putea afirma că acest dosar este unul realizat la „comandă”. În data de 27 august 2005, când s-a petrecut respectivul eveniment, partea vătămată nu a chemat poliţia imediat după incident, cum ar fi fost normal. Dacă ar fi fost „pe bune”, orice persoană care ar fi fost tâlhărită ar fi chemat poliţia imediat ce evenimentul s-ar fi petrecut. Mai mult decât atât, inculpatul a fost arestat şi, implicit, chemat să dea declaraţii la zece zile de la comiterea faptei. Mai departe, din rechizitoriu reiese clar că, atât poliţiştii cât şi procurorii nu au avut niciun interes în aflarea adevărului. La dosar nu apare niciunde un mandat de percheziţie pentru domiciliul lui Benche, sau vreun act care să demonstreze că organele de anchetă doreau recuperarea presupusei brăţări.

 

În cazul în care ar fi dorit să afle adevărul, procurorii ar fi trebuit, în primul rând, să percheziţioneze apartamentul inculpatului. O altă ciudăţenie legată de acest dosar face referire la procesul în sine. Astfel, dacă judecătorul Ana Covrig, magistratul care a instrumentat dosarul la Tribunal, a admis cererile lui Benche de a fi judecat în stare de libertate, odată ce recursul Parchetului a ajuns la Curtea de Apel, judecătorii de la această instanţă au decis contrariul. De fiecare dată când inculpatul a depus o cerere, Tribunalul a acceptat-o, în schimb judecătorii de la Curtea de Apel au considerat, pentru diverse motive, că cererea acestuia nu este întemeiată. Fie că dosarul nu s-a judecat încă în stadiul de fond, fie că acesta ar fi putut intimida martorii. Totuşi, cele mai grave nereguli apar în încheierile penale ale judecătorilor de la Curtea de Apel, judecători care, practic, au decis întemniţarea lui Benche.

 

Deciziile Curţii de Apel sunt, în proporţie de 80 %, copiate „ad litteram” din deciziile judecătorului de la Tribunalul Cluj, care a decis fie eliberarea, fie schimbarea încadrării din tâlhărie în lovire. Singura diferenţă este că, în ciuda dovezilor, magistraţii Curţii de Apel au decis menţinerea lui în stare de arest preventiv şi, mai apoi, menţinerea încadrării în tâlhărie. Astfel, în sentinţa penală nr. 178/D/2006 a Tribunalului Cluj se precizează că declaraţiile singurului martor al acuzării împreună cu ale părţii vătămate „conduc instanţa la concluzia unui serios dubiu cu privire la veridicitatea celor afirmate de partea vătămată şi inculpat”. Judecătorul Covrig a decis, la finele procesului, schimbarea încadrării în lovire şi, implicit, o pedeapsă mult mai uşoară. Menţiunea mai sus prezentată apare, de asemenea, în decizia penală nr 231/2006 a Curţii de Apel, instanţă condusă de judecătorul Rodina Monica.

 

Totuşi, în respectiva încheiere, chiar dacă se pune, iniţial, sub semnul întrebării veridicitatea afirmaţiilor părţii vătămate şi ale martorului, ulterior, pe următoarea filă se precizează că „Fără echivoc, fapta inculpatului de sustragere a brăţării de aur prin violenţă a fost comisă”. Adică, magistraţii sunt de acord că declaraţiile părţii vătămate şi ale singurului martor al acuzării nu sunt veridice, adică singurele probe din dosar, totuşi ei consideră să fapta s-a produs cu adevărat. O altă ciudăţenie este că ambele instanţe confirmă faptul că martorii, atât ai acuzării cât şi ai apărării, prezenţi la faţa locului, au văzut când Chira a fost agresat, dar nu au văzut ca inculpatul să-l fi tâlhărit pe acesta. În faţa organelor de anchetă, declaraţiile lui Chira Balaci Ciprian au fost contradictorii.

 

Astfel, dacă iniţial, în 30.08.2005, în prima declaraţie dată în faţa procurorilor, partea vătămată a afirmat că Benche i-ar fi smuls brăţara de aur şi a pus-o în buzunar, în declaraţia din 5.09.2005, partea vătămată afirmă că inculpatul l-ar fi prins de încheitura mâinii, ocazie cu care i-ar fi căzut brăţara, iar inculpatul, văzând brăţara pe jos, a pus-o la el în buzunar. Totuşi, ambele complete prezintă, în încheierile penale, faptul că martorii acuzării aflaţi în compania părţii vătămate au afirmat că, după finalizarea scandalului, Chira s-ar fi plâns persoanelor de la masă că i-ar fi dispărut brăţara în urma agresiunii şi că cei prezenţi au început să se uite pe jos după ea. Acest gest, din afirmaţiile judecătorilor, este inexplicabil, în condiţiile în care partea vătămată a afirmat, în cele două declaraţii iniţiale, că inculpatul i-a luat, prima dată, brăţara direct de pe mână, iar a doua oară de pe jos.