Drumul spre inalta societate

Nimeni  n-ar fi crezut  că umilul şofer al lui Ioan Oţel, care-i purta tricourile prea mari sau uşor ieşite din modă, va învăţa atât de bine lecţia vieţii. Mă refer, bineînţeles, la ciobanul comisar-şef în rezervă, TOMA RUS. Şi care este aceasta,  potrivit definiţiei unui gentleman? “Fii demn cu superiorii tăi şi drept şi iertător cu subordonaţii tăi”. Ieşit de la fundul vacii , Toma Rus ştia regula de bază şi nu numai: regulează-i pe cei ce-ţi sunt angajaţi şi linge-i pe superiori. De la faptul că era şoferul privat al lui Ioan Oţel,  “vulturaşului” Toma  au început să-i crească penele. Şi limba. După obiectivul Goia , fostul dom’ profesor de istorie, a venit rândul lui Bela Urasi. Urasi provine tot dintr-o familie de “blue colars”. Adică, în traducere, MITOCANI.  Chiar MINERI. Părinţii lui Bela din Petroşani se ştiau cu părinţii luceafărului huilei, Miron Cozma. Pe toţi i-a luat în vizor Securitatea când a trebuit. Dar, mă rog, asta e o altă poveste. Tânărul Bela a reuşit în Cluj, după ce  a încercat toate meseriile, de la taximetrist şi electrician, până a ajuns asociatul  “barosanilor”, al căror nume este bine cunoscut tuturor ce au legătură cu acţionariatul Băncii Transilvania. Urasi, după un relativ scurt sejur la închisoare, s-a trezit asociat în firma Astral alături de oameni, presupuşi serioşi sau serioşi ai urbei noastre, sau, cum ar spune Henrik Ibsen, “stâlpii societăţii”. Banii se adunau, de justiţie a scăpat, iar după scurtul interludiu la puşcărie, Bela şi-a dat seama că e mai bine să ai un protector în Poliţie. După unul care era mai în vârstă, pe care l-a părăsit repede, Bela Urasi şi-a găsit “îngerul păzitor”. Pe electricianul ratat, Toma Rus. Ca în celebra manea “Eu am anii, tu ai banii”, simbioza a mers perfect. Urasi l-a influenţat pe ţăranul din Panticeu, recomandându-i maşini tot mai scumpe, femei tot mai închipuite şi spaţii de închiriat pe preţuri de nimic, iar Toma -omul pe care se vor clădi teze de doctorat despre cum acţionează mafia în poliţie şi invers- l-a învaţat pe Urasi că legea nu există pentru el. Individ frustrat din cauza sărăciei moşilor şi strămoşilor lui, Bela şi-a clădit o casă minunată pe Strada Umbroasă, lângă Grădina Botanică, copiind modelul casei eroinei din filmul clasic “Pe aripile vântului”. Ca şi cum o casă, oricât de frumoasă, ar putea anula sărăcia materială şi spirituală a moşilor şi strămoşilor. Dar să nu fim răi, casa e OK. Urasi cu Toma, nu-s. Tomiţă l-a introdus în lumea femeilor uşoare, a protecţiei poliţiei ca Mafie, iar Bela a început să-l plimbe pe ţăranul din Panticeu la tot felul de recepţii unde avea ocazia să-i cunoască pe noii îmbogăţiţi şi să le cucerească unora nevestele. Dar ce i-a unit pe cei doi, în afara pasiunii pentru bani, femei şi întovărăşiri fără diferenţe de sex? În numărul viitor, veţi afla cum cei doi şi-au creat unul altuia pârtie şi cine i-a susţinut pe cei doi electricieni.