„Tigarile pot sa scoata Romania din criza”

Tutunul va face şase milioane de victime în 2010 în întreaga lume. Cu toate acestea, Uniunea Europeană acordă subvenţii pentru culturile de tutun, iar ţările măresc accizele pentru ţigarete. Care este logica subvenţionării tutunului şi în acelaşi timp, accizarea produsului finit din tutun? Aparent, nu există nicio logică. Cu toate acestea, consilierul din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (MAPDR), specialist în problema tutunului, Paula Craioveanu, a declarat că trebuie făcută distincţia între tutun şi ţigări. Indiferent de diferenţele care trebuie făcute, tutunul rămâne materia primă pentru ţigări, adică produsul responsabil pentru 10 % din decesele de pe planetă.

Accizele la tigarete trebuie să ajungă la nivelul convenit de România cu Comisia Europeană până în 2012. Accizele se aplică pentru tutunul de import şi este consumat de către români sub formă de ţigarete. Astfel, de la 1 ianuarie 2010, acciza pentru ţigările premium va fi de 74 de euro pentru mia de ţigarete, adică circa 6,2 lei pentru fiecare pachet de ţigări. Pentru consumatorii de ţigări din România, acest lucru înseamnă un preţ mai mare cu 1,6 – 2 lei decât în prezent. De ce plătesc atât de mult consumatorii pentru accize? Potrivit Paulei Craioveanu, cu cât o ţigară este mai scumpă, cu atât e mai mare acciza, pentru că e considerată produs de lux. „Se accizează pentru că este un consum asumat, de lux. Cu cât ţigara este mai scumpă, cu atât acciza este mai mare. De asemenea, se accizează pentru că se spune, fără să se stabilească foarte clar, că fumatul afectează sănătatea. Pentru a descuraja fumatul, se aplică o serie întreagă de taxe. Deci ambele variante conduc la accizarea ţigărilor şi nicidecum a tutunului. Tutunul este o cultură dirijată şi produsul din tutun este pe un lanţ foarte bine dirijat”, a declarat Craioveanu. Astfel, accizele ar trebui să descurajeze fumatul, dar totuşi, mărirea accizelor se face treptat. În cazul în care, preţul unui pachet de ţigări s-ar dubla sau chiar tripla într-o singură etapă, mulţi români ar renunţa, cel mai probabil, la acest viciu, deoarece puterea de cumpărare şi-ar spune cuvântul. Acest lucru nu se întâmplă însă, pentru că aplicarea măririlor se face în urma negocierilor cu producătorii de ţigări. „La fel ca şi alte subiecte de negociere, acciza se stabileşte trepat, pentru că aplicarea unui procent de acciză mare de la început ar fi determinat un preţ foarte mare pentru ţigări şi producătorii de ţigări care se manifestă în România ar fi avut de pierdut. În orice alt domeniu de activitate, fiecare actor de pe piaţă, face nişte costuri de producţie şi nu trebuie să provocăm asemenea momente de criză în rândul operatorilor. Consumatorii oricum fumează, dar le trebuia o perioadă de adaptare la nivelul de accize care se calculează în alte state membre UE, unde se ajunge la cinci, chiar şase euro pentru pachetul de ţigări”, a menţionat Craioveanu.

S-a declarat în repetate rânduri faptul că agricultura poate reprezenta ieşirea din criză. Până acum, însă, s-a vorbit mai puţin de faptul că producerea ţigărilor ar putea reprezenta ieşirea din criză. „În România, în 2009, s-a produs în jur de 2000 de tone de tutun, în condiţiile în care se consumă 35.000 de tone. Se face atâta caz pentru acest sprijin alocat producţiei de tutun degeaba. Nu înţeleg de ce producătorul român nu trebuie să fie şi el ajutat ca şi ceilalţi producători din UE. Dacă lumea ar înţelege ce înseamnă industria tutunului, nu ar mai fi această situaţie. În perioada interbelică, România a avut o monedă foarte stabilă şi valoroasă tocmai datorită monopolului de ţigări şi de sare. Dacă lumea nu înţelege că în perioada aceasta de criză trebuie să se îndrepte către anumite sectoare care pot să scoată România din criză, atunci nu au decât să gândească pe principiul <<de ce trebuie să>>”, a subliniat oficialul MAPDR.

Reprezentanţii autorităţilor din domeniu, susţin că subvenţia pentru cultura tutunului nu se ridică la o valoare care să încurajeze fermierii. Directorul adjunct al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură (APIA) Cluj, Maria Ciucă, consideră că sprijinul are ca scop menţinerea speciei. „Nu se încurajează cultura de tutun prin subvenţii. Oricum, la noi se produce tutun într-o manieră nesemnificativă. Numai o anumită specie de cultură se subvenţionează, care este stabilită de UE. Aceasta este politica comunitară. Fermierii primesc doi euro la hectarul de tutun şi trebuie frunze curate, uscate, este foarte complicat. Riscurile pentru culturile de tutun sunt numai factorii naturali, dar cred că se subvenţionează tehnologia cultivării ca plantă pe cale de dispariţie, nu din alte motive. Se subvenţionează mai mult pentru menţinerea speciei, a tradiţiei. Aceste subvenţii sunt prin bani europeni, nu sunt bani de la bugetul de stat”, a declarat Maria Ciucă. Aceeaşi poziţie este împărtăşită şi de către Paula Craioveanu. Potrivit datelor furnizate de aceasta, fermierii români nu cultivă cantitatea de tutun „admisă” de UE.  „România a primit drept de cultură, prin cotă de producţie, din 2007, când am intrat în UE, o cantitate de aproximativ 12.000 de tone, în condiţiile în care în România se consumă în jur de 35.000 de tone de tutun. Tot tutunul care se consumă în România este adus din import, pentru că nu mai avem producţie de ţigări în România nu mai avem şi cei care produc ţigări sunt firmele internaţionale. Tocmai din această cauză este foarte „rău” pentru noi, pentru că profitul din producţia de ţigări este imens, iar acest profit rămâne la producătorii internaţionali de ţigări, nicidecum la cei autohtoni sau să fie monopol de stat, cum se mai practică, mai ales în perioadă de criză, iar acest profit ajunge la stat. În ceea ce priveşte sprijinul pentru tutun, acesta este conform regulilor comunitare, pentru că noi am preluat regulamentul comunitar, iar la tutun, conform organizării comune de piaţă, sprijinul este între 2,3 şi 3,5 euro pentru kilogram, în afară de sprijinul care se dă pe suprafaţă. România nici nu atinge măcar sprijinul care se dă în alte state membre ale UE pentru tutun. În 2007, primul an în care am aplicat un asemenea sprijin, am calculat 55 % din valoarea sprijinului acordat la primele 15 state membre. Cei care au stabilit acest sprijin, au considerat că este oportun a fi dat, având în vedere profiturile imense ale producătorilor de ţigări. Aceste profituri merg spre marii producători din afara ţării. Producţia de tutun autohtonă nu se regăseşte în ţigările pe care le cumpără consumatorii români”, a conchis Craioveanu.