Trei sunt evenimentele pe care încerc să le comentez, în legătură cu actualitatea politică.

    
Primul se referă la referendumul propus de preşedintele Băsescu, cu privire la un sistem parlamentar unicameral, referendum care ar urma să se desfăşoare împreună cu alegerile prezidenţiale. Remarca făcută de unii jurnalişti, că această propunere îi va aduce mai multe voturi şi o mai bună participare la alegeri, este adevărată. Nu mai puţin adevărat este că reforma parlamentului e o necesitate obiectivă. Desigur, şi cu un număr de 300 de parlamentari, faţă de cei aproape 500 din momentul de faţă, nu conduce la concluzia că actul de legiferare va fi considerabil mai bun, dar aceasta nu înseamnă că reorganizarea Parlamentului nu ar fi un lucru util. Propunerea lui Băsescu nu este o premieră: a vorbit despre aceasta chiar la începutul mandatului său. Constituie, însă, o mişcare inteligentă momentul ales pentru desfăşurarea acestuia. Până când se va modifica structura Parlamentului, va mai curge multă, multă apă pe Dâmboviţa. Este necesar, apoi, un alt referendum pentru a se aproba modificarea corespunzătoare a Constituţiei, ceea ce presupune o prealabilă aprobare, printr-o majoritate calificată din partea unor parlamentari, dintre care mulţi nu se vor regăsi printre cei 300 de aleşi. Nu cred că aceasta se va întâmpla prea curând.
    
Criza intervenită între partidele de guvernare, ce nu a putut fi soluţionată şi a dus la ruperea actualului parteneriat, după cum ştim, a atins apogeul. S-a produs într-o vreme pe care nici cei mai pesimişti analişti nu o prognozau, care, în general, o situau după consumarea alegerilor prezidenţiale. Nu văd de ce PSD a fost aşa de deranjat de propunerea de a-şi desemna un alt ministru, din propriul partid, nefiind excluse, ca variante, desemnarea unui tehnocrat sau numirea unui titular din cadrul opoziţiei. Nu cred că vreuna din aceste variante l-ar fi putut prejudicia pe domnul Geoană atunci când se vor număra voturile. După părerea mea, PSD, prin plecarea de la Guvern, nu va mări numărul simpatizanţilor actualului preşedinte al acestui partid. Dar, când îţi pierzi „uzul raţiunii”, orice aberaţie este posibilă. Cât despre afirmaţia domnului Nica, despre autocarele comandate de PDL, pentru turism electoral, numai cei dependenţi de televizor o puteau crede.
Şi, în sfârşit, o veste bună. Premierul Filat de la Chişinău a declarat, la Bruxelles, în faţa Parlamentului European, că îşi propune să obţină modificarea Constituţiei Republicii Moldova, astfel încât „limba moldovenească” să se numească limba română, cum este în realitate. Cum spunea un politician român, referindu-se la relaţiile noastre cu statul de peste Prut, „sângele apă nu se face”.

Adrian Man

2 octombrie 2009

P.S. Iniţiativa unor lideri de sindicat din învăţământ ca dascălii să nu mai noteze în cataloage şi carnetele de elev notele elevilor, este o jignire adusă acestora, părinţilor lor şi, în ultimă analiză, ţării. Deşi salariile sunt confidenţiale, nu ar fi rău să se cunoască salariile acestor agitatori de profesie, care nu produc altceva decât „Zgomot şi furie”, ca să reproducem titlul unui roman de Faulkner. O altă lideră de opinie, cu un accent inimitabil, preşedinta unei asociaţii de magistraţi, Mona Pivnicieru, care a declarat că este supusă la un adevărat „martiraj”, are un venit lunar de 186.550.000 lei vechi, conform Revistei 22, nr. 40/2009. Nu mă îndoiesc că mulţi dintre cititorii Gazetei ar dorii să devină astfel de martiri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.