Să fii mediator pare o profesie atractivă şi accesibilă. Mediatorii au dificultăţi când se pune problema găsirii clientelei, deoarece o mare parte dintre mediatori sunt avocaţi de profesie, şi cum o mână spală pe alta, aceştia fac troc cu cazurile de mediere. Mai exact avocaţii se recomandă unul altuia, ca mediatori, în dosarele pe care le au în instanţă.
Săptămâna trecută a avut loc Conferinţa Naţională de Mediere Transilvania, organizată de Colegiul Mediatorilor din Regiunea de Nord-Vest. Aflată la prima ediţie, Conferinţa de mediere şi-a propus să identifice problemele apărute în aplicarea medierii în diferite domenii, să aducă aceste probleme în atenţia participanţilor, pentru a fi conştientizate, înţelese şi depăşite. Dar între probleme identificate de organizatorii sesiunii nu le-am întâlnit pe cele găsite de noi în încercarea de a înţelege cum şi pentru cine va funcţiona acest nou domeniu. Conform articolului 7 din Legea 192/2006, poate fi mediator orice persoană care are studii superioare, o vechime în muncă de cel puţin 3 ani sau care a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu sau a absolvit cursurile acreditate ale unui modul de formare a mediatorilor avizat de Consiliul de Mediere. Dificultăţi apar atunci când mediatorul trebuie să îşi găsească clientela, deoarece acesta e de fapt, în totalitate, în mâna avocaţilor-mediatori.
Ioana Toadere, preşedintele Colegiului Mediatorilor din Regiunea de Nord Vest ne-a confirmat faptul că mai mult de jumătate din numărul mediatorilor înscrişi în Colegiu nu sunt avocaţi de profesie. Se pot întâlni printre ei psihologi, economişti, ingineri şi chiar dacă cei mai mulţi practică medierea ca un job secundar pe lângă profesia de bază, majoritatea speră ca aceasta să îi ajute până la urma financiar. „A fi mediator e o profesie independentă. Oricine poate fi mediator dacă are licenţă, trei ani vechime în câmpul muncii şi a urmat un curs intensiv de două săptămâni de mediator, urmat de un examen.” Ioana Toadere susţine că nu există o concurenţă inegală din partea mediatorilor ce sunt şi avocaţi.
Medierea poate deveni o afacere, dar abia în viitor
Un mediator din Cluj spune însă că se întâmplă adesea ca avocaţii să schimbe între ei cazurile de mediere. „Da, este adevărat, avocaţii dau la schimb medierile. În plus sunt toată ziua prin tribunal, în mijlocul proceselor, îşi găsesc clienţi la faţa locului. Eu mi-am găsit clienţi prin site-ul meu de pe internet, dar am avut puţine cazuri. Nu sunt suficiente ca să mă întreţin. Sper ca după ce noua legislaţie, care impune obligaţia de a participa la şedinţa de informare privind medierea în cazul oricărui proces, va intra în vigoare pe 1 august 2013 să am mai multe cazuri şi cred că în următorii cinci ani aceasta poate fi o afacere.”
Un alt mediator clujean, economist ca profesie de bază, precizează că „dacă nu eşti avocat, şansele de a obţine cazuri sunt deocamdată reduse. Avocaţii sunt avantajaţi, ei au dosarele pentru procese, fac schimb pentru mediere între ei. Sper ca lucrurile să se schimbe din 1 august. Eu am fost găsită pe internet şi în tabelul mediatorilor. Jobul de mediator e unul secundar, nu pot trăi din el.”
Un avocat din Baroul Cluj, ce lucrează într-o firmă de avocatură, confirmă că nu se găsesc uşor cazurile de mediere. „Chiar dacă nu esti avocat, trebuie să ai pe cineva apropiat în sistem care să îndrume clienţii către tine. Firma noastră îi îndrumă către soţia mea, economist de profesie, care e acum mediator acreditat. Nu e nimic ilegal în asta.”
Medierea, o soluţie pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti
În ceea ce priveşte eficienţa medierii, am dorit să aflăm ce procent din cazurile care urmează şedinţele de mediere mai ajung la proces, având în vedere că această instituţie a fost creată tocmai pentru a degreva instanţele judecătoreşti. Ioana Toadere a declarat că la Colegiul de Mediere se lucrează în acest moment la alcătuirea unei baze de date care să ofere o privire asupra activităţii profesionale a fiecărui mediator. Aceasta va cuprinde numărul de cazuri mediate, domeniul şi o evidenţă a rezoluţiilor. „Deocamdată această bază de date e în lucru, dar eu apreciez că 70% dintre cazurile ce aleg medierea nu mai ajung în instanţă”. Sursa citată mai sus spune că toate cazurile mediate de ea au fost soluţionate prin acordul părţilor şi e de părere că „se ajunge uşor la înţelegere când sunt mulţi bani în joc. Decât să plătească un timbru judiciar de zeci de mii de lei şi să se aleagă cu o decizie în urma căreia ambele parţi sunt nemulţumite, oamenii preferă să îşi cruţe banii şi să ajungă la o soluţie de compromis, în parte bună pentru fiecare.” Avocatul clujean, în schimb, susţine că „oamenii renunţă greu. În general au deja o problemă majoră, vitală în acel moment pentru ei, atunci când se gândesc la un proces. Vorbeşti cu ei, îi faci să înţeleagă că un proces implică timp, bani, energie fizică şi sufletească. Par să priceapă, aleg să cadă la un acord şi te sună de acasă mai înverşunaţi, hotărâţi să înceapă procesul.”
Medierea-i pentru toţi
Conform Art. 20 al OUG nr. 51/2008, Ordonanţa de Urgenţă privind ajutorul public judiciar în materie civilă, pentru cei cu venituri mici se asigură medierea gratuită sau se restituie o parte din onorariul plătit. „În cazul în care persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada că, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiază şi de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelaşi drept beneficiază şi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), dacă solicită medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Suma la a cărei restituire partea are dreptul se stabileşte de instanţă”. Art. 8 alin. (1) sau (2) reglementează cuantumul venitului lunar minim pentru care se poate beneficia de „mediator din oficiu”.
Radu Lupu
