Răzvan Pop, fostul şef de cabinet de la Consiliul Judeţean Cluj, a devenit turnător la DNA în trei scandaluri care au zguduit Clujul după ce a fost surprins că a luat mită de la patronii Fany. Cel mai important dosar este ”Mită la CJ Cluj”, unde Horea Uioreanu şi oamenii de afaceri Ioan Pogăcean şi Ioan Bene au fost trimişi în judecată.
Culmea este că un principiu esenţial din legea penală este cel al oficialităţii, care arată că un procuror care a aflat o faptă penală nu o poate neglija şi nu poate da clasare unei cauze. În schimb, Răzvan Pop a primit clasare pentru ca acesta să devină martor sub acoperire în alte trei cauze, iar procurorul şef al DNA Cluj, Elena Botezan, are probleme de legalitate din această perspectivă. În cazul în care Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) se va autosesiza şi va cerceta acest lucru, Elena Botezan poate să-şi ia adio de la şefia DNA şi poate chiar de la procuratură.
Avocatul Tiberiu Ban a povestit pentru Gazeta de Cluj ce înseamnă în general principiul oficialităţii.
„Procesul penal este guvernat de niște principii. Care reprezintă reguli generale care coordonează desfășurarea procesului penal şi stabileşte anumite direcţii în cadrul cărora acţionează legea procesual penală. Printre principiile esenţiale aplicate în cazurile judiciar penale indiferent că sunt organe de urmărire care îşi desfăşoară activitatea în cazul de urmărire penală precum şi în cazul instanţei judecătoreşti principiul oficialităţii este esenţial. Acest principiu presupune obligaţia organelor judiciar penale şi în raporturile de competenţă pe care codurile le conferă obligaţia să îndeplinească toate activităţile de constatare a infracţiunii, de stabilire a vinovăţiei infractorului, justei soluţionări a cauzei.
Acest principiu al oficialităţii impune în cazul organelor de urmărire penală (procurori şi organe de cercetare a poliţiei judiciare) ca potrivit art. 57-56 din procedură să deruleze toate activităţile legate de obiectul acţiunii penale prevăzut de 285 din procedura penală: stabilirea infracţiunii, identificare vinovaţilor şi stabilirea pe bază de probe a adevărului. La rândul ei, instanţa de judecată este obligată să judece, să soluţioneze o cauză, refuzul semnificând denegare de dreptate, o gravă abatere pentru un magistrat.
Atribuţiile organului judiciar
Acest principiu al oficialităţii decurge prin faptul că orice persoana care comite o infracţiune trebuie să răspundă consecinţei faptei sale şi de aceea organul judiciar penal are îndatorirea ca fără niciun fel de altă intervenţie solicitare din partea părţilor să-şi îndeplinească din oficiu atribuţiile procesuale. Aceste atribuţii decurg din competenţa care decurge organului judiciar, acest principiu al oficialităţii obligă organul judiciar să-şi îndeplinească atribuţiile în mod diferenţiat potrivit funcţiei judiciare pe care o îndeplineşte conform art. 3 din procedură.
Acest articol 3 stabileşte funcțiile judiciare în următoarea ordine: funcţia de urmărire penală, procuror, organ de cercetare al poliţiei, funcţia de judecător de drepturi şi libertăţi (exercitate în cursul urmăririi penale), funcţia judecătorului de cameră preliminară (verificarea legalităţii întregii activităţii de urmărire după trimiterea în judecată) şi de judecată, ce revine exclusiv instanţei judecătoreşti.
Fiecare dintre aceste organe judiciare care îndeplineşte aceste funcţii are obligaţia ca potrivit principiului oficialităţii să-şi exercite şi să-şi îndeplinească toate atribuţiile prevăzute de lege. Procurorul este obligat să se sesizeze, să urmărească tragerea la răspundere a persoanei, să trimită persoana în judecată. Judecătorul de cameră preliminară este obligat să verifice dacă urmărirea penală s-a desfăşurat conform legii, judecătorul din oficiu este obligat să judece cauza fără să fie vreo solicitare din partea părţilor. Principiul disponibilităţii.
Excepţii de la principiu
De la acest principiu al oficialităţii sunt câteva excepţii: cum ar fi instituţia plângerii penale prealabile, când persoana vătămată are drept de disponibilitate asupra acţiunii penale, ceea ce presupune dreptul de a nu depune plângere prealabilă sau dreptul de a-şi retragerea plângerea prealabilă sau să împace cu părţile. Acest principiu al oficialităţii îl întâlnim şi în faza de executare, ultima fază a procesului penal, ceea ce înseamnă că hotărârea judecătorească din oficiu se pune în executare din oficiu sub supravegherea judecătorului delegat. Hotărârea penală se executa prin biroul executării penale”, a declarat avocatul Tiberiu Ban. Culmea este că aceasta nu este singura problemă a lui Răzvan Pop. El nu şi-a declarat un apartament deţinut de nevasta acestuia, Anca Ioana Ionescu, înscris sub CF 54237-c1-17, potrivit unor surse.
Ce este principiul oficialităţii
Principiu de bază al procesului penal, reglementat în cap. I, t. I, C. proc. pen., partea generală, potrivit site-ului www.euroavocatura.ro. Principiul este prevăzut în toate legislaţiile moderne. Potrivit principiului oficialității, actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel. Principiul obligă, printre altele, ca procurorul şi organele de urmărire penală, de îndată ce au cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, să efectueze din oficiu urmărirea penală. De asemenea, şi instanţa de judecată, după ce a fost sesizată cu judecarea unei cauze penale, îndeplineşte din oficiu toate actele ce intră în atribuţiile ei. Oficialitatea procesului penal nu se aplică în cazul când legea condiţionează desfăşurarea procesului penal de existenţa plângerii prealabile făcută de partea vătămată (disponibilitatea acţiunii penale sau principiul disponibilităţii). Totodată, oficialitatea este ştirbită în privinţa declanşării procesului penal, în cazul infracţiunilor pentru care este necesară autorizarea Procurorului General, sesizarea comandantului sau aprobarea camerei parlamentare ori în privinţa desfăşurării procesului penal după ce acesta a fost pornit din oficiu, în cazul infracţiunii de viol. Procesul penal este guvernat de principiul oficialităţii.
