Prezenta României în clubul select al celor mai bune echipe din batrânul continent, în care englezii au inventat sportul rege, stârneste mult interes si, îndeosebi, sperante. Dupa egalul cu Franta, ce nu ne-a scos din carti, acestea s-au mai diminuat. Vazând si alte echipe, am ramas impresionat de jocul unor reprezentative, ca Portugalia, Suedia, Olanda, Germania si, îndeosebi, Spania. Trebuie sa fim realisti: greul acum începe. În primul meci, România nu a tras niciun sut pe poarta, iar francezii, cu toate valorile ce le au, au jucat batrânicios si totusi, au avut ocazii în contextul unor evitari a portarului nostru. Italia trebuie sa câstige în întâlnirea cu noi, ca sa ramâna în cursa, iar cu Olanda nu prea avem sanse, tinând seama si de faptul ca Mutu nu trece printr-o pasa buna. Dar, cum se spune: speranta moare ultima…
Chiar cu un punct, aceasta nu este o tragedie. A ramas pe dinafara Anglia, asa ca, însasi faptul ca am ajuns acolo este o performanta pentru care trebuie sa multumim lui Piturca si elevilor lui.
Avem o mare bucurie ca seara de seara, vedem confruntari dârze, din care unele de nivel realmente bun. Un cuvânt de apreciere trebuie sa avem si pentru miile de români care s-au deplasat în Tara Cantoanelor si în Austria si sustin cu entuziasm, dar civilizati, echipa României. În privinta aceasta, suporterii români sunt superiori germanilor si polonezilor.
Si echipele mari mai fac greseli, asa ca nu este exclus sa trecem de grupe. Sa le uram tricolorilor bafta, ca de talent si hotatâre, chiar de patriotism, nu duc lipsa.
În societatea mercantila în care traim, când totul se exprima în bani, întrecerile nu sunt asa de frumose ca în trecut, dar si în aceasta situatie nu trebuzie sa uitam ca sportul este în primul rând, o stare de spirit si sa nu facem dintr-un esec o tragedie. Încrâncenarea, fanatismul, sunt deosebit de periculoase si ne otravesc viata.
De la fanatismul în sport, am sa trec la o alta încrâncenare, care este cultivata cu o consecventa demna de o cauza mai buna de cei de la Ziua. Este vorba de linsajul mediatic religios, domeniu unde iubirea de aproapele tau ar trebui sa prevaleze fata de dogmele si canoanele învechite. Pornind de la gestul de comuniune al mitropolitului Nicolae al Banatului, petrecut într-o biserica greco-catolica din Timisoara, deci într-o zona în care toleranta si ecumenismul sunt o realitate, se cere pur si simplu caterisirea înaltului ierarh. Se mai solicita sanctionarea episcopului ortodox de Oradea, findca de Boboteaza, a sfintit apele Crisului împreuna cu episcopul Virgil. Se condamna si concertele de colinzi pe care le dau cultele, în spiritul fratiei crestine în lacasurile celorlalte biserici. Si la Cluj este o practica curenta, inclusiv la Catedrala Ortodoxa, sa se organizeze seri de colinzi la care vin grupuri de colindatori de la alte biserici. Nimeni nu a spus pâna acum ca este o greseala canonica în afara de ziaristi înfierbântati de la cotidianul bucurestean. Mitropolitul Nicolae Corneanu are o opera teologica impresionanta, pe care nici Dan Ciachir nu i-o contesta. Atacul concertat, coordonat de Victor Roncea, în care ierarhii de la Timisoara si Oradea sunt victime colaterale, are ca destinatar, pe Patriarhul Daniel.
Fundamentalisti au fost si vor mai fi, dar în revenirea la o minima normalitate, un rol important ar trebui sa revina intelectualilor. Ar trebui sa demonstreze ca orbirea nu i-a afectat pe toti crestinii, indefent carei confesiuni apartin. Le sugerez, deci, domnilor Plesu, H. R. Patapievici, Baconski, si O. Pecican sa nu treaca sub tacere acest aspect îngrijorator, ce nu are un caracter strict teologic. În definitiv, Biserica este alcatuita si din laici.
România este si a fost o democratie originala înca din 1989. Alegerile din 1990, când o majoritate coplesitoare l-a ales presedinte pe un fost activist, mineriadele, participarea lui C. V. Tudor în turul doi ale prezidentialeleor din anul 2000, iar acum apelurile grosolane la ura si discordie între culte, se înscriu imperturbabil în aceeasi atitudine a mersului înapoi, care nu ne onoreaza.
Le spun celor înfierbântati de la Ziua: mai multa decenta, domnilor, mai multa decenta!
11 iunie 2008
Adrian Man
