Păşunea grofului a înghiţit-o pe-a românilor. Primăria Câmpia Turzii a dat toată păşunea comunală maghiarilor

Asociaţia foştilor proprietari de animale Ghiriş-Arieş contestă modul în care Primăria Câmpia Turzii a retrocedat păşunea comunală, în suprafaţă de aproximativ 26 de hectare, după apariţia Legii nr. 247/2005. „Apreciem că s-au comis fapte legate de discriminarea etnică, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi uz de fals”, spun aceştia.

„Etnicii români din Câmpia Turzii, am aflat după aproximativ 9-10 luni de la termenul limită prevăzut de lege despre depunerea cererii de retrocedare şi despre modul de redobândire a funcţionării composesoratului de păşunat. Era deja prea târziu.

Am cerut Primăriei informaţii şi indicaţii asupra acestei chestiuni. Ni s-a spus că, dacă nu am prezentat acte de proprietate şi nu le-am depus la termen, nu se mai poate face nimic, doar dacă etnicii maghiari ne primesc şi pe noi, românii, în composesoratul lor, pe care l-au activat prin încheierea civilă nr. 748/2005 a Judecătoriei Turda”, arată reprezentanţii asociaţiei într-o plângere depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda în luna iulie 2013.

Composesorat pe criterii etnice

În fapt, composesoratul format în exclusivitate din cetăţeni maghiari ai localităţii a cerut, în baza Cărţii Funciare 313, de la 1928, care conţine diferite menţiuni făcute de-a lungul timpului în legătură cu proprietatea Grofului Beldi Gyorgy. De exemplu, în ianuarie 1946 apare menţiunea, scrisă de mână: „În baza statutelor asociaţiei de păşunat, aprobate de către Camera Agricolă a judeţului Turda, cu decizia Nr. 254/1946, se notează constituirea asociaţiei de păşunat Şarât”. De asemenea, documentul conţine puneri în posesie din acelaşi an, în baza unor sentinţe ale Judecătoriei rurale Câmpia Turzii care confirmă moştenitorii din zonă.

Problema reclamată de Asociaţia foştilor proprietari de animale Ghiriş-Arieş este însă că nu toată păşunea comunală făcea obiectul acestui CF. O parte a aparţinut, într-adevăr, grofului, însă păşunea acestuia se învecina cu o păşune comună, utilizată „în devălmăşie” de oamenii din Câmpia Turzii, români şi maghiari deopotrivă.

Când au încercat să devină membri ai Asociaţiei de păşunat Şarât, din care pe vremea socialismului de stat făceau parte strămoşii lor, oamenilor li s-a refuzat accesul, chiar instanţa arătând că maghiarii nu pot fi obligaţi să-i primească în composesoratul lor. „Ne-am constituit şi noi românii într-o asociaţie, pentru a putea obţine acte din Arhivele Naţionale – Cluj, am solicitat composesoratului de păşunat Şarât (al ungurilor) să ne primească şi pe noi cu aceleaşi drepturi ca şi ale lor, dar am fost refuzaţi, iar instanţele de judecată cărora ne-am adresat, au respins de asemenea cererea de a fi primiţi în composesorat (Decizia civilă nr. 537/A/2012 pronunţată în dosarul civil nr. 7353/328/2011 al Judecătoriei Turda)”, povestesc oamenii.

Au păscut împreună aceeaşi iarbă

Astfel, românii şi-au cerut numai dreptul moştenit de la părinţi, şi nu vreo parte din păşune care nu le aparţine. Însă, aşa cum a fost cazul în multe alte localităţi, Primăria Câmpia Turzii a trecut toată păşunea pe un singur act de proprietate, susţinând că aşa prevede legea, fără a face distincţia între parcela grofului maghiar şi păşunea comunală, folosită de toţi crescătorii de animale din zonă. Acel act de proprietate a fost acordat Composesoratul de păşunat Şarât, în care s-au constituit exclusiv maghiarii din localitate. Acum, crescătorii de animale români nu mai au unde să-şi pască animalele, aşa cum au făcut din generaţie în generaţie.

„Ţinem să precizăm că nu contestăm dreptul etnicilor unguri din localitatea noastră asupra păşunii comunale (subliniem, păşunea comunală!), dar exact acelaşi drept îl aveam şi noi, etnicii români, atâta vreme cât vacile noastre au păscut împreună aceeaşi iarbă de pe acelaşi teren al comunei şi nu pe o păşune privată a grofului Beldi Gyorgy, învecinată cu păşunea noastră, a comunei”, spun românii din Câmpia Turzii.

Oamenii pun această situaţie pe seama mai multor aspecte. În primul rând, prevederile Legii 247/2005 nu le-au fost aduse la cunoştinţă din timp, iar actul normativ este unul stufos, cu detalii care nu au fost accesibile cetăţenilor de rând, fără interesul autorităţilor.

În plus, etnicii maghiari au fost susţinuţi de către politicienii lor şi de biserică pentru a acţiona în cunoştinţă de cauză atunci când a fost vorba să-şi recupereze drepturile patrimoniale. Nu în ultimul rând, membrii asociaţiei de plâng de „complicitatea reprobabilă a primarului (Ioan Vasinca, n.r.) şi a secretarului (Mircea Constantin Gligan) la acţiunea etniei maghiare, având în vedere că toate documentele aferente retrocedării au plecat spre Prefectură din mâna lor, cu aprobarea lor. Să nu fi ştiut aceşti români, conducători locali, că în aceeaşi unitate administrativ teritorială trăiesc şi alţi români, în proporţie de aproape 90%, şi că ei aveau sau trebuia să aibă dreptul aceleaşi drepturi asupra păşunii obşteşti comunale? Avem bănuiala legitimă că operaţiunea a făcut parte din trocul electoral al alegerilor locale.”

Abuzul în serviciu, şters prin prescriere

La sesizarea trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost trimisă abia după intrarea în vigoare a noului Cod Penal, astfel că nici măcar nu a fost analizată infracţiunea de abuz în serviciu şi uz de fals reclamată, pe motiv că oricum aceasta s-ar fi prescris. „Având în vedere că infracţiunile susmenţionate s-ar fi comis în cursul anului 2006, cu ocazia întocmirii documentaţiei necesare eliberării titlului de proprietate nr. 3266/1627 din 03.01.2007 în favoarea Composesoratului de Păşunat Şarât, constat că, în raport de data săvârşirii faptelor s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale”, arată Agentul şef principal Pop Alin în referatul înaintat procurorului Radu Florea, menţionând şi decesul primarului Ioan Vasinca. Astfel, oamenii au rămas fără nici un răspuns de la cei cărora le-au solicitat un răspuns în legătură cu neregulile de la Primăria Câmpia Turzii.

După constituirea legală a asociaţiei, membrii acesteia au reuşit să obţină de la Arhivele Naţionale dovada că antecesorii lor au plătit taxa de păşunat la Primărie, pe acel teren, astfel că se numărau printre cei care deţineau „în devălmăşie” drepturi pe respectiva păşune. Cei 58 de membri ai asociaţiei îşi cer doar drepturile egale, consfinţite prin Constituţie, care garantează dreptul la proprietate al cetăţenilor români.

Însă, atât premierul, care în loc să trimită Corpul de Control al Primului-ministru, cât şi Prefectura Cluj, căreia i-a fost pasată reclamaţia, au decis că la Câmpia Turzii nu au fost nereguli nici la constituirea composesoratului, nici la acordarea actului de proprietate acestuia, fără a face distincţia între două parcele distincte.