Dosarul Rosia Montana se judeca in familie

Un caz frumos de conflict de interese. Soţul, cunoscut jurnalist clujean de televiziune, a fost sponsorizat, sub forma unor de studii, de ONG-uri care militează contra proiectului de la Roşia Montană. Soţia, judecător la Tribunalul Cluj, e repartizată într-o cauză ce are legătură cu proiectul de la Roşia Montană. Nimic reprobabil în sponsorizarea soţului, dar soţia, ca judecător, avea obligaţia de a se abţine.

Ultima ştire despre procesul respectiv este că judecătoarea Monica Trofin nu s-a abţinut. Astfel că, la termenul de pe 20 septembrie 2013 avocatul părţii reclamante a obţinut un nou termen, pe 4 noiembrie, – asta într-o cauză urgentă, care se judecă deja de doi ani – pentru judecarea cererii de recuzare a documentului ce face obiectul procesului şi a completului de judecată care l-a emis.

Ideea mişcării de stradă împotriva proiectului Roşia Montană a atras mii de tineri la protestele din Piaţa Universităţii, convocaţi aproape exclusiv prin intermediul Facebook de activişti ai unor ONG-uri. În presă au apărut informaţii privind finanţări oferite, prin diverse fundaţii, de miliardarul George Soros pentru mai multe ONG-uri implicate în organizarea şi coordonarea protestelor din Piaţa Universităţii. Pe lângă aceasta, unele ONG-uri, majoritatea susţinute din umbră de către miliardarul George Soros, au găsit de multă vreme o metodă prin care să ţină pe loc procedurile demarate de RMGC , în aşa fel încât proiectul companiei Gold Corporation să fie blocat şi licenţa de exploatare să nu devină activă. Astfel,  există ONG-uri care sprijină, nu inocent, mişcarea împotriva proiectului şi care au deraiat, prin diferite subterfugii juridice, diverse acţiuni la alte instanţe competente decât cele la care nu au avut câştig de cauză.

Speţa în cauză

Un astfel de exemplu este procesul de pe rolul Tribunalului Cluj, care atrage atenţia prin aceea că leagă nume celebre ale lumii clujene de proiectul primadonă al scenei sociale şi politice româneşti, Roşia Montană Gold Corporation. Procesul a fost deschis pe 20 ianuarie 2012, de către asociaţia ”Alburnus Maior”, al cărui preşedinte este Eugen David, cunoscut pentru legătura sa cu George Soros, căreia i s-au alăturat, ca reclamanţi împotriva Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba, Asociaţia ”Salvaţi Bucureştii” şi Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu (CIDRM), organism cu sediul la Cluj-Napoca.

În acţiunea declanşată în instanţă, reclamanţii au cerut  suspendarea unui certificat de descărcare de sarcini arheologice pentru masivul Carnic emis de Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Alba. Acest act era elaborat, conform documentelor, în urma unui raport realizat de experţi francezi, coordonaţi de specialista în arheologie minieră Beatrice Cauuet.

Semnele de întrebare ale acestui proces

Întâi, asociaţia “Alburnus Maior” are legătură directă cu fundaţia Soros. Pe site-ul fundaţiei Soros sunt uşor de găsit urmele acestei prietenii, despre care se pomeneşte în articolele publicate. De exemplu, numele vicepreşedintelui apare într-un articol referitor la un vernisaj de fotografie Roşia Montană.

“Printre personalităţile care au luat cuvântul în cadrul acestui vernisaj s-au numărat: domnul Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, domnul academician Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, domnul Relu Fenechiu, preşedintele Comisiei pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic, domnul Eugen Cornea, vicepreşedinte al Asociaţiei Alburnus Maior, domnul Petre Lificiu, deputat, membru în Comisia pentru administraţie publică şi preşedinte al Partidului Ecologist Român, precum şi domnul arhitect Lorin Nicolae, realizatorul exponatelor fotografice”, se poate citi pe site.

Din articolul “Evaluarea independentă a Raportului la Studiul de impact asupra mediului întocmit de Roşia Montană Gold Corporation” cităm: “La rândul său, Renate Weber, preşedinta Fundaţiei Soros România a ţinut să precizeze că: „…problema noastră este cu autorităţile statului român, ele sunt cele care trebuie să aibă grijă de felul în care nişte investiţii străine vin în acestă ţară şi ce vor să facă. Eu cred că Ministerul Mediului era primul care trebuia să vegheze la independenţa celor care au realizat studiul de impact cu privire la mediu.[…] Iată că din fericire, ca un semn de maturizare a societăţii româneşti, ceea ce nu reuşeşte să facă Ministerul Mediului, reuşeşte să facă societatea civilă, atât Academia Română prin studii anterioare, cât şi cu evaluarea de faţă, Asociaţia Alburnus Maior care a beneficiat în acest sens de sprijinul nostru financiar.”

În sfârşit, mai mult decât discutabil este faptul că judecător al acestei speţe este Monica Trofin, soţia cunoscutului jurnalist de televiziune clujean Constantin Trofin. Problema apare deoarece cariera lui  Constantin Trofin are legătură cu instituţii care susţin mişcarea împotriva proiectului RMGC. Astfel, Trofin a absolvit, în 1997, cursul de trainer TV  la Centrul pentru Jurnalism Independent, Budapesta, organizat de Centrul de jurnalism independent New-York.  Tot în 1997 a fost  absolvent al cursului de jurnalism de investigaţie la Londra, curs organizat de The British Association for Central and Eastern Europe. În 1998 a fost bursier în Professional Media Project – Freedom House – USA. Toate cele trei organizaţii sunt implicate în susţinerea mişcării împotriva proiectului RMGC. De asemenea, jurnalistul clujean est colaborator plătit al Centrului pentru Jurnalism Independent, organism ce se opune public exploatărilor de la  Roşia Montană. Nu este vorba de aduce în vreun fel în discuţie pregătirea şi cariera lui Constantin Trofin, dar este relevant pentru un proces corect faptul că soţul judecătoarei este legat de organizaţii ce se opun proiectului.

Subiectul referitor la imparţialitatea unui judecător care are de soluţionat o cauză în care una dintre părţi este RMGC, iar soţul acesteia are legături, chiar de natură materială, cu partea adversă, este de interes public. În aceste condiţii, pentru Monica Trofin, în calitate de judecător al speţei mai sus amintite, ar trebui să existe o singură opţiune, aceea de a se abţine, deoarece este greu de crezut că ar putea judeca imparţial.

În ceea ce priveşte dosarul sus menţionat, la termenul din 19.09.2013, avocatul pârâtei, Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a lipsit din motive bine întemeiate, iar judecătorul Monica Trofin a fixat un nou termen pe 20.09.2013, adică după doar şapte zile, timp alocat pentru studierea actelor depuse de reclamantă la dosar şi pentru a permite avocatul pârâtei DJCPN Alba să fie prezent. Se poate spune că, în această speţă, s-a judecat cu ultra-celeritate.

Radu Lupu