Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) intră în al şaselea an de când este închis şi problemele nu contenesc să apară. În posesia ziarului Gazeta de Cluj au intrat nişte documente care susţin că 58 de obiecte de patrimoniu ale UBB ar fi folosite de MNIT fără drept. Oficialii MNIT ar fi participat la anumite proceduri cu obiectele UBB, conform aceloraşi surse. Valoarea celor 58 de obiecte dispărute este de 650.000 de lei. Culmea este că UBB poate pierde o bătălie în faţa concurenţei de la MNIT pe baza acelor aparate. Reprezentanţii MNIT neagă, însă scandalul este pe cale să izbucnească.
58 de obiecte de patrimoniu de la Centrul de Studii Romane din UBB au dispărut. Nu mai sunt la UBB şi sursele noastre le indică ca fiind “sustrase” de MNIT. Printre aceste obiecte un Volkswagen Transporter cu numărul CJ-40-BEX, un magnetometru de 135.000 de lei, un senzor de cesiu şi un magnetometru de 59.000 de lei, un dispozitiv Terrasirch Sir 3.000 GPR Data Acquisition de 112.525 lei, dar şi alte numeroase obiecte printre care laptopuri, videoproiectoare, aparate foto ş.a.m.d. Toate aparatele ar fi în patrimonial UBB, dar date dispărute. Sursele susţin că aparatele ar fi la UBB.
A câştigat proiectele pentru UBB
“Eu nu ştiu nimic despre asta. Şi dacă e aşa, regret foarte mult. Cel care are în inventar toate acestea este Felix Marcu de la muzeu. Eu mă aflu la Heidelberg pe 2 luni şi nu am cum să constat aceste lucruri. Nu am folosit niciodată acele obiecte pe care le-am câştigat la UBB în favoarea muzeului. Eu nu am folosit niciodată automobilul acela (n.r. întrebat de un Volkswagen Transporter), este al centrului de studii romane de la UBB. Eu sunt director onorific al acelui proiect, dar mă ocup de treburile mele. Specialiştii sunt Felix Marcu şi George Cupcea, care fac parte din centrul de studii romane. Eu nu am adus aceste obiecte pentru muzeu, asta e absolut cu siguranţă. Când mă întorc voi vedea despre ce este vorba. Dacă s-a întâmplat ce ziceţi voi e foarte grav”, a declarat Ioan Piso, fost director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, dar şi profesor emerit la UBB.
“Da’ de unde, nici vorba? Nu avem nimic de la UBB. Nu folosim. Noi avem maşinile noastre, ale muzeului. Eu habar nu am. Dacă în inventarul nostru nu sunt. Eu nu ştiu, că eu nu le-am folosit. Nu am de unde să ştiu. Ce licitaţii? (n.r. întrebată dacă a participat la licitaţii cu acele obiecte de patrimoniu) Am avut săpături, dar alea au fost făcute cu logistica muzeului. Nu au fost oamenii transportaţi la săpături cu acel Volkswagen Transporter”, a declarat Carmen Ciongradi, directoarea MNIT.
Un muzeu terfelit
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT), unul dintre cele mai importante instituţii de cultură dintre Bucureşti şi Budapesta, este închis de aproape şase ani de zile. Viitorul nu sună bine pentru această instituţie, deşi ministrul Culturii, Kelemen Hunor, cel în subordinea căruia se află MNIT, recunoaşte că miracolele nu se pot face. Dacă ar fi să luăm logic, clădirea în care se află muzeul aparţine Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), iar la felul cum au decurs de-a lungul timpului relaţiile dintre MNIT şi UBB există oricând şansa ca contractul să fie reziliat. Aşa cum Carmen Ciongradi, directorul MNIT, şi Viorica Crişan, directorul adjunct, au fost cât pe-aci să o facă şi în trecut.
De la înfiinţare la închidere
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, fostul Erdély Múzeum – Societatea Muzeului Ardelean, a fost înfiinţat în 1859. La mai bine de 150 de ani de atunci stă în paragină parcă măcinat de o istorie mult prea zdruncinată de-a lungul timpului. Şi istoria acestuia pare să fie ajutată de tot felul de politruci care încearcă să îşi câştige „capital electoral” pe spatele instituţiei. Este cazul vicepremierului Kelemen Hunor, ministrul Culturii, în perioada căruia s-a închis muzeul şi a stat bine mersi închis. În timpul acestuia directorii au făcut „ping-pong” şi ba era Ioan Piso, ba fina lui Marius Oprea, Carmen Ciongradi, ba Viorica Crişan, o colaboratoare nedovedită a Securităţii. Un alt politruc care a încercat să îşi creeze „spate electoral” este prefectului Gheorghe Vuşcan care nu numai că se bate cu morile de vânt, dar se şi gândeşte că de aici poate fi câştigat un uşor capital electoral. Şi numele politicienilor care au trecut pragul instituţiei de cultură încercând să o salveze poate continua. Dar interesul adevărat ar trebui să fie redeschiderea muzeului pentru public şi nu continuarea jocurilor politrucilor pe acest subiect.
