Corupţia ca o pecingine

Recentele ştiri care se difuzează în întreaga mass-media, cum ar fi cele privind spălarea de bani şi delapidarea de la Pandurii Târgu Jiu, principalul vinovat considerat de organele penale fiind preşedintele clubului, Condeescu, apoi scandalul permiselor auto false eliberate în judeţul Gorj sau poliţiştii şi vameşii corupţi de la frontiera de est a României sunt dovada că o mare parte, câteodată, o neobişnuit de mare parte din structurile statului sunt infectate de cangrena corupţiei. Fără să contest prezumţia de nevinovăţie, care durează pe toată durata procesului penal, frecvenţa cazurilor de corupţie este înspăimântătoare. Acest flagel nu ocoleşte nici o categorie de persoane de la demnitarii din administraţie şi până la magistraţi (judecători şi procurori).

Fiindcă am calitatea de jurist, sunt ataşat de toate activităţile desfăşurate de această categorie profesională şi din acest motiv aş putea să fiu acuzat de subiectivism, sunt ferm convins că marea majoritate a magistraţilor sunt corecţi şi încearcă să îşi facă corect meseria în pofida cadrului legislativ halucinant. Nu mai puţin, nivelul valoric la care au ajuns sumele date sau promise pentru trafic de influenţă şi mită au atins niveluri copleşitoare. Că un procuror din Caracal ia nişte euro, deşi nici acela nu era prost retribuit, se mai poate înţelege, deoarece nu există pădure fără uscături, dar ca mita să fie practicată şi la Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie şi la Procuratura Generală de pe lângă această instituţie mi se mare un fapt singular. Nu cred că astfel de lucruri s-au mai petrecut în multe dintre ţările lumii. Această situaţie îmi aduce aminte de cuvintele lui Karl Marx, care spunea că pentru un profit de 300% la un capitalist nici o crimă nu este prea mică. Oameni din diferite structuri sociale practică corupţia cu o dezinvoltură fără egal şi nu învaţă nimic din faptul că s-au aplicat pedepse pentru fapte similare în trecutul apropiat. Nu am fost nicicând procuror, deci nu am porniri justiţiare  excesive, dar consider că unele din pedepsele aplicate sunt prea mici. În Argeş a fost destructurat un întreg sistem care acorda permise de conducere false, dar cei de Gorj s-au gândit să nu fie mai prejos şi aşa sistemele de corupţie se centralizează cu o viteză neobişnuită.

Desigur, dificultăţile economice prin care trecem sunt un factor cert, care favorizează infracţionalitatea dar se pretează la mită şi oameni care nu sunt săraci deloc, dar sunt lacomi şi zgârciţi până peste poate.

Ca atare, persistenţa fenomenului corupţiei faţă de caracterul ei multiform este un factor care afectează siguranţa naţională şi nu mă miră faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a aprobat, în anii 2012-2013, vreo 6.000 de mandate de interceptare telefonică, care s-au dovedit utile în descoperirea infractorilor, chiar dacă aceştia discută în lifturi sau vorbesc în mod codat. Aşa fiind, doamna Alina Gheorghiu, deputat, nu are deloc dreptate când consideră că numai spionajul, acţiunile armatei, sabotajul ar permite interceptările telefoanelor şi mail-urilor.

M-am întâlnit recent cu un prieten care a fost un foarte bun procuror şi s-a pensionat la 68 de ani, ceea ce spune mult despre pasiunea cu care şi-a exercitat profesiunea. L-am întrebat care este părerea lui faţă de dimensiunile şi diversificarea corupţiei şi mi-a răspuns că Băsescu este de vină, deoarece a înfiinţat mai multe procuraturi, referindu-se la DNA  şi DIICOT. M-a surprins opinia lui deoarece este îngrijorătoare generalizarea corupţiei şi nu faptul că sunt mai multe instituţii care caută să limiteze fenomenul infracţional, fiindcă o anihilare completă a corupţiei nu este posibilă nicăieri în lume. La noi, la români, apare şi un factor genetic, deoarece am cunoscut domniile fanariote cu moravurile pe care le-au implementat, aşa că harta infracţionalităţii în ţară ţine seamă şi de această moştenire istorică. Aceasta nu înseamnă că pledez pentru autonomia Transilvanei. Avem destui infractori şi în părţile ardelene şi bănăţene.

În privinţa combaterii incorectitudinii de tot felul, cu siguranţă Gazeta de Cluj face de ani de zile o operă de ecarisaj moral, chiar dacă nu îmi însuşesc o parte din opiniile exprimate în paginile ei. Rândurile mele reflectă punctul de vedere al subsemnatului şi nu ale altor persoane.

15.11.2013

Adrian Man

P.S: Mai sunt şi alte subiecte importante decât corupţia. Astfel, duminică 9 noiembrie 2013, în faţa bustului lui Corneliu Coposu din localitatea Bogota, jud. Sălaj, s-a oficiat un parastas la comemorarea a 18 ani de la trecerea în eternitate a Seniorului, pe care l-am cunoscut şi am scris despre el în mai multe rânduri. Oficiul religios l-au săvârşit mai mulţi preoţi greco-catolici din Vicariatul Şimleul Silvaniei, asistând şi preotul ortodox Bocşa din Şimleu. Au participat la ceremonie multe persoane printre care şi conducerea PNŢCD, în frunte cu preşedintele Aurelian Pavelescu şi prim-vice preşedintele Vlad Moisescu. Corneliu Coposu a fost şi rămâne un reper moral şi e bine că sălăjenii nu l-au uitat.