Am aflat zilele trecute din presa locala cum a pierdut Clujul ceea ce nici nu avea – investitia Peugeot. Pe scurt, se acredita în respectivul articol ideea ca producatorul francez de automobile, care intentiona sa investeasca aproximativ 1 miliard de euro în Tetarom III, ar fi intrerupt negocierile cu autoritatile locale pentru ca liberalul Marius Nicoara a pierdut alegerile. Ineptia merge si mai departe, întrucât, în scena, apare presedintele PNL Cluj-Napoca, deputatul Horea Uioreanu, care spune ca investitorul a ales alt amplasament pentru investitia programata la Cluj, nu din vina lui Tariceanu, ci, pur si simplu, pentru ca exista o lipsa de încredere în administratia PD-L. “Când un astfel de investitor alege un loc pentru a-si dezvolta o afacere, se intereseaza despre mediul de afaceri, despre cei care conduc administratia, despre conditiile de care poate beneficia. Au aflat cum merg lucrurile la Cluj si au hotarât ca nu mai vor sa vina aici”, a afirmat Uioreanu.
Pai Uioreanu are perfecta dreptate, mai ales la partea referitoare la „cum merg lucrurile în Cluj”. În Cluj sunt toate sansele ca lucrurile sa nu „mearga” asa cum „au mers” pe vremea lui Nicoara. Pe vremea cuplului de latin-lovele Uioreanu – Nicoara se întâmpla asa: sa se negocieze cu Nokia si, în timpul negocierilor, sufletele liberale sa-si asigure un spate de milioane de euro, cu specula pe terenurile de la Jucu; sa se instaleze niste mizerii de radare de pe urma carora cei care beau cot la cot cu „cuplul” sa încaseze milioane de euro; sa se utilizeze pârghiile sistemului, prin toate mijloacele, inclusiv presiuni, arestari, abuzuri pentru a le fi asigurata linistea acestora, sa zicem, „investitie” cifrata tot la câteva milioane de euro.
Lucrurile mai „mergeau” si altfel: fecioara din parcarea PNL facea polite de asigurare la toate institutiile mângâiate de mustata craiului ei… Acum, ca la cârma Clujului nu se mai face „politica blujilor de Stambul”, nu prea e bine pentru cireada de cornute ca la negocieri cu Nokia nu va mai merge cea cu un nume atât de ales, Steluta. Asa e, domnule HO, nu mai „merge”…
Memoranda Solomon
