Europarlamentarele de acum ni se prezintă sluţite. Prin piaţa publică sunt obligaţi să iasă politicienii care, după ce au ratat România, au fost trimişi spre Europa. Ce are a face atitudinea europeană cu mapa profesională a Noricăi Nicolai ştiu, probabil, numai ea cu nepoata ei! În cea mai mare parte, suntem chemaţi să salvăm rataţii politic pe plan naţional.
Pentru că e foame şi la noi, şi la ei, deşi nu au nimic de a face cu asta, cei care candidează îi promit omului simplu, pe stradă, că îi vor aduce bani. Cu alte cuvinte, sunt ori mai rupţi de realitate decât cei cărora li se adresează, ori mint, din nou. Sau, cel mai probabil, ambele. Nu îi aduc, vin însă în „giudeţ” cu aerul că, pe criza asta, nici pomenile electorale nu mai sunt cum au fost cândva.
Ce vremuri trăiau cândva liberalii clujeni! Când zmeul Chertes biruia aviara cu o mână şi înălţa Parkingul cu cealaltă. Când consoarta era sunată de primari de municipii, din acelaşi partid, care nu înţelegeau de ce fondurile din Ministerul Învăţământului, banii lui Adomniţei, aveau traseu ilogic. Când orgoliul lor stătea la masă cu Nokia, ca tun imobiliar. Europarlamentarele astea îi prind aşa, ai nimănui, un fel de fiii ploii care nu mai vine. Nimeni nu vorbeşte despre ei, ca şi cum nu ar exista iar. Dintr-un nimic mare, au redevenit, acum, un nimic mic. Din punctul ăsta de vedere, europarlamentarele vin la fix – de la Nimeni PNL Cluj nu poate pretinde decât Nimic voturi!
Pe de altă parte, în oraşul în care m-am mutat temporar pare că în ultima săptămână şi-a făcut viză de flotant întregul Guvern. Caracteristica celor care au fost până acum, cu trebi evident electorale, a fost răspunsul peste umăr. Nimeni nu a catadicsit, din relatări, să facă o conferinţă de presă şi să răspundă unor întrebări. Bănuiau, probabil, că majoritatea întrebărilor erau legate de conţinutul frigiderelor în acest moment. Însă faptul că au fugit de comunicare şi au ridicat încă un zid între „noi” şi „ei” spune totul, fix în această perioadă a europarlamentarelor, despre cum înţeleg ei transparenţa, o atitudine, nu-i aşa, europeană!
Pe de altă parte, în oraşul în care m-am mutat temporar pare că în ultima săptămână şi-a făcut viză de flotant întregul Guvern. Caracteristica celor care au fost până acum, cu trebi evident electorale, a fost răspunsul peste umăr. Nimeni nu a catadicsit, din relatări, să facă o conferinţă de presă şi să răspundă unor întrebări. Bănuiau, probabil, că majoritatea întrebărilor erau legate de conţinutul frigiderelor în acest moment. Însă faptul că au fugit de comunicare şi au ridicat încă un zid între „noi” şi „ei” spune totul, fix în această perioadă a europarlamentarelor, despre cum înţeleg ei transparenţa, o atitudine, nu-i aşa, europeană!
Memoranda Solomon
