Maghiarii îşi pun director adjunct la Salrom pentru combinatul unguresc Borsodchem

Când politica se împleteşte cu mediul de afaceri sunt mari şanse ca economia naţională să iasă cotonogită. UDMR îşi înşurubează în conducerea Salrom, societatea naţională de sare, un director adjunct. Conform unor surse, această mişcare va avea două efecte posibile: privatizarea Salrom, care “fierbe” la foc domol încă din 2007, şi asigurarea unui contract de exclusivitate pentru combinatul unguresc Borsodchem. Trebuie menţionat că cei de la Borsodchem lucrează cu sare importată în special de la Salina Ocna Dej şi, la un moment dat, şi-au arătat intenţiile de a participa la licitaţia pentru vânzarea activelor Oltchim. Însă instabilitatea din România, specifică unei ţări din Africa de Sud, i-a făcut pe unguri să intre pe uşa din dos.

Viitorul director adjunct al Salrom va fi numit de UDMR şi, conform unor surse, această mişcare este făcută pentru a sprijini interesele combinatului chimic BorsodChem din Ungaria. În momentul de faţă, cei de la BorsodChem au un contract preferenţial cu Salina Ocna Dej, de unde cumpără mari cantităţi de sare. Conform unor surse de pe piaţa sării, peste 50% din vânzările Salrom se fac către BorsodChem.  La un moment dat, această companie şi-a anunţat intenţiile să cumpere Oltchimul, însă oficialii statutului nu s-au înţeles cu cei din cadrul acestui concern. Relaţiile comerciale între această companie şi Salina dejeană au fost parafate la începutul anilor 2000, când un acord inter-statal îi obliga pe cei de la Borsodchem să cumpere sare doar de la producătorii din estul Europei. De altfel, cei de la compania maghiară au vrut, la un moment dat să devină acţionari majoritari la Societatea Naţională a Sării drept pentru care au dus o serie de “tratative” cu cei din cadrul SNA. Din aceste motive, o parte dintre liderii de sindicat Salrom SA au chefuit de mai multe ori, iar plăţile au fost făcute cu forinţi.

No comment

Contactat telefonic de ziarul Bursa, Aurel Bucur, directorul general al Salrom, a declarat că dacă se ia decizia ca adjunctul să fie numit de UDMR, el nu are nimic de comentat. „În salina de la Praid avem personal şi conducere de etnie maghiară. Este una dintre cele mai performante saline pe care le avem. Avem specialişti buni acolo. Eu personal nu am nimic împotriva unei astfel de numiri, iar din punct de vedere al evoluţiei societăţii nici nu se pune problema. Am dat dovadă de transparenţă şi am reuşit să ne menţinem rezultatele financiare foarte bune. Ne propunem să ne menţinem performanţa aceasta şi în viitor”. Salrom a mai avut director general numit de UDMR şi în perioada 1996-2000. De asemenea, numărul doi din societate a fost numit de UDMR şi în perioada 2008-2012. Anul trecut, compania a realizat un profit de 38,7 milioane de lei, în creştere cu 86% faţă de 2012. Cifra de afaceri a Salrom s-a ridicat la 308,3 milioane de lei, fiind mai mare cu 13% faţă de cea realizată în anul 2012.

Dedicaţii pe pâine… şi sare

Gazeta de Cluj a prezentat cum, conform unor informaţii primite de la angajaţii dejeni din cadrul Salinei Ocna, o parte din contractele încheiate cu firmele privatizate sunt în dezavantajul filialei dejene a Salrom, dar în avantajul celor din conducerea filialei. Conform informaţiilor, o parte dintre firmele care obţin discounturi de la Salina Ocna Dej, vând sarea chiar la poarta unităţii cu preţuri mult mai mici decât cele practicate, în mod normal, de societatea de sare dejeană.

“Beneficiarii produselor de sare nu sunt trataţi la fel, unii sunt daţi afară, alţii primesc discounturi de 15%. Spre exemplu, EM Salt SRL primeşte discount de 15% şi apoi stă la poarta Salinei racolând micii beneficiari cărora le oferă un preţ mai mic cu 5% şi toate acestea cu acordul directorului. O altă firmă care primeşte facilităţi, fiind şi ea sub “protecţia”, directorului este SC Nusi SRL. Pe de altă parte, firma Transaliment a fost dată afară din salină pentru că nu a acceptat condiţiile directorului”, arată informaţiile obţinute de ziariştii Gazeta de Cluj.

Conform informaţiilor obţinute de ziariştii Gazeta de Cluj, “transportatorul auto preferat de directorul salinei dejene este o firmă care primea pe tona de sare transportată 18 euro, în condiţiile în care aceeaşi societate transporta sare de la exploatarea de la Praid (judeţul Harghita) la 14 euro-tonă, iar transportul CFR este mult mai ieftin. În momentul de faţă, societatea preferată de director primeşte 16,5 euro/tonă la transport. O altă afacere pe care directorul o urmăreşte este externalizarea activităţilor de manevră CFU, deşi această activitate se desfăşoară acum în condiţii bune şi nu necesită nici o investiţie. Pe de altă parte, utilajele de producţie stau să pice, sunt deteriorate şi au nevoie de reparaţii dese. În această situaţie, investiţiile pe care le face directorul constau în geamuri termopan, laptopuri, plasme, telefoane mobile, camere de supraveghere a personalului”, mai arată informaţiile obţinute.

10 km pătraţi de sare la Salina Dej

Zăcământul de sare din Dej are o suprafaţă de circa 10 km pătraţi, fiind dispus sub forma unei lentile. Potenţialul de exploatare al acestui zăcământ este de cel puţin 100 de ani. Rezervele sunt dispuse pe şapte nivele, iar în prezent exploatarea se face abia în miezul “lentilei”. Dacă sarea extrasă din alte unităţi are un procent de NaCl de 2-3%, cea din Ocna Dej are o concentraţie de 98-99%. Deşi salina ar putea produce 600.000 de tone de sare anual, capacitatea este folosită doar la jumătate şi are o rentabilitate de 20%.

Privatizarea blocată

În 2007 s-au lansat primele intenţii de privatizare a Salrom. „Pentru Salrom am conceput o strategie de privatizare. Trebuie să rezolvăm o problemă a industriei chimice româneşti. Industria chimică este dependentă ca materie primă de sarea în soluţie pe care o primeşte astăzi de la anumite filiale sau sucursale ale Salrom, respectiv cea din Moldova, de la Borzeşti, depinde de Slănic-Moldova, cea de la Ocna Mureş depinde de cea din Ocna Mureş, Oltchimul şi uzinele sodice Govora depind de salina de la Râmnicu Vâlcea. Atunci am zis că vom vinde aceste active la pachet, fiindcă ele reprezintă o afacere în sine şi o să le vindem ca grup de active, împreună cu salariaţii şi licenţele de exploatare. Cei care conduc destinele combinatelor chimice şi dacă sunt interesaţi nu au decât să participe la această licitaţie, dacă vor să aibă un preţ predictibil pe termen lung pentru materia primă”, declara în 2008 Teodor Atanasiu, şeful de atunci al AVAS.